ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4008/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 163 din 16 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul Penal, secția 1 Audiență Națională Madrid - Spania și s-a dispus predarea persoanei solicitate B. (T.) H.C.

către autoritățile judiciare spaniole sub condiția prevăzută de art. 100 din Legea nr. 302/2004 – regula specialității.

S-a constatat că persoana solicitată a fost arestată în prezenta cauză, în executarea mandatului european de arestare la 6 august 2009 și s-a menținut starea de arest în vederea predării.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că autoritățile judiciare spaniole au emis la 18 iunie 2009 mandatul european de arestare a persoanei solicitate cercetate pentru săvârșirea infracțiunii de participare la grup criminal organizat prevăzută de art. 515.1 și 517 C. pen. spaniol, a infracțiunii repetate de falsificare de monedă prevăzută de art. 386, 387 și 74 C. pen. spaniol, a infracțiunii repetate de falsificare de acte oficiale, prevăzută de art. 392, 390 și 74 C. pen. spaniol, a infracțiunii de deținere de instrumente apte pentru falsificarea cardurilor de credit prevăzută de art. 400 C. pen. spaniol și a infracțiunii repetate de înșelăciune prevăzută de art. 248, 249, 250 și 74 C. pen. spaniol.

În fapt, s-a menționat în mandatul european de arestare, că în august 2005 numitul H.C.T., actualmente B., împreună cu alții, a format un grup infracțional organizat și în vederea obținerii de beneficii materiale, toate aceste persoane au folosit aparatură de înregistrare a datelor și au falsificat apoi carduri de debit și credit folosite în bancomate și sisteme automate de cumpărături.

Persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea și a susținut că a mai fost arestată de autoritățile spaniole în anul 2005 pentru aceste fapte și că s-a prezentat în fața acelorași autorități în anul 2007. Totodată, s-a mai apărat că suferă de mai multe afecțiuni psihice care s-ar agrava dacă ar fi predată imediat.

În cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală care a concluzionat că persoana solicitată prezintă diagnosticul „Tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv” păstrând capacitatea psihică de apreciere a faptelor sale și consecințelor lor, motiv pentru care s-a apreciat că are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat și nu prezintă tulburări clinice manifeste de natură să-i pună în pericol viața, în situația unei predări către autoritățile judiciare spaniole.

Instanța a apreciat că mandatul european de arestare îndeplinește formal toate condițiile prevăzute de Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului U.E. și de Legea nr. 304/2002, infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată, fiind regăsite în lista celor 32 de infracțiuni pentru care nu este necesară condiția dublei incriminări.

De asemenea, s-a considerat că persoana solicitată nu invocă motive de refuz a executării unui mandat european de arestare din cele prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004 și că nu există încălcări ale C.E.D.O. care să impună soluția de respingere a cererii de predare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana solicitată B. (T.) H.C., care, a susținut că suferă de maladii care îl pun în imposibilitatea de a fi predat către autoritățile judiciare spaniole, că există astfel motive de refuz al predării, că nu există garanții că procesul se va desfășura echitabil și că predarea poate fi amânată dacă există temerea că persoanei solicitate îi va fi periclitată viața sau sănătatea.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și refuzarea predării persoanei solicitate și în subsidiar, refacerea expertizei medico-legale, amânarea predării, înlocuirea arestului cu obligarea de a nu părăsi localitatea precum și obligarea la tratament medical.

Recursul declarat nu este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art. 77 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al U.E. solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse.

Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce.

Pe de altă parte, potrivit art. 97 alin. (7) din lege, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitarea executării mandatului european de arestare.

Din examinarea actelor dosarului se constată că mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare spaniole are conținutul și forma prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004, că faptele de participare la un grup criminal organizat, falsificare de monede, falsificare de acte oficiale și uzul de fals, înșelăciune, falsificarea de mijloace de plată dau loc la predare conform art. 85 pct. 1, 10, 20, 23 și 24 din lege și că nu există motive de refuz al executării din cele menționate în art. 88 din respectiva lege.

Persoana solicitată este suspectată de autoritățile judiciare spaniole, că în anul 2005 a format un grup criminal organizat cu alte persoane în vederea obținerii de beneficii materiale, că s-au folosit de aparatură de înregistrate a datelor, că au falsificat carduri de debit și de credit pe care le-au folosit în bancomate și sistemul automat de cumpărături, aceste fapte fiind prevăzute de art. 515.1 și 517; 386, 387 și 74; 392, 390 și 74; 248, 249, 250 și 74 precum și de art. 400 C. pen. spaniol.

Apărările formulate de recurenta persoană solicitată în sensul că ar suferi de maladii care o pun în imposibilitatea de a fi predată nu pot fi primite, expertiza medico-legale, concluzionând că recurenta prezintă diagnosticul „Tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv” păstrând capacitatea psihică de apreciere a faptelor sale și a consecințelor lor, că are discernământul păstrat și că nu prezintă tulburări clinice manifeste de natură să îi pună în pericol viața, în situația unei predări către autoritățile judiciare spaniole.

Întrucât expertiza medico-legală a fost efectuată cu respectarea cerințelor legii de către I.N.M.L. și a răspuns obiectivelor fixate de prima instanță, nu este cazul reluării judecății și refacerii acestei expertize.

De asemenea, susținerile din recurs în sensul că nu ar exista garanții că procesul se va desfășura echitabil în fața autorităților judiciare spaniole nu pot fi primite, instanța română fiind chemată să execute mandatul european de arestare pe baza principiului evocat mai sus, acela al recunoașterii și încrederii reciproce, firesc spațiului juridic european.

Persoana solicitată are posibilitatea de a-și formula apărări în cadrul procedurilor ce se vor desfășura în fața autorităților judiciare spaniole și de a exercita căile legale de atac prevăzute de legea spaniolă.

Privitor la amânarea temporară a predării pentru motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor temeri suficiente de a se crede că predarea va periclita în mod evident viața sau sănătatea persoanei solicitate, această posibilitate este reglementată de dispozițiile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 care se referă la faza executării hotărârii definitive de predare.

Așa fiind, această susținere din recurs nu poate fi luată în considerare.

Față de considerentele ce preced constatând că hotărârea atacată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale evocate, și că motivele de recurs și opoziția la predare nu sunt justificate, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 lei să fie plătit din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată B. (T.) H.C. împotriva sentinței penale nr. 163 din 16 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 noiembrie 2009.