ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2932/2009

Asupra recursului penal de față;

Constată că prin încheierea din 2 septembrie

2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

în dosarul nr. 2233/54/2009, s-a dispus, printre altele, menținerea măsurii

arestării persoanei solicitate B.H.C.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin încheierea din 7 august 2009 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus arestarea

persoanei solicitate

B.H.C. pe o

perioadă de 4 zile începând cu 7 august 2008 până la 10 august 2008.

Ulterior, arestarea provizorie a fost

menținută succesiv, fiind necesare și utile judecării cauzei informații

suplimentare furnizate de autoritățile judiciare spaniole.

Ultima menținere a arestării persoanei

solicitate s-a dispus prin încheierea din 2 septembrie 2009, instanța de fond

apreciind că măsura se impune, fiind necesară pentru a împiedica persoana

solicitată să se sustragă desfășurării ulterioare a procedurii și de faptul că

infracțiunile pentru care este cercetat sunt infracțiuni cu un grad ridicat de

pericol social.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs

persoana solicitată B.H.C. solicitând casarea hotărârii și în cadrul

rejudecării să se dispună înlocuirea măsurii arestării cu măsura preventivă a

obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

A fost reținută starea precară de sănătate a

recurentului care nu-i permite să suporte regimul de detenție.

De asemenea, a menționat faptul că mama

recurentului a introdus, la instanța competentă, o cerere de punere sub

interdicție, termenul de judecată fiind fixat pentru data de 16 septembrie.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând

recursul declarat prin prisma dispozițiilor art. 385

14

C. proc.

pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a

sesizat, la data de 6 august 2009, Curtea de Apel Craiova, solicitând, în

conformitate cu prevederile art. 89 alin. (1) și următoarele din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, arestarea persoanei

solicitate B.H.C., pe numele căruia, autoritățile judiciare spaniole au emis un

mandat european de arestare.

Din conținutul mandatului, rezultă că față de

persoana solicitată s-a dispus efectuarea de cercetări reținându-se că în luna

august 2005, acesta împreună cu alte persoane constituite într-un grup

organizat, au falsificat carduri de credit și de debit pe care le-au folosit

ulterior la bancomate și în magazine în scopul obținerii ilegale de beneficii

economice.

Constatându-se ca fiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Craiova a

dispus, prin încheierea din 7 august 2009, pronunțată în dosarul nr. 2233/54/2009,

arestarea persoanei solicitate B.H.C., măsura fiind menținută în mod succesiv.

Potrivit dispozițiilor art. 90 alin. (9) din

Legea 302/2004, durata arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală,

până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în

niciun caz 180 de zile.

Alin. (11) al aceluiași text arată că „în

cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanța dispune față

de aceasta măsura obligării de a nu părăsi localitatea, dispozițiile art. 145 C.

proc. pen., aplicându-se în mod corespunzător”.

Legiuitorul face trimitere în această materie,

astfel cum rezultă din dispozițiile legale enunțate, la prevederile codului de

procedură penală, respectiv la obligațiile ce trebuiesc respectate de persoana

solicitată.

În cauza dedusă judecății, rezultă, pe de o

parte, că durata arestării persoanei solicitate nu a depășit 180 de zile,

aceasta fiind arestată la data de 7 august 2009, iar pe de altă parte, motivele

de boală invocate nu au fost confirmate prin acte medicale.

Existența unui dosar penal, pe rolul Judecătoriei

Craiova privind punerea sa sub interdicție, nu poate constitui un motiv

suficient pentru înlocuirea măsurii arestării cu măsura preventivă a obligării

de a nu părăsi localitatea.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată

că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică astfel că, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată B.H.C.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

persoana solicitată B.H.C., împotriva încheierii de ședință din 02 septembrie

2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în dosarul nr. 2233/54/2009.

Obligă recurentul persoană solicitată la plata

sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 09

septembrie 2009.