ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 642/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 19 februarie 2009, dispusă în dosarul nr. 1552/2/2009, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 900 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, arestarea persoanei solicitate S.V.C. pe o perioadă de 5 zile, începând cu 19 februarie 2009 până la 23 februarie 2009. În temeiul dispozițiilor art. 90 alin. (1) și (3) din aceeași lege, a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă pe numele persoanei solicitate. La 23 februarie 2009 s-a stabilit temeiul juridic al prezentării mandatului de arestare emis pe numele persoanei solicitate S.V.C.

de către autoritățile spaniole. Pentru a dispus astfel, curtea de apel a reținut următoarele: La data de 19 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a înaintat Curții de Apel București, conform art. 89 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, cererea de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 28 ianuarie 2009 de către Judecătoria nr. 4 din Madrid, cu privire la persoana solicitată S.V.C., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu cărți de credit și fraudă, prevăzută de art. 386 și art. 248 C. pen., spaniol. S-au luat măsuri cu privire la transmiterea de autoritățile judiciare spaniole emitente a mandatului european de arestare, tradus în limba română conform art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

În conformitate cu dispozițiile art. 90 alin. (2), constatând că persoana solicitată a fost reținută conform art. 88 3 , instanța, pe baza semnalării transmise de Interpol, poate dispune, prin încheieri motivate, arestarea persoanei pe o perioadă de 5 zile, fixând termen pentru prezentarea de procuror a mandatului european de arestare. În consecință, curtea de apel, a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 5 zile în raport de natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina persoanei solicitate, constând în aceea că la data de 8 februarie 2008, împreună cu D.D.G., în timp ce se aflau la supermarketul F.N.A.C. din Barcelona, a folosit carduri de credit pentru a plăti o cameră video marca JVC, o cameră marca Panasonic și două laptop-uri, făcând cumpărături în valoare de 6813,79 euro, cardurile folosite fiind false.

De asemenea, s-au încercat și alte tranzacții în sumă de 16995 euro, care au fost însă respinse la plăți. Pentru aceste fapte, pedeapsa prevăzută de lege este de maxim 12 ani închisoare. Împotriva încheierii, persoana solicitată a declarat recurs, solicitând judecarea în stare de libertate, întrucât este student, are loc de muncă și s-a predat de bună voie. Analizând recursul declarat de persoana solicitată prin prisma motivelor invocate, cât și din afară, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este nefondat, pentru următoarele considerente: Instanța de judecată a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 90 teza 2 din Legea nr. 304/2002 modificată, constatând că, potrivit art. 90 alin. (2) din aceeași lege, față de natura faptelor reținute, măsura arestării preventive este cea aptă pentru a asigura atingerea scopului derulării în bune condiții a procedurii prevăzute de lege.

Curtea de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, cu respectarea dispozițiilor art. 88 3 și art. 9 din Legea nr. 302/2004 astfel că, potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de persoana solicitată S.V.C. va fi respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată S.V.C. împotriva încheierii din 19 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1552/2/2009. Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publica 23 februarie 2009.