ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 496/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință de la 9 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1202/2/2009 (308/2009), în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (modificată) s-a dispus arestarea persoanei solicitate G.C. pe o perioadă de 5 zile, cu începere de la data de 9 februarie 2009 până la data de 13 februarie 2009 inclusiv. Pe fondul cauzei a fost amânată cauza, la data de 13 februarie 2009, ora 13,00, dată până la care procurorul va asigura prezentarea mandatului european de arestare însoțit de traducerea în limba română.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, la data de 9 februarie 2009, a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr. 1202/2/2009, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind arestarea persoanei solicitate G.C., în conformitate cu dispozițiile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 320/2004 (modificată), în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la data de 17 noiembrie 2008 de vice-procurorul Parchetului din Bordeaux (Franța). În ședința publică din data de 9 februarie 2009, curtea de apel a procedat la verificarea identității persoanei solicitate, a informării acesteia despre motivul reținerii și la ascultarea sa.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (modificată), prima instanță a reținut că, la data de 30 ianuarie 2009, a fost înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București semnalarea Interpol privind existența unui mandat european de arestare emis la data de 17 noiembrie 2008 de către vice-procurorul Parchetului din Bordeaux - Franța față de numitul G.C. (cetățean român), în vederea executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin hotărârea din data de 20 decembrie 2006 a Tribunalului Corecțional din Bordeaux. Prin ordonanța de reținere nr. 8 din 9 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a procedat la reținerea persoanei solicitate pe o durată de 24 de ore, cu începere de la data de 9 februarie 2009 ora 10,00, în conformitate cu art. 88 3 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 (modificată).

Din mențiunile cuprinse în semnalarea Interpol a rezultat că persoana solicitată a fost condamnată de autoritățile franceze pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin efracție, cu distrugere și în grup, fapte prevăzute de art. 311 - 4 paragraf 2, paragraf 1, art. 311-1, art. 311-14, 1, 2, 3, 4, 6 C. pen. francez. În fapt, s-a reținut că, în perioada octombrie 2003 - martie 2004, în grup, pe timpul nopții, prin secționarea firelor de la tabloul electric și spargerea ușii exterioare a încăperii, a săvârșit numeroase furturi de seifuri din agențiile poștale în regiunea Gironde și o mare parte a vestului Franței, prejudiciul estimat fiind de 429.111 euro. Infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate G.C., astfel cum au fost expuse în cuprinsul semnalării, au corespondent în legislația penală română în dispozițiile art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen.

Având în vedere ansamblul datelor obiective ale cauzei, dar și circumstanțele personale ale persoanei solicitate care, deși a susținut că este căsătorit și are doi copii minori, locuiește fără forme legale pe raza Municipiului București, pentru a se asigura soluționarea cu celeritate și în bune condiții a prezentei cauze, curtea de apel a apreciat necesară arestarea sa pe o durată de 5 zile, perioadă în care procurorul va asigura prezentarea mandatului european de arestare. În consecință, în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (modificată) a dispus arestarea persoanei solicitate G.C. pe o perioadă de 5 zile, cu începere de la data de 9 februarie 2009 până la data de 13 februarie 2009 inclusiv.

Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat oral, în termenul legal, recurs persoana solicitată G.C., așa cum rezultă din referatul întocmit de către grefier, după pronunțare, potrivit mențiunii de pe încheierea de ședință, fără a se arăta motivele. La termenul de astăzi, apărătorul recurentului persoană solicitată, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea în stare de libertate a persoanei solicitate până la primirea mandatului european de arestare, arătând că există garanții că acesta se va prezenta în fața organelor judiciare, întrucât are o adresă stabilă, doi copii, fiind singurul întreținător al familiei, că acuzațiile cuprinse în fax-ul trimis de Interpol Paris sunt destul de vagi și că recurentul nu a săvârșit fapta pentru care este acuzat.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de persoana solicitată, precum și poziția recurentului persoană solicitată, din ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat de persoana solicitată G.C., prin prisma dispozițiilor art. 94 1 alin. (1) cu referire la art. 90 alin. (2) din Legea nr. 222/2008 pentru modificarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și art. 385 1 alin. (2) teza a ll-a C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul recurentului persoană solicitată declarat împotriva încheierii din 9 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că prima instanță în mod judicios și temeinic motivat a dispus arestarea persoanei solicitate G.C., făcând un riguros examen asupra semnalării Interpol privind existența unui mandat european de arestare emis, la data de 17 noiembrie 2008, de către vice-procurorul Parchetului din Bordeaux - Franța privind pe cetățeanul român G.C. în vederea executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin hotărârea din data de 20 decembrie 2006 a Tribunalului Corecțional din Bordeaux, în raport cu dispozițiile legale prevăzute de art. 90 alin. (1) și (2) din Legea nr. 222/2008. Astfel, Înalta Curte consideră că persoanei solicitate G.C.

i-au fost respectate garanțiile procesuale prevăzute în art. 90 alin. ( 1) din actul normativ menționat, în sensul că i-a fost verificată identitatea și a fost informată despre motivul reținerii, așa cum rezultă din consemnările efectuate chiar în încheierea de ședință recurată, acesta fiind ascultat, declarația fiind atașată la dosar. Totodată, prima instanță a examinat semnalarea Interpol sub aspectul obiectului acesteia respectiv existenței unui mandat european de arestare emis la 17 noiembrie 2008 de către vice-procurorul Parchetului din Bordeaux - Franța față de cetățeanul român G.C., în vederea executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin hotărârea din data de 20 decembrie 2006 a Tribunalului Corecțional din Bordeaux pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin efracție, cu distrugere și în grup, fapte prevăzute de art. 311-4 paragraf 2, 1, art. 311-1, art. 311-14, 1, 2, 3, 4, 6 C. pen.

francez, evidențiind și împrejurările faptice reținute de autoritățile franceze, stabilind pe calea regularității că infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate au corespondent în legislația penală română în dispozițiile art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (4) C. pen. De asemenea, Înalta Curte constată că prima instanță a evaluat semnalarea mai sus arătată, în raport și cu circumstanțele personale ale persoanei solicitate pe care aceasta Ie-a susținut și anume că este căsătorit și are doi copii minori, locuiește fără forme legale pe raza Municipiului București, apreciind în mod corect scopul măsurii dispuse, respectiv soluționarea cu celeritate și în bune condiții a cauzei.

Astfel, în raport cu cele mai sus menționate, criticile formulate de recurentul persoană solicitată nu pot fi avute în vedere, deoarece, pe de-o parte, în raport cu dispozițiile legale mai sus invocate și situația concretă a cauzei, nu pot fi examinate aspectele referitoare la faptele imputate de către autoritățile franceze, iar, pe de altă parte, circumstanțele personale ale persoanei solicitate nu pot fi analizate decât în mod plural, în raport cu obiectul cauzei, respectiv semnalarea existenței unui mandat european de arestare, prima instanță, motivând necesitatea luării măsurii arestării persoanei solicitate, prevăzută de lege, în vederea realizării scopului urmărit printr-o asemenea procedură și asigurarea unei eficiente cooperări judiciare în materie penală între țările membre ale Uniunii Europene.

Înalta Curte apreciază că încheierea de ședință din 9 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care instanța a dispus arestarea persoanei solicitate G.C., pe o perioadă de 5 zile, cu începere de la data de 9 februarie 2009 până la data de 13 februarie 2009 inclusiv, în baza normei menționate, este legală și temeinică sub toate aspectele. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recursul persoană solicitată G.C. împotriva încheierii din 9 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosar nr. 1202/2/2009 (308/2009 ). În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., se va obliga recurentul persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recursul persoană solicitată G.C. împotriva încheierii din 9 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosar nr. 1202/2/2009 (308/2009). Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 februarie 2009.