ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 496/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea de ședință de la 9 februarie 2009 a Curții de Apel

București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 1202/2/2009 (308/2009), în baza art. 90 alin. (2) din

Legea nr. 302/2004 (modificată) s-a dispus arestarea persoanei solicitate G.C. pe

o perioadă de 5 zile, cu începere de la data de 9 februarie 2009 până la data

de 13 februarie 2009 inclusiv.

Pe fondul cauzei a fost amânată cauza, la

data de 13 februarie 2009,

ora

13,00, dată până la care procurorul va asigura prezentarea mandatului

european de arestare însoțit de traducerea în limba română.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, la data de 9

februarie 2009, a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr. 1202/2/2009,

sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind

arestarea persoanei solicitate G.C., în conformitate cu dispozițiile art. 90 alin.

(2) din Legea nr. 320/2004 (modificată), în vederea punerii în executare a

mandatului european de arestare emis la data de 17 noiembrie 2008 de

vice-procurorul Parchetului din Bordeaux (Franța).

În ședința publică din data de 9 februarie 2009, curtea de apel a

procedat la verificarea identității persoanei solicitate, a informării acesteia

despre motivul reținerii și la ascultarea sa.

Analizând actele și lucrările dosarului,

în raport cu dispozițiile art. 90

alin. (2) din Legea nr. 302/2004

(modificată), prima instanță a reținut că, la data de 30 ianuarie 2009, a fost

înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București semnalarea Interpol

privind existența unui mandat european de arestare emis la data de 17 noiembrie

2008 de către vice-procurorul Parchetului din Bordeaux - Franța față de numitul

G.C. (cetățean român), în vederea executării pedepsei de un an închisoare

aplicată prin hotărârea din data de 20 decembrie 2006 a Tribunalului

Corecțional din Bordeaux.

Prin ordonanța de reținere nr. 8 din 9 februarie 2009 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București s-a procedat

la reținerea persoanei

solicitate pe o durată de 24 de ore, cu începere

de la data de 9 februarie

2009 ora 10,00,

în conformitate cu art. 88

3

alin. 1 din Legea nr. 302/2004 (modificată).

Din mențiunile cuprinse în semnalarea Interpol a rezultat că persoana

solicitată a fost condamnată de autoritățile franceze pentru săvârșirea

infracțiunii de furt prin efracție, cu distrugere și în grup, fapte

prevăzute de art. 311 - 4 paragraf 2, paragraf 1, art.

311-1, art. 311-14, 1, 2, 3, 4, 6

C. pen. francez.

În fapt, s-a reținut că, în perioada octombrie 2003 - martie 2004, în

grup, pe timpul nopții, prin secționarea firelor de la tabloul electric și

spargerea ușii exterioare a încăperii, a săvârșit numeroase furturi de seifuri

din agențiile poștale în regiunea Gironde și o mare parte a vestului Franței,

prejudiciul estimat fiind de 429.111 euro.

Infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate G.C., astfel cum

au fost expuse în cuprinsul semnalării, au corespondent în legislația penală

română în dispozițiile art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g), i)

și alin. (4) C. pen.

Având în vedere ansamblul datelor obiective ale cauzei, dar și

circumstanțele personale ale persoanei solicitate care, deși a susținut că este

căsătorit și are doi copii minori, locuiește fără forme legale pe raza

Municipiului București, pentru a se asigura

soluționarea cu celeritate și în

bune condiții a prezentei cauze, curtea

de apel a apreciat necesară

arestarea sa pe

o durată de 5 zile, perioadă în care procurorul va asigura

prezentarea

mandatului european de arestare.

În consecință, în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

(modificată) a dispus arestarea persoanei solicitate G.C. pe o perioadă de 5

zile, cu începere de la data de 9 februarie 2009 până la data de 13 februarie

2009 inclusiv.

Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat oral, în termenul

legal, recurs persoana solicitată G.C., așa cum rezultă din referatul întocmit

de către grefier, după pronunțare, potrivit mențiunii de pe încheierea de

ședință, fără a se arăta motivele.

La termenul de astăzi, apărătorul

recurentului persoană solicitată, în

concluziile orale, în

dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și

punerea în stare de libertate a persoanei solicitate până la primirea

mandatului european de arestare, arătând că există garanții că acesta se va

prezenta în fața organelor judiciare, întrucât are o adresă stabilă, doi copii,

fiind singurul întreținător al familiei, că acuzațiile cuprinse în fax-ul

trimis de Interpol Paris sunt destul de vagi și că recurentul nu a săvârșit

fapta pentru care este acuzat.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului

declarat de persoana solicitată, precum și poziția recurentului persoană

solicitată, din ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea

introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de persoana solicitată G.C., prin prisma

dispozițiilor art. 94

1

alin. (1) cu referire la art. 90 alin. (2)

din Legea nr. 222/2008 pentru modificarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea

judiciară internațională în materie penală și art. 385

1

alin. (2)

teza a ll-a C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul recurentului

persoană solicitată declarat împotriva încheierii din 9 februarie 2009 a Curții

de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că prima instanță în mod judicios și

temeinic motivat a dispus arestarea persoanei solicitate G.C., făcând un

riguros examen asupra semnalării Interpol privind

existența unui mandat european de arestare emis, la data de 17

noiembrie

2008, de către

vice-procurorul Parchetului din Bordeaux - Franța privind pe cetățeanul român G.C.

în vederea executării pedepsei de un

an închisoare aplicată prin

hotărârea din data de 20 decembrie 2006 a Tribunalului Corecțional din

Bordeaux, în raport cu dispozițiile legale

prevăzute

de art. 90 alin. (1) și (2) din Legea nr. 222/2008.

Astfel, Înalta Curte consideră că persoanei solicitate G.C.

i-au fost respectate garanțiile procesuale

prevăzute în art. 90 alin. (

1) din actul normativ menționat, în sensul

că i-a fost verificată identitatea și

a

fost informată despre motivul reținerii, așa cum rezultă din consemnările

efectuate

chiar în încheierea de ședință recurată, acesta fiind ascultat, declarația

fiind atașată la dosar.

Totodată, prima instanță a examinat semnalarea Interpol sub

aspectul obiectului acesteia respectiv existenței

unui mandat european de

arestare emis la 17 noiembrie 2008 de către

vice-procurorul Parchetului din Bordeaux - Franța față de cetățeanul român G.C.,

în

vederea executării pedepsei de un an

închisoare aplicată prin hotărârea din

data de 20 decembrie 2006 a

Tribunalului Corecțional din Bordeaux pentru săvârșirea infracțiunii de furt

prin efracție, cu distrugere și în grup, fapte prevăzute de art. 311-4 paragraf

2, 1, art. 311-1, art. 311-14, 1, 2, 3, 4, 6 C. pen. francez, evidențiind și împrejurările

faptice reținute de autoritățile franceze, stabilind pe calea regularității că

infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate au corespondent în

legislația penală română în dispozițiile art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1)

lit. a), g) și i) și alin. (4) C. pen.

De asemenea, Înalta Curte constată că prima instanță a evaluat

semnalarea mai sus arătată, în raport și cu circumstanțele personale ale

persoanei solicitate pe care aceasta Ie-a susținut și anume că este căsătorit

și are doi copii minori, locuiește fără forme legale pe raza Municipiului

București, apreciind în mod corect scopul măsurii dispuse,

respectiv soluționarea cu celeritate și în bune

condiții a cauzei.

Astfel, în raport cu cele mai sus menționate, criticile formulate de

recurentul persoană solicitată nu pot fi avute în

vedere, deoarece, pe de-o

parte, în

raport cu dispozițiile legale mai sus invocate și situația concretă a

cauzei,

nu pot fi examinate aspectele referitoare la faptele imputate de către

autoritățile franceze, iar, pe de altă parte, circumstanțele personale ale

persoanei solicitate nu pot fi analizate decât în mod plural, în raport cu

obiectul cauzei, respectiv semnalarea existenței

unui mandat european de

arestare, prima instanță, motivând necesitatea

luării măsurii arestării persoanei solicitate, prevăzută de lege, în vederea

realizării scopului

urmărit printr-o

asemenea procedură și asigurarea unei eficiente cooperări

judiciare în

materie penală între țările membre ale Uniunii Europene.

Înalta Curte apreciază că încheierea de ședință din 9 februarie 2009 a

Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, prin care instanța a dispus arestarea persoanei solicitate G.C., pe o

perioadă de 5 zile, cu începere de la data de 9

februarie 2009 până la data de 13 februarie 2009 inclusiv, în baza

normei menționate, este legală și temeinică sub toate aspectele.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recursul persoană solicitată G.C.

împotriva încheierii din 9 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a

ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosar nr. 1202/2/2009

(308/2009 ).

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga

recurentul persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recursul persoană

solicitată G.C. împotriva încheierii din 9 februarie 2009 a Curții de Apel

București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în dosar nr. 1202/2/2009 (308/2009).

Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 300 lei cu

titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 12

februarie 2009.