ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2447/2008

Asupra recursului penal de față;

Prin încheierea de ședință din data de 7

iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 3377/2/2008,în baza art. 89

alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate I.P.

pe o perioadă de 30 de zile, de la 7 iulie 2008 până la 5 august 2008 inclusiv.

S-a reținut

că la data de 6.06.2008 a fost înregistrată pe rolul

acestei

instanțe, sub nr. 3377/2/2008, sesizarea formulată de Ministerul Administrației

și Internelor Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul

Național Interpol privind punerea în executare a mandatului european de

arestare emis la data de 24 aprilie 2008 de Tribunalul de Mare Instanță din

Marsilia Franța, față de numitul I.P.

După efectuarea procedurii prealabile

prevăzută de art. 88

1

din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu

dispozițiile alin. (5) al acestui text de lege, Curtea a înaintat mandatul

european de arestare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în

vederea luării de către procurorul general a măsurilor necesare pentru

identificarea persoanei solicitate, reținerea și prezentarea acesteia în fata

instanței.

La data de 06 iulie 2008 - ora 23.30,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a înaintat acestei instanțe

actele întocmite în cauză împreună cu persoana solicitată I.P., aflată în stare

de libertate, pentru a se proceda conform dispozițiilor art. 89 din Legea nr.

302/2004.

La termenul

fixat în data de 07 iulie 2008, ora 00.30, Curtea a

procedat

la aducerea la cunoștința numitului I.P. a mandatului european de arestare emis

pe numele său și la ascultarea acestuia în vederea arestării.

Analizând

actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile

art.

89 din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel a reținut că la data de 24 aprilie 2008,

Vice-președintele însărcinat cu instrucția la

Tribunalul

de Mare Instanță din Marsilia - Franța a emis un mandat

european de

arestare față de numitul I.P. în vederea efectuării urmăririi penale

în cauza ce face obiectul dosarului de instrucție

nr. R05/00016 (nr.

parchet 051101354).

Din mențiunile cuprinse în mandatul

european de arestare

rezultă că persoana

solicitată I.P. este anchetată judiciar de

către autoritățile franceze

pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism agravat comis de mai multe

persoane acționând în calitate de autori sau complici față de mai multe

persoane, prevăzută de art. 225-5, art. 225-7, art. 225-21, art. 225-24, art. 225-25

din Codul penal francez și sancționată cu pedeapsa de maxim 10 ani închisoare

delictuală și participare la o asociere de răufăcători în vederea săvârșirii

unor fapte de proxenetism agravat, prevăzută de art. 450-1 și art. 450-3 din

Codul penal francez și sancționată cu

pedeapsa

de maxim 10 ani închisoare delictuală.

Faptele reținute în sarcina persoanei

urmări te constau, în esență, în aceea că: din datele existente a rezultat

presupunerea existenței în Marsilia a unei rețele de proxeneți români aflați în

Franța, conduși de către I.I., fratele numitului I.P., în care se aflau și

numiții C.A., zis R., T.V.,

S.M. și M.S.,

fiecare membru al acestei rețele având

câte una sau mai multe

prostituate cărora le controlează munca, numărul clienților, alegerea

hotelurilor și recuperează produsele

obținute

de pe urma prostituției prin utilizarea violentelor verbale și

fizice.

Totodată, a rezultat că numitul B.D.G. ar fi intermediarul dintre I.I. și

numitul B.G., alias G., în scopul permiterii îndrumării fetelor aduse din

România.

În cursul anului 2005 și 2006, acționând

pe teritoriul României, numitul I.P. împreună cu soția sa "S.",

complice, E.D. alias "M.", B.V. alias

"C." și M., au recrutat mai multe fete printre care A.M.C.

,

O.T., I.B., în vederea preluării acestora de către S.P. și B.G. alias G., care

se ocupau de organizarea transportului acestor femei din România până în

Marsilia - Franța, unde erau preluate de către un grup constituit în vederea

săvârșirii unor fapte de proxenetism și obținerii unor importante sume de bani

din această activitate.

Infracțiunile reținute în sarcina

persoanei urmărite I.P., astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului

european

de arestare au corespondent în

legislația română în dispozițiile art.

12 alin. (1) și alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001 și art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În acest context, Curtea reține că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88/1 și art. 89 din Legea nr. 302/2004

pentru a se dispune arestarea persoanei urmărite I.P., având în vedere că față

de acesta s-a emis un mandat european de arestare pentru infracțiuni prevăzute

de art. 85 alin. (1) pct. 1, 3 din Legea nr. 302/2004, mandat ce cuprinde

informațiile necesare și este tradus conform dispozițiilor art. 79 alin. (4)

din același act normativ.

În raport de

dispozițiile art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004,

se

impune arestarea persoanei urmărite I.P. în vederea

audierii acesteia și discutării punerii în executare a mandatului

european de arestare emis pe numele său.

Susținerile

persoanei urmărite cu privire la nevinovăția sa în

săvârșirea

faptelor pentru care este anchetat de autoritățile franceze (invocându-se, în

acest sens, împrejurarea că nu a părăsit teritoriul României în perioada în

care s-au comis faptele, nu a cunoscut participanții la săvârșirea acestora,

enumerați în cuprinsul mandatului) sunt lipsite de relevanță sub aspectul

arestării sale în această procedură, cât timp

autoritatea română de

executare nu

are competența de a cenzura situația de fapt reținută

de autoritățile

emitente sau probele administrate, atribuțiile sale fiind limitate la

examinarea conformității mandatului european cu

dispozițiile legale incidente în această procedură.

Nici faptul menționării în cuprinsul

mandatului a cărui executare se solicită a unui al doilea prenume al persoanei

solicitate, respectiv "F.", nu constituie un impediment la arestarea

acestuia, deoarece celelalte date de stare civilă

corespund în totalitate, iar menționarea celui de-al doilea prenume

este

în mod evident o eroare.

Pentru

aceste considerente, în baza art. 89 alin. (3) din Legea

nr.

302/2004, prima instanță a dispus arestarea persoanei

solicitate I.P. pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la

data

de 07 iulie 2008 până la data de 05 august 2008 inclusiv .

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs persoana solicitată, prin apărătorul său ales care a fost prezent la

pronunțare.

Ulterior, prin

sentința penală nr. 177 din 8 iulie 2008, Curtea de

Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a

luat act de consimțământul persoanei solicitate de a fi predată autorităților

franceze, dispunându-se în consecință predarea(sub condiția ca. în cazul

pronunțării unei pedepse

privative de

libertate, aceasta să fie transferată în România pentru

executarea

pedepsei).

În baza sentinței susmenționate, persoana

solicitată a fost predată autorităților franceze la data de 15 iulie 2008,fapt

ce rezultă din adresa transmisă instanței de recurs de către I.G.P.R.

Examinând încheierea recurată Înalta Curte

constată că recursul este nefondat.

Arestarea persoanei solicitate a fost

dispusă de prima instanță cu respectarea condițiilor impuse de Legea nr. 302/2004,constatându-se

că mandatul european de arestare emis de autoritățile franceze conține

informațiile prevăzute la art. 79 alin. (1) din aceeași lege.

Este adevărat că, fiind audiat cu ocazia

arestării, persoana solicitată nu a recunoscut săvârșirea faptelor menționate

în

mandat ,însă această împrejurare a fost

calificată în mod corect de

către

instanța de fond ca fiind lipsită de relevanță, având în vedere

cadrul

procesual de față, dar și împrejurarea că situația de fapt și probatoriul

administrat de autoritatea emitentă nu pot fi cenzurate

în procedura executării unui mandat european de arestare.

În consecință, fiind îndeplinite

condițiile prevăzute de lege, prima instanță a dispus arestarea persoanei

solicitate, respectând astfel prevederile imperative ale Legii nr. 302/2004

înscrise în art. 89 alin. (3).

Pe de altă parte, este de observat că

ulterior, cu ocazia discutării punerii în executare a mandatului european, persoana

solicitată a consimțit în mod expres la predarea

sa către autoritățile

franceze, lucru

care între timp s-a și întâmplat, astfel încât recursul declarat împotriva

încheierii prin care s-a dispus arestarea sa este

rămas practic fără

obiect.

Pentru aceste considerente Înalta Curte va

respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, cu obligarea recurentului la

plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpatul I.P. împotriva încheierii din 7 iulie 2008 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în

dosarul nr. 3377/2/2008.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 40 lei, reprezentând

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 iulie 2008.