ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2447/2008

Asupra recursului penal de față; Prin încheierea de ședință din data de 7 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 3377/2/2008,în baza art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate I.P. pe o perioadă de 30 de zile, de la 7 iulie 2008 până la 5 august 2008 inclusiv. S-a reținut că la data de 6.06.2008 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. 3377/2/2008, sesizarea formulată de Ministerul Administrației și Internelor Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național Interpol privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 24 aprilie 2008 de Tribunalul de Mare Instanță din Marsilia Franța, față de numitul I.P.

După efectuarea procedurii prealabile prevăzută de art. 88 1 din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu dispozițiile alin. (5) al acestui text de lege, Curtea a înaintat mandatul european de arestare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vederea luării de către procurorul general a măsurilor necesare pentru identificarea persoanei solicitate, reținerea și prezentarea acesteia în fata instanței. La data de 06 iulie 2008 - ora 23.30, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a înaintat acestei instanțe actele întocmite în cauză împreună cu persoana solicitată I.P., aflată în stare de libertate, pentru a se proceda conform dispozițiilor art. 89 din Legea nr. 302/2004. La termenul fixat în data de 07 iulie 2008, ora 00.30, Curtea a procedat la aducerea la cunoștința numitului I.P.

a mandatului european de arestare emis pe numele său și la ascultarea acestuia în vederea arestării. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile art. 89 din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel a reținut că la data de 24 aprilie 2008, Vice-președintele însărcinat cu instrucția la Tribunalul de Mare Instanță din Marsilia - Franța a emis un mandat european de arestare față de numitul I.P. în vederea efectuării urmăririi penale în cauza ce face obiectul dosarului de instrucție nr. R05/00016 (nr. parchet 051101354). Din mențiunile cuprinse în mandatul european de arestare rezultă că persoana solicitată I.P.

este anchetată judiciar de către autoritățile franceze pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism agravat comis de mai multe persoane acționând în calitate de autori sau complici față de mai multe persoane, prevăzută de art. 225-5, art. 225-7, art. 225-21, art. 225-24, art. 225-25 din Codul penal francez și sancționată cu pedeapsa de maxim 10 ani închisoare delictuală și participare la o asociere de răufăcători în vederea săvârșirii unor fapte de proxenetism agravat, prevăzută de art. 450-1 și art. 450-3 din Codul penal francez și sancționată cu pedeapsa de maxim 10 ani închisoare delictuală. Faptele reținute în sarcina persoanei urmări te constau, în esență, în aceea că: din datele existente a rezultat presupunerea existenței în Marsilia a unei rețele de proxeneți români aflați în Franța, conduși de către I.I., fratele numitului I.P., în care se aflau și numiții C.A., zis R., T.V., S.M.

și M.S., fiecare membru al acestei rețele având câte una sau mai multe prostituate cărora le controlează munca, numărul clienților, alegerea hotelurilor și recuperează produsele obținute de pe urma prostituției prin utilizarea violentelor verbale și fizice. Totodată, a rezultat că numitul B.D.G. ar fi intermediarul dintre I.I. și numitul B.G., alias G., în scopul permiterii îndrumării fetelor aduse din România. În cursul anului 2005 și 2006, acționând pe teritoriul României, numitul I.P. împreună cu soția sa "S.", complice, E.D. alias "M.", B.V. alias "C." și M., au recrutat mai multe fete printre care A.M.C. , O.T., I.B., în vederea preluării acestora de către S.P. și B.G. alias G., care se ocupau de organizarea transportului acestor femei din România până în Marsilia - Franța, unde erau preluate de către un grup constituit în vederea săvârșirii unor fapte de proxenetism și obținerii unor importante sume de bani din această activitate.

Infracțiunile reținute în sarcina persoanei urmărite I.P., astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare au corespondent în legislația română în dispozițiile art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 7 din Legea nr. 39/2003. În acest context, Curtea reține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88/1 și art. 89 din Legea nr. 302/2004 pentru a se dispune arestarea persoanei urmărite I.P., având în vedere că față de acesta s-a emis un mandat european de arestare pentru infracțiuni prevăzute de art. 85 alin. (1) pct. 1, 3 din Legea nr. 302/2004, mandat ce cuprinde informațiile necesare și este tradus conform dispozițiilor art. 79 alin. (4) din același act normativ.

În raport de dispozițiile art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, se impune arestarea persoanei urmărite I.P. în vederea audierii acesteia și discutării punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele său. Susținerile persoanei urmărite cu privire la nevinovăția sa în săvârșirea faptelor pentru care este anchetat de autoritățile franceze (invocându-se, în acest sens, împrejurarea că nu a părăsit teritoriul României în perioada în care s-au comis faptele, nu a cunoscut participanții la săvârșirea acestora, enumerați în cuprinsul mandatului) sunt lipsite de relevanță sub aspectul arestării sale în această procedură, cât timp autoritatea română de executare nu are competența de a cenzura situația de fapt reținută de autoritățile emitente sau probele administrate, atribuțiile sale fiind limitate la examinarea conformității mandatului european cu dispozițiile legale incidente în această procedură.

Nici faptul menționării în cuprinsul mandatului a cărui executare se solicită a unui al doilea prenume al persoanei solicitate, respectiv "F.", nu constituie un impediment la arestarea acestuia, deoarece celelalte date de stare civilă corespund în totalitate, iar menționarea celui de-al doilea prenume este în mod evident o eroare. Pentru aceste considerente, în baza art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, prima instanță a dispus arestarea persoanei solicitate I.P. pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 07 iulie 2008 până la data de 05 august 2008 inclusiv . Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată, prin apărătorul său ales care a fost prezent la pronunțare.

Ulterior, prin sentința penală nr. 177 din 8 iulie 2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a luat act de consimțământul persoanei solicitate de a fi predată autorităților franceze, dispunându-se în consecință predarea(sub condiția ca. în cazul pronunțării unei pedepse privative de libertate, aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei). În baza sentinței susmenționate, persoana solicitată a fost predată autorităților franceze la data de 15 iulie 2008,fapt ce rezultă din adresa transmisă instanței de recurs de către I.G.P.R. Examinând încheierea recurată Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Arestarea persoanei solicitate a fost dispusă de prima instanță cu respectarea condițiilor impuse de Legea nr. 302/2004,constatându-se că mandatul european de arestare emis de autoritățile franceze conține informațiile prevăzute la art. 79 alin. (1) din aceeași lege.

Este adevărat că, fiind audiat cu ocazia arestării, persoana solicitată nu a recunoscut săvârșirea faptelor menționate în mandat ,însă această împrejurare a fost calificată în mod corect de către instanța de fond ca fiind lipsită de relevanță, având în vedere cadrul procesual de față, dar și împrejurarea că situația de fapt și probatoriul administrat de autoritatea emitentă nu pot fi cenzurate în procedura executării unui mandat european de arestare.

În consecință, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, prima instanță a dispus arestarea persoanei solicitate, respectând astfel prevederile imperative ale Legii nr. 302/2004 înscrise în art. 89 alin. (3). Pe de altă parte, este de observat că ulterior, cu ocazia discutării punerii în executare a mandatului european, persoana solicitată a consimțit în mod expres la predarea sa către autoritățile franceze, lucru care între timp s-a și întâmplat, astfel încât recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea sa este rămas practic fără obiect. Pentru aceste considerente Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.P. împotriva încheierii din 7 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 3377/2/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 iulie 2008.