ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 444/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 4 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția l penală, s-a dispus în baza art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008 arestarea persoanei solicitate P.M. pe o perioadă de 29 de zile de la 5 februarie 2009 la 5 martie 2009 și emiterea unui mandat de arestare. S-a dispus emiterea unui mandat de arestare. Totodată, instanța a dispus amânarea judecării cauzei la 11 februarie 2009, pentru a da posibilitatea persoanei solicitate să depună la dosar înscrisuri traduse în limba română.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, că la data de 4 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat, în conformitate cu dispozițiile art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, Curtea de Apel București pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14 mai 2004 de către Judecătoria Darmstadt Republica Germania față de persoana solicitată P.M.

Din actele dosarului a rezultat că prin Ordonanța de reținere nr. 6 din 4 februarie 2009, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus în baza dispozițiilor art. 88 2 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008 reținerea persoanei solicitate pe o perioadă de 24 de ore începând cu data de 4 februarie 2009 până la 5 februarie 2009. De asemenea, s-a procedat la identificarea persoanei solicitate, i s-a adus la cunoștință motivul emiterii mandatului european de arestare pe numele său, fiindu-i pusă la dispoziție o copie a mandatului european de arestare împreună cu traducerea în limba română.

Prima instanță a procedat la audierea persoanei solicitate P.M., care a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile germane față de împrejurarea că a fost arestat în Franța și în perioada arestului preventiv autoritățile germane au solicitat transferul său în Germania, cerere ce a fost amânată de către Franța până în momentul soluționării cauzei aflate pe rolul autorităților judiciare franceze. S-a reținut că Parchetul de pe lângă Tribunalul Darmstadt Republica Germania a emis, la data de 14 mai 2004, mandat european de arestare privitor la cetățeanul român P.M.

reținându-se că a fost membru al unei grupări de cetățeni în majoritate români care s-au întrunit pentru a-și procura o sursă de venit nu doar temporară în scopul acoperirii necesităților de viață în primul rând, prin sustragerea și spargerea ulterioară a unor automate bancare; în scopul comiterii acestor fapte, grupul de făptuitori a comis un număr de nouă fapte de furturi de autoturisme în perioada decembrie 2002 - octombrie 2003. Față de natura faptelor săvârșite care prezintă un grad ridicat de pericol social, pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, prima instanță a considerat necesar a se lua față de persoana solicitată măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată P.M. care a susținut că măsurile dispuse de autoritățile judiciare române contravin prevederilor Legii nr. 302/2004 întrucât nu au fost respectate procedurile prealabile instituite de art. 88 1 alin. (7) și (9) din aceeași lege. S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și judecarea sa în stare de libertate. Examinând hotărârea atacată în baza art. 385 6 alin. (6) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, după îndeplinirea procedurilor prealabile prevăzute de art. 88 1 și reținerea persoanei solicitate în condițiile prevăzute de art. 88 2 sau, după caz, de art. 88 3 din aceeași lege, procurorul sesizează curtea de apel competentă cu propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate.

Conform art. 90 alin. (1), (2) și (7) din aceeași lege, în procedura de executare a mandatului european de arestare, judecătorul verifică identitatea persoanei solicitate și se asigură că acesteia i s-a comunicat o copie a mandatului european de arestare, îi aduce la cunoștință drepturile prevăzute de art. 91, efectele regulii specialității și posibilitatea de a consimți la predare, punându-i în vedere consecințele acestui consimțământ, iar dacă persoana solicitată nu consimte la predare procedează la audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției față de existența unuia dintre motivele de refuz al executării prevăzute de lege, precum și eventualele obiecțiuni privind identitatea.

De asemenea, conform art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, dacă judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate se dispune prin încheiere motivată. În conformitate cu dispozițiile art. 77 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri privative de libertate. Acest mandat se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce statornicit de dispozițiile Deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2007 și trebuie să cuprindă informațiile prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 77, 88 1 , 89 și 90 din Legea nr. 302/2004 se constată că judecătorul român hotărăște asupra arestării persoanei solicitate, numai după ce, potrivit legii, a verificat în prealabil, dacă au fost respectate condițiile necesare referitoare la emiterea mandatului, el neputându-se pronunța cu privire la vinovăția persoanei solicitate, la temeinicia urmăririi sau la oportunitatea arestării, decât cu atingerea principiului referitor la recunoașterea hotărârilor penale, ceea ce nu este admisibil. Din examinarea actelor dosarului se constată că în cauză a fost emis un mandat european de arestare a persoanei solicitate P.M.

de către autoritățile judiciare germane pentru săvârșirea unor infracțiuni de sustragere și spargere de bancomate și furt de autoturisme, iar acest mandat constituie o decizie judiciară emisă de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene - Germania, care are la bază un mandat de arestare emis în condițiile legii germane. Se mai constată că mandatul conține toate informațiile necesare și că nu există impedimente la executare, din cele prevăzute în art. 88 din Legea nr. 302/2004, iar măsura arestării persoanei solicitate P.M. a fost luată cu respectarea dispozițiilor evocate ale art. 90 din Legea nr. 302/2004, a drepturilor și garanțiilor procesuale ale respectivei persoane.

Se reține că, în speță, instanța a dispus arestarea persoanei solicitate, măsura privativă de libertate fiind singura aptă a asigura atingerea finalității acestei proceduri. Referitor la nerespectarea procedurilor prealabile instituite de art. 88 1 alin. (7) și (9) din Legea nr. 302/2004, se constată că instanța a apreciat just că sunt îndeplinite dispozițiile art. 90 și art. 88 2 , procedura permițând luarea măsurii preventive prin acordarea unui nou termen de judecată pentru ca persoana solicitată să depună la dosar documentele traduse în limba română privind existența unei proceduri penale în curs, în fața instanțelor franceze, potrivit căreia, acestea au acceptat executarea aceluiași mandat european de arestare, dar au amânat predarea până la finalizarea procedurilor judiciare și au dispus eliberarea sub control judiciar a persoanei solicitate.

În consecință, criticile formulate de recurenta persoană solicitată în sensul nerespectării procedurilor preliminare prevăzute de art. 88 1 alin. (7) și (9) din Legea nr. 302/2004 nu pot fi primite. Prin urmare, încheierea instanței de fond este legală și temeinică. Fată de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate, Curtea, în baza art. 385 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul persoanei solicitate P.M. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta persoană solicitată va fi obligată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.M. împotriva încheierii din 4 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția l penală, în dosarul nr. 1037/2/2009. Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publica 9 februarie 2009.