ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2907/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 12/ MEA din 27 august 2009, pronunțată în dosarul nr. 591/45/2009, Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis sesizarea procurorului și, în baza dispozițiilor art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, a dispus arestarea persoanei solicitate A.O., în baza mandatului european de arestare emis de Tribunalul de Instrucție nr. 3 Gernika - Lumo (Bizkaia) - Spania la 14 iulie 2009 în dosarul nr. 622/2009 - l, pentru o durată de 20 de zile, cu începere de 27 august 2009 și până la 15 septembrie 2009, inclusiv. S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare și depunerea persoanei arestare A.O.

în Arestul I.P.J. lași. Totodată, s-a dispus a se solicita autorității judiciare spaniole, respectiv Tribunalul de Instrucție nr. 3 Gernika - Lumo (Bizkaia) - Spania să comunice garanția rezumării persoanei solicitate în România pentru executarea pedepsei în cazul judecării cauzei și condamnării ei de către autoritățile spaniole, în situația în care se va dispune predarea acesteia în executarea mandatului european de arestare emis, dat fiind faptul că persoana solicitată este cetățean român. Să se completeze mandatul european de arestare cu rubricile menționate în formulatul standard de mandat european de arestare, respectiv pct. 2 de la lit. b), pct. 2,3 de la lit. c), alin. (1) de la lit. e), casetele cu mențiunile de la lit. f), g) și h) care lipsesc din cuprinsul mandatului european de arestare.

Autoritatea judiciară să completeze informația înscrisă la alin. (1) lit. e) din mandatul european de arestare privind numărul total de infracțiuni la care se referă mandatul european de arestare emis. S-a emis adresă către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui pentru a comunica ce soluție s-a pronunțat în dosarul de cercetare penală nr. 747/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, în care Poliția Negrești a propus neînceperea urmăririi penale împotriva numitului A.O. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 307 alin. (1) și art. 189 C. pen., precum și o descriere succintă a faptelor. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sesizarea formulată de Tribunalul de Instrucție nr. 3 Gernika - Lumo (Bizkaia) - Spania, s-a solicitat executarea mandatului european de arestare, cu referință la dosarul nr. 622/09 - l pe numele A.O.

Prin mandatul european de arestare emis la 14 iulie 2009, s-a solicitat arestarea și predarea persoanei solicitate A.O. în scopul efectuării anchetei penale împotriva sa, fiind bănuit de săvârșirea infracțiunii de „nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului” prevăzută de art. 225 bis C. pen. spaniol. Durata maximă a pedepsei ce se poate aplica este de 4 ani. Actul ca fundamentează mandatul european de arestare, emis de Tribunalul de Instrucție nr. 3 Gernika - Lumo (Bizkaia) - Spania este mandatul de arestare din data de 14 iunie 2009, în dosarul nr. 622/09-l. Mandatul european de arestare emis cuprinde informațiile prevăzută de art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

La data de 27 august 2009 s-a luat împotriva persoanei solicitate A.O., măsura reținerii pe o perioadă de 24 ore, cu începere de la ora 11,50 până la 28 august 2009, ora 11,50, conform ordonanței nr. 15/2009 emis de procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași. Persoana solicitată a fost audiată în fața Curții de Apel lași, când i s-a adus la cunoștință conținutul mandatului european de arestare, conținutul regulii specialității și efectele acesteia, precum și posibilitatea de a consimți la predare către autoritatea judiciară emitentă, punându-i-se în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, și i s-a luat declarație, poziția acesteia fiind consemnată în scris.

Instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru arestarea persoanei solicitate și în temeiul art. 90 alin. (8) din aceeași lege, a dispus arestarea acesteia pe o durată de 20 de zile începând de la 27 august 2009 până la 15 septembrie 2009, inclusiv. S-a arătat că față de dispozițiile imperative ale textului înlocuirea măsurii preventive a reținerii sau aplicarea măsurii prevăzută de art. 145 C. proc. pen., nu este posibilă și nu se impune. Totodată, s-a dispus a se solicita autorității judiciare emitente a mandatului european de arestare să trimită garanția returnării persoanei solicitate pentru executarea pedepsei în România, în situația în are se va dispune condamnarea acesteia la o pedeapsă privativă de libertate în statul membru emitent precum și celelalte informații suplimentare considerate necesare.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs persoana solicitată A.O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a susținut că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., întrucât hotărârea atacată nu este motivată. S-a arătat că persoana solicitată a anunțat autoritățile judiciare că a luat cu sine minora, îndeplinindu-și astfel una din obligațiile ce îi reveneau potrivit legislației spaniole. În procedura de divorț deschisă în Spania, autoritatea judiciară nu a stabilit cui îi va fi încredințată minora, iar măsura tutelei ce i-a revenit mamei a expirat la data de 16 iulie 2009. S-a mai arătat că în prezent minora se află la mama sa, persoana solicitată a anunțat autoritățile judiciare spaniole că a luat-o în Spania, dar nu a avut timpul material necesar să o ducă tot ea înapoi.

Pedeapsa prevăzută de legea spaniolă pentru fapta comisă este de la 6 luni la 2 ani, iar nu de la 4 ani cum în mod greșit a reținut instanța, fără a motiva acest lucru și fără a motiva inaplicabilitatea unei alte măsuri preventive față de persoana solicitată. S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, potrivit dispozițiile art. 145 C. proc. pen. Examinând hotărârea atacată potrivit dispozițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. , Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Împotriva persoanei solicitate A.O., autoritățile judiciare spaniole au emis un mandat european de arestare pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentarea minorului prevăzută de art. 225 bis C. pen.

spaniol, în scopul prezentării acesteia în fața organelor de urmărire penală spaniole. S-a reținut că, la data de 13 iunie 2009, persoana solicitată a părăsit teritoriul Spaniei însoțit de fiica sa minoră A.M. M., în vârstă de 7 ani, deși exista o hotărâre judecătorească prin care minora era încredințată mamei. Potrivit mandatului european de arestare, pedeapsa prevăzută de Codul penal spaniol pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 225 bis este închisoarea de la doi la patru ani. Mandatul european de arestare nu a fost înaintat în original, iar o serie de rubrici ale acestuia nu sunt completate, motiv pentru care instanța de fond a și dispus măsuri în vederea obținerii acestor date.

Persoana solicitată susține că, în realitate, pedeapsa pentru fapta comisă este închisoarea de la unu la doi ani și decăderea din drepturile parentale pentru o perioadă de la 4 la 10 ani, la care se adăuga un spor de până la jumătate. Numărul infracțiunilor reținute în sarcina sa pentru a se putea avea în vedere instituția cumulului aritmetic al pedepselor nu a fost precizat, situație în care predarea sa este subordonată condiției ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracțiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia, conform art. 85 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Persoana solicitată a făcut o serie de precizări, în declarațiile sale, privind relațiile cu soția sa, inexistența unei tutele asupra minorei de la data de 16 iulie 2009, declanșarea procedurii de divorț între cei doi soți și modul în care a comis fapta, precum și măsurile întreprinse ulterior de încunoștințare a autorităților judiciare spaniole. Față de toate aceste împrejurări, de datele referitoare la persoana recurentului persoană solicitată și la natura faptei sale, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 90 alin. (1 1 ) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A.O. urmând a fi pusă în libertate. În conformitate cu textul de lege arătat, instanța va dispune față de persoana solicitată măsura obligării de a nu părăsi localitatea, dispozițiile art. 145 C. proc.

pen., aplicându-se în mod corespunzător. Înalta Curte apreciază că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea este pe deplin justificată și de natură a asigura predarea în bune condiții a persoanei solicitate, în cazul în care se va dispune astfel. În temeiul art. 145 alin. (1 1 ) lit. a) – d) C. proc. pen., pe durata măsurii, persoana solicitată va respecta următoarele obligații: - să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este solicitată; - să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului întocmit de acesta; - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

Persoana solicitată va fi pusă de îndată în libertate dacă nu se află sub puterea unui alt mandat de arestare. Pentru cele arătate mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul persoanei solicitate A.O., va casa în parte încheierea atacată, numai cu privire la dispoziția arestării, măsură ce va fi revocată, dispunând ca în precedent. Celelalte dispoziții ale încheierii atacate vor fi menținute. Onorariul apărătorul din oficiu până la prezentarea apărătorului ales se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de persoana solicitată A.O. împotriva încheierii nr. 12/ MEA din 27 august 2009 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 591/45/2009. Casează, în parte, încheierea atacată numai cu privire la dispoziția arestării, măsură pe care o revocă. În baza art. 90 alin. (1 1 ) din Legea nr. 302/2004, modificată, dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 C. proc. pen., față de persoana solicitată A.O. În temeiul art. 145 alin. (1 1 ) lit. a) – d) C. proc.

pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, persoana solicitată va respecta următoarele obligații: - să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este solicitată; - să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție; - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme. Dispune efectuarea cuvenitelor comunicări, conform art. 145 alin. (2 1 ) C. proc. pen. Dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A.O., dacă nu se află sub puterea unui alt mandat de arestare. Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Onorariul pentru apărător din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 septembrie 2009.