ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2907/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea nr. 12/ MEA din 27 august 2009, pronunțată în dosarul

nr. 591/45/2009, Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori,

a admis sesizarea procurorului și, în baza dispozițiilor art. 90 alin. (8) din

Legea nr. 302/2004 modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, a dispus

arestarea persoanei solicitate A.O., în baza mandatului european de arestare

emis de Tribunalul de Instrucție nr. 3 Gernika - Lumo (Bizkaia) - Spania la 14

iulie 2009 în dosarul nr. 622/2009 - l, pentru o durată de 20 de zile, cu

începere de 27 august 2009 și până la 15 septembrie 2009, inclusiv.

S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare și depunerea

persoanei arestare A.O. în Arestul I.P.J. lași.

Totodată, s-a dispus a se solicita autorității judiciare spaniole, respectiv

Tribunalul de Instrucție nr. 3 Gernika - Lumo (Bizkaia) - Spania să comunice

garanția rezumării persoanei solicitate în România pentru executarea pedepsei

în cazul judecării cauzei și condamnării ei de către autoritățile spaniole, în

situația în care se va dispune predarea acesteia în executarea mandatului

european de arestare emis, dat fiind faptul că persoana solicitată este

cetățean român. Să se completeze mandatul european de arestare cu rubricile

menționate în formulatul standard de mandat european de arestare, respectiv

pct. 2 de la lit. b), pct. 2,3 de la lit. c), alin. (1) de la lit. e), casetele

cu mențiunile de la lit. f), g) și h) care lipsesc din cuprinsul mandatului

european de arestare.

Autoritatea judiciară să completeze

informația înscrisă la alin. (1)

lit. e) din mandatul

european de arestare privind numărul total de infracțiuni la care se referă

mandatul european de arestare emis.

S-a emis adresă către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui pentru a

comunica ce soluție s-a pronunțat în dosarul de cercetare penală nr. 747/P/2009

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, în care Poliția Negrești a propus

neînceperea urmăririi penale împotriva numitului A.O. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 307 alin. (1) și art. 189 C.

pen., precum și o descriere succintă a faptelor.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin

sesizarea formulată de Tribunalul de Instrucție nr. 3 Gernika - Lumo (Bizkaia)

- Spania, s-a solicitat executarea mandatului european de arestare, cu

referință la dosarul nr. 622/09 - l pe numele A.O.

Prin mandatul european de arestare emis la 14 iulie 2009, s-a solicitat

arestarea și predarea persoanei solicitate A.O. în scopul efectuării anchetei

penale împotriva sa, fiind bănuit de săvârșirea infracțiunii de „nerespectarea

măsurilor privind

încredințarea minorului” prevăzută

de art. 225 bis C. pen. spaniol.

Durata maximă a pedepsei ce se poate aplica este de 4 ani.

Actul ca fundamentează mandatul european de arestare, emis de

Tribunalul de Instrucție nr. 3 Gernika - Lumo (Bizkaia) - Spania este mandatul

de arestare din data de 14 iunie 2009, în dosarul nr. 622/09-l.

Mandatul european de arestare emis cuprinde informațiile

prevăzută de art. 79 alin. (1) din Legea nr.

302/2004 privind cooperarea judiciară

internațională în materie penală.

La data de 27 august 2009 s-a luat împotriva persoanei solicitate A.O.,

măsura reținerii pe o perioadă de 24 ore, cu începere de la ora 11,50 până la

28 august 2009, ora 11,50,

conform

ordonanței nr. 15/2009 emis de procurorul Parchetului de pe

lângă Curtea

de Apel lași.

Persoana solicitată a fost audiată în fața Curții de Apel lași, când i

s-a adus la cunoștință conținutul mandatului european de

arestare, conținutul regulii specialității și

efectele acesteia, precum și

posibilitatea de a consimți la predare

către autoritatea judiciară emitentă, punându-i-se în vedere consecințele

juridice ale consimțământului la predare, și i s-a luat declarație, poziția

acesteia fiind consemnată în scris.

Instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile

impuse de lege pentru arestarea persoanei solicitate și în temeiul art. 90

alin. (8) din aceeași lege, a dispus arestarea acesteia pe o durată de 20 de

zile începând de la 27 august 2009 până la 15 septembrie 2009, inclusiv. S-a

arătat că față de dispozițiile imperative ale textului înlocuirea măsurii

preventive a reținerii sau aplicarea măsurii prevăzută de art. 145 C.

proc. pen., nu este posibilă și nu se impune.

Totodată, s-a dispus a se solicita autorității judiciare emitente a

mandatului european de arestare să trimită garanția returnării persoanei

solicitate pentru executarea pedepsei în România, în situația în are se va

dispune condamnarea acesteia la o pedeapsă privativă de libertate în statul

membru emitent precum și celelalte informații suplimentare considerate

necesare.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs persoana

solicitată A.O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a susținut că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 9 C. proc. pen., întrucât hotărârea atacată nu este

motivată.

S-a arătat că persoana solicitată a

anunțat autoritățile judiciare

că

a luat cu sine minora, îndeplinindu-și astfel una din obligațiile ce îi

reveneau potrivit legislației spaniole.

În procedura de divorț deschisă în

Spania, autoritatea judiciară

nu a stabilit cui îi va fi

încredințată minora, iar măsura tutelei ce i-a revenit mamei a expirat la data

de 16 iulie 2009.

S-a mai arătat că în prezent minora se află la mama sa, persoana

solicitată a anunțat autoritățile judiciare spaniole că a luat-o în Spania, dar

nu a avut timpul material necesar să o ducă tot ea înapoi. Pedeapsa prevăzută

de legea spaniolă pentru fapta comisă este de la 6 luni la 2 ani, iar nu de la

4 ani cum în mod greșit a reținut instanța, fără a motiva acest lucru și fără a

motiva inaplicabilitatea unei alte măsuri preventive față de persoana solicitată.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea

măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, potrivit dispozițiile

art. 145 C. proc. pen.

Examinând hotărârea atacată potrivit dispozițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen.

, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat

pentru următoarele considerente:

Împotriva persoanei solicitate A.O., autoritățile judiciare spaniole au

emis un mandat european de arestare pentru săvârșirea infracțiunii de

neprezentarea minorului prevăzută de art. 225 bis C. pen. spaniol, în

scopul prezentării acesteia în fața organelor de urmărire penală spaniole.

S-a reținut că, la data de 13 iunie 2009, persoana solicitată a părăsit

teritoriul Spaniei însoțit de fiica sa minoră A.M.

M., în vârstă de 7 ani, deși exista o hotărâre judecătorească

prin

care minora era încredințată mamei.

Potrivit mandatului european de arestare,

pedeapsa prevăzută

de Codul penal spaniol pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 225 bis este închisoarea de

la doi la patru ani.

Mandatul european de arestare nu a fost înaintat în original, iar o

serie de rubrici ale acestuia nu sunt completate, motiv pentru care instanța de

fond a și dispus măsuri în vederea obținerii acestor date.

Persoana solicitată susține că, în realitate, pedeapsa pentru fapta

comisă este închisoarea de la unu la doi ani și decăderea din drepturile

parentale pentru o perioadă de la 4 la 10 ani, la care se adăuga un spor de

până la jumătate. Numărul infracțiunilor reținute în sarcina sa pentru a se

putea avea în vedere instituția cumulului aritmetic al pedepselor nu a fost

precizat, situație în care predarea sa este subordonată condiției ca faptele

care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie

infracțiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau

de

încadrarea juridică a acesteia, conform

art. 85 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Persoana solicitată a făcut o serie de precizări, în declarațiile sale,

privind relațiile cu soția sa, inexistența unei tutele asupra minorei de la

data de 16 iulie 2009, declanșarea procedurii de divorț între cei doi soți și

modul în care a comis fapta, precum și măsurile

întreprinse ulterior de încunoștințare a autorităților judiciare

spaniole.

Față de toate aceste împrejurări, de datele referitoare la persoana

recurentului persoană solicitată și la natura faptei sale, Înalta Curte

constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 90 alin. (1

1

)

din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A.O. urmând a fi pusă în libertate.

În conformitate cu textul de lege arătat, instanța va dispune față de

persoana solicitată măsura obligării de a nu părăsi

localitatea, dispozițiile art. 145 C. proc. pen., aplicându-se în

mod

corespunzător.

Înalta Curte apreciază că măsura

preventivă a obligării de a nu

părăsi localitatea este pe

deplin justificată și de natură a asigura predarea în bune condiții a persoanei

solicitate, în cazul în care se va dispune astfel.

În temeiul art. 145 alin. (1

1

)

lit. a) – d) C. proc. pen.,

pe durata măsurii, persoana

solicitată va respecta următoarele obligații:

- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este

solicitată;

- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea,

conform programului întocmit de acesta;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de

arme.

Persoana solicitată va fi pusă de îndată

în libertate dacă nu se

află sub puterea unui alt mandat

de arestare.

Pentru cele arătate mai sus, în

conformitate cu dispozițiile art. 38515

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul persoanei

solicitate A.O., va casa în parte încheierea atacată, numai cu privire la

dispoziția arestării, măsură ce va fi revocată, dispunând ca în precedent.

Celelalte dispoziții ale încheierii atacate vor fi menținute.

Onorariul apărătorul din oficiu până la prezentarea apărătorului ales

se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de persoana solicitată A.O. împotriva

încheierii nr. 12/  MEA din 27 august 2009 a Curții de Apel lași, secția penală

și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 591/45/2009.

Casează, în parte, încheierea atacată numai cu privire la dispoziția

arestării, măsură pe care o revocă.

În baza art. 90 alin. (1

1

) din Legea nr. 302/2004,

modificată, dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea

prevăzută de art. 145 C. proc. pen., față de persoana solicitată A.O.

În temeiul art. 145 alin. (1

1

) lit. a) – d) C. proc. pen.,

pe

durata măsurii obligării de a nu părăsi

localitatea, persoana solicitată

va respecta următoarele obligații:

- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este

solicitată;

- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea,

conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

-

să nu dețină, să nu folosească și

să nu poarte nicio categorie

de arme.

Dispune efectuarea cuvenitelor comunicări, conform art. 145 alin. (2

1

)

C. proc. pen.

Dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A.O.,

dacă nu se află sub puterea unui alt mandat de arestare.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Onorariul pentru apărător din oficiu până la prezentarea apărătorului

ales, în sumă de 75 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 septembrie 2009.