ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 169/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 169/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de

față:

Din actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7

ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. 8005/2/2008,

în baza dispozițiile art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea

nr. 222/2008, s-a menținut starea de arest preventiv a persoanei solicitate P.V.,

pe o perioadă de 30 zile, începând cu 8 ianuarie 2009, la 6 februarie 2009.

Pentru a pronunța această

soluție prima instanță a reținut următoarele:

La data de 10 decembrie

2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu

dispozițiile art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr.

222/2008 a înaintat lucrarea cu nr. 6232/II-5/2008 ce are ca obiect procedura

de punere în executare a mandatului european de arestare emis de către

Tribunalul Lleida - Spania împotriva numitului P.V.

Prin încheierea din 10

decembrie 2008, Curtea a dispus arestarea persoanei solicitate, potrivit dispozițiile

art. 90 alin. (2) din Legea nr. 222/2008 pe o perioadă de 5 zile, până la 15

decembrie 2008 și a pus în vedere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București să prezinte mandatul european de arestare, emis de autoritățile

spaniole, tradus în limba română.

La data de 15 decembrie

2008, prin încheiere motivată, Curtea a dispus arestarea preventivă a persoanei

solicitate P.V. pe o perioadă de 24 zile, potrivit art. 90 alin. (7) din Legea nr.

302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008.

Din examinarea actelor

cauzei, prima instanță a constatat că prin sentința penală nr. 252/2007 a

Tribunalului Lleida - Spania, persoana solicitată a fost condamnată pentru delict

împotriva sănătății publice de substanțe care cauzează prejudicii grave sănătății

la 4 ani închisoare cu inhabilitate specială pentru dreptul de sufragiu pasiv

pe perioada condamnării și amendă 500 euro cu o responsabilitate personală zilnică

de douăzeci zile, la aceasta adăugându-se imputarea a o treime din costurile

procesuale cauzate pe parcursul procesului.

În ce privește măsura

arestării preventive s-a apreciat a fi legală și a fost menținută conform art. 90

alin. (7) din Legea nr. 302/2004, modificată, pe o perioadă de 30 zile.

Împotriva soluției de

menținere a arestării preventive dispusă prin încheierea atacată a declarat

recurs persoana solicitată care a cerut să fie judecat în stare de libertate

susținând că nu s-au găsit probe care să-l incrimineze; a precizat că s-a aflat

doar într-un loc, la un moment nepotrivit.

Soluția atacată va fi

examinată în raport de prevederile art. 385

6

C. proc. pen., cât și

de respectarea dispozițiilor legii speciale care privesc proceduri privind arestare,

precum și drepturile persoanei arestate în baza unui mandat de arestare.

Din verificarea actelor

cauzei, se constată că prima instanță în derularea procedurii speciale de

punere în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile

judiciare competente speciale împotriva cetățeanului român P.V., a respectat dispozițiile

Legii nr. 302/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 222/2008, inclusiv,

în ce privește arestarea persoanei solicitate și a menținerii în condițiile

legii, a acestei măsuri.

Procedura specială amintită

pornită împotriva recurentului a fost declanșată la 10 decembrie 2008, când

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a cerut punerea în executare a

mandatului european în baza ordinului de detenție european de autoritățile

judiciare spaniole în temeiul sentinței executării nr. 252 din 17 iulie 2007.

În baza acestor documente, la

aceeași dată, respectiv, 10 decembrie 2008, s-a emis de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București, ordonanța nr. 28 prin care s-a dispus reținerea cetățeanului

P.V. în temeiul dispozițiile art. 88

1

alin. (1) din Legea nr. 302/2004

a fost ascultat în ședință publică persoana solicitată și prin încheiere Curtea

de Apel București a dispus, potrivit art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004,

modificată, arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 5 zile. În

continuarea aceleiași proceduri, la 15 decembrie 2008, prin încheiere motivată

s-a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitată pe o perioadă de 24

zile.

Măsura dispusă respectă atât

dispozițiile privind arestarea preventivă cuprinsă în norma generală procesual

penală, cât și prevederile legii speciale cu referire la art. 89 și următorii

din Legea nr. 302/2004, modificată privind arestarea persoanei solicitată, în

cadrul procedurii speciale de punere în executare a mandatului european de

arestare.

Pe de altă parte, instanța ținând

cont de împrejurările cauzei și de necesitatea asigurării legale a executării mandatului

european de arestare, instanța de judecată poate, conformându-se art. 90 alin.

(9) din Legea nr. 302/2004, să dispună la fiecare 30 zile, prin încheiere, fie

menținerea arestării, fie punerea în libertate a persoanei solicitate.

În cursul procedurii desfășurată

în cauză, prima instanță constatând necesitatea unei precizări din partea autorităților

judiciare spaniole cu privire la completarea relațiilor privind caracterul

definitiv al sentinței în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și

eventuale căi de atac formulate împotriva aceleiași sentințe cu respectarea art.

94 din aceiași lege, a dispus amânarea cauzei și confirmându-se dispozițiile

art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 a menținut arestarea pe 30 zile.

Cum atât luarea cât și menținerea

arestării s-a făcut cu respectarea legii, existând motive temeinice pentru

amânarea cauzei, în scopul unei soluționări juste și legale a acestei

solicitări, cât și pentru menținerea arestării se constată că soluția atacată,

după cum și încheierea prin care a fost dispusă, sunt legale și temeinice,

urmând a fi menținute, prin respingerea recursului declarat de persoana

solicitată potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

combinat cu art. 7 din Legea nr. 302/2004.

Văzând și dispozițiile  art.

192 alin. (2) C. proc. pen., combinate cu art. 7 din Legea nr. 302/2004, recurentul

fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana solicitată P.V. împotriva încheierii din 7

ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr. 8005/2/2008.

Obligă recurenta persoană

solicitată la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 ianuarie 2009.