ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 197 din 12 decembrie 2008,

Curtea de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis în dosarul nr. 79 august 1 – Not. FD20.98.192/08 din data de 22 octombrie 2008 privind persoana solicitată D.L.

A dispus predarea amânată persoanei solicitate D.L. de la data de 1 noiembrie 2009.

A dispus arestarea persoanei solicitate D.L. și predarea acesteia  către autoritatea judiciară solicitantă de la data de 1 noiembrie 2009.

S-a reținut că

prin cererea adresată acestei curți, prin intermediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, autoritatea judiciară

TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANȚĂ DENDERMONDE - BELGIA - JUDECĂTOR DE INSTRUCȚIE P.V.C.,

a solicitat executarea

mandatului european de arestare emis în dosarul nr. 79 august 1- Not. FD.20.98.192/08 la data de 22 octombrie 2008

privind persoana solicitantă

D.L

.

Solicitarea s-a formulat în conformitate cu Decizia - Cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a C.U.E., privind cooperarea judiciară internațională în materie penală între statele membre.

În ședința publică din data de 20 noiembrie 2008, în prezența avocatului din oficiu, Curtea a procedat la verificările prevăzute de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008 cu privire la identitatea persoanei solicitate și s-a asigurat că acesteia i s-a comunicat o copie a mandatului european de arestare și a traducerii acestuia în limba română.

Persoana solicitată a fost ascultată, nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitate arătând că datele personale indicate în M.E.A. corespund cu datele sale, însă a arătat că nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare belgiene și că în situația în care s-ar dispune acest lucru nu renunță la regula specialității, împrejurări de care s-a luat act prin încheierea întocmită la aceea dată.

Prin aceeași încheiere, Curtea a considerat că informațiile cuprinse în mandatul european de arestare nu sunt suficiente, solicitându-se autorității judiciare emitente să le completeze, respectiv să înainteze actul procedural ce a stat la baza emiterii M.E.A. iar parchetului să completeze de asemenea verificările efectuate cu privire la persoana solicitată, dacă aceasta face obiectul unor proceduri penale în curs în România deoarece cele depuse la dosar au vizat doar județul Prahova.

Totodată, până la sosirea acestor informații suplimentare, Curtea a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara și localitatea prevăzută  de art. 145 și 145

1

C. proc. pen., pe o perioadă de 30 de zile.

Prin decizia nr. 3867 din 24 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, casarea încheierii din 20 noiembrie 2008 și trimiterea cauzei spre rejudecare, din cuprinsul acestei decizii rezultând că relațiile solicitate de prima instanță sunt necesare justei soluționării a cauzei și că nu se impunea ca instanța să ia nici o măsură împotriva persoanei solicitate până la sosirea acestor relații.

La data de 27 noiembrie 2008, autoritatea judiciară emitentă a înaintat Curții mandatul de arestare în lipsă emis pe numele numitei D.L. de către Tribunalul de Primă Instanță din Dendermonde, judecător de instrucție P.V.C., pe baza căruia a fost emis M.E.A. înaintat spre executare. De asemenea, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a înaintat curții verificările efectuate la parchetele și instanțele din România cu privire la inexistența vreunei cauze penale pendinte, pe numele persoanei solicitate D.L.

Prin încheierea din data de 28 noiembrie 2008, Curtea de Apel Ploiești a dispus efectuarea unei adrese la D.G.A.S.P.C. Prahova pentru a se solicita un referat de anchetă socială cu privire la situația familială a persoanei solicitate, la măsurile ce se preconizează pentru protejarea celor două minore D.P.S.  și B.D.A.N., în situația în care mama ar fi separată de copil, solicitându-se și o opinie medicală cu privire la implicațiile acestei separări asupra sănătății mamei și minorei în vârstă de două luni, aceste relații fiind comunicate instanței la termenul din 12 decembrie 2008.

Examinând cererea de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare belgiene, Curtea constată că în conformitate cu dispozițiile art. 90 și următoarele din Legea nr. 302/2004 modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, este admisibilă.

Susținerile persoanei solicitate care a refuzat predarea către autoritatea judiciară emitentă că M.E.A. nu conține toate elementele necesare pentru a se putea dispune punerea acestuia în executare sunt nefondate.

Este adevărat că în cuprinsul M.E.A. înaintat, persoana solicitată este menționată alături de alte trei persoane ca făcând parte dintr-o „bandă infracțională”, în cuprinsul aceluiași mandat fiind menționate și numele altor nouă persoane, ceea ce a determinat Curtea să ceară lămuririle suplimentare arătate mai sus prin încheierea din 20 noiembrie 2008.

Autoritatea judiciară emitentă a înaintat Curții mandatul de arestare în lipsă ce a stat la baza M.E.A. emis de către judecătorul de instrucție pe numele persoanei solicitate D.L., din cuprinsul acestui act rezultând că se referă la un total de 35 de fapte penale comise pe teritoriul belgian, în cursul anului 2007, pentru fiecare din aceste fapte indicându-se data, locul și prejudiciul cauzat precum și banca păgubită, cu menționarea expresă că persoana solicitată este suspectată de „în 9300 A. și corelat în 1600 S.P.L., 2580 B., 2320 H., 4840 W., 1325 C.G., 3380 G., 3210 L., 3640 B., 1501 B. și în alte locuri în acest regat, cel puțin și în mod repetat în perioada dintre 07 noiembrie 2007 și ziua de azi 21 octombrie 2008, a fi săvârșit sau participat direct la executarea delictului, a fi ajutat printr-o acțiune oarecare la executarea acestor fapte, în așa fel încât fără asistența lui delictul nu ar fi putut fi comis, prin daruri, promisiuni, amenințări, abuz de autoritate sau de putere, uneltiri sau șiretlicuri condamnabile care au provocat direct delictul, ca autor sau coautor cum este prevăzut în art. 66 C. pen.”.

În cuprinsul mandatului sunt indicate și alte texte de lege penală reținute în sarcina persoanei solicitate:

A. art. 324 bis și 324 ter paragraful 3 C. pen., participarea la luarea unei decizii în cadrul activităților unei organizații criminale, pedepsite cu recluziunea de la 5 la 10 ani și/sau o amendă de la 500 până la 100.000 franci belgieni, iar pentru persoana conducătoare art. 324 ter paragraful 4: recluziunea de la 10 la 15 ani și/sau amendă de la 1.000 la 200.000 franci belgieni;

B. art. 504 ter paragraful 1 C. pen. belgian, cel care în mod fraudulos cauzează prin aceasta un prejudiciu economic sau material în intenția de a obține un avantaj economic nelegitim pentru sine însuși sau pentru altul, prin salvarea, prelucrarea sau transferarea de date cu ajutorul unui sistem de informatică, intrarea, modificarea, ștergerea într-un sistem de informatică sau schimbarea cu ajutorul oricărui mijloc tehnologic a aplicării normale a datelor într-un sistem de informatică și anume prin folosirea unor mijloace tehnice, a fi copiat cârduri bancare și/sau copierea datelor cârdurilor bancare pe cârduri albe cu ajutorul unor mijloace tehnice în vederea utilizării cârdurilor clonate, pentru însușirea unor bani care aparțin altora (skimming) pedepsite cu recluziunea de la 6 luni până la 5 ani și/sau de la 26 până la 100.000 euro;

C. art. 210 bis paragraf 1, cel care comite un fals introducând într-un sistem de informatică, modificând sau ștergând date care au fost stocate, tratate sau transmise printr-un sistem de informatică sau modificând printr-un oarecare mijloc tehnologic utilizarea posibilă de date într-un sistem de informatică și prin aceasta modificând forța juridică a acestor date și anume prin înregistrarea și copierea de date de cârduri bancare aparținând altora, în așa fel încât să modifice aplicarea posibilă a datelor într-un sistem de informatică, prin aceasta înțelegând cel puțin cârdurile bancare și datele de cârduri bancare legate de faptele cuprinse în inculparea B, pedepsite cu recluziunea de la 6 luni la 5 ani și/sau 26 până la 100.000 euro;

D. art. 210 bis paragraf 2 C. pen., cel care prin violarea art. 210 bis paragraf 1 utilizează datele astfel obținute, conștient fiind de faptul că ele sunt false și anume datele legate de faptele cuprinse în inculparea C, pedepsite cu recluziunea de la 6 luni la 5 ani și/sau 26 până la 100.000 euro;

E. art. 550 ter paragraf 1, alin. (1) și (2) C. pen. belgian, cel care în scopul de a dăuna, direct sau indirect, introduce într-un sistem informatic, modifica sau șterge date într-un sistem de informatică și anume prin introducerea cârdurilor și date de cârduri bancare copiate și înregistrate în mod fraudulos, într-un terminal al unui sistem informatizat de tranzacții bancare cu intenția frauduloasă de a pătrunde în portofoliul informatizat aparținând altuia pentru a retrage și/sau însuși bani.

Având drept circumstanță agravantă art. 550 ter paragraf 2, comiterea acestei infracțiuni are drept urmare provocarea unei daune a datelor acestui sistem de informatică și comiterea acestei infracțiuni are drept urmare împiedicarea totală sau parțială a funcționării corecte a acestui sistem de informatică sau altul, pedepsite cu închisoarea de ia 6 luni la 5 ani și/sau 26 până la 75.000 euro (art. 550 ter paragraful 1-2) pedepsite cu închisoarea de la unu la 5 ani și/sau 26 până la 100.000 euro (art. 550 ter paragraful 1-3);

F. Art. 550 ter paragraful 4 C. pen. belgian, cel care cu intenție frauduloasă sau cu scopul de a prejudicia pune la dispoziție, difuzează sau comercializează date stocate, tratate sau transmise printr-un sistem de informatică deși știe că aceste date pot fi utilizate pentru a cauza o daună unor date sau a împiedica total sau parțial funcționarea corectă a unui sistem de informatică, în cazul de față aparatură destinată și/sau adaptată pentru operațiuni de skimming, pedepsite de la 6 luni

3 ani și/sau 26 până la 100.000 euro;

Persoana solicitată nu și-a dat consimțământul la predare și a solicitat Curții să refuze executarea mandatului european de arestare însă motivele invocate de aceasta nu se regăsesc între cele expres și limitativ prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, nici între motivele obligatorii de refuz prevăzute de alin. (1) al acestui text, nici între cele facultative cuprinse în alineatul 2.

Apărătorul persoanei solicitate a susținut că, în speța, de față ar fi incident motivul de refuz prevăzut de art. 88 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, „când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care potrivit legii române sunt comise pe teritoriul României”, însă așa cum s-a arătat mai sus când a fost descris conținutul mandatului, nici una dintre infracțiunile menționate în acesta, pretins comise de persoana solicitată nu apare a fi săvârșită pe teritoriul României ci numai în Belgia.

Așa fiind, acest motiv de refuz de executare a M.E.A. nu operează în cauza de față.

În concluzie, cererea formulată de autoritatea judiciară emitentă este admisibilă urmând a se dispune predarea persoanei solicitate către această autoritate.

În ce privește predarea, Curtea consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, care în alin. (3) prevăd că „în mod excepțional predarea poate fi amânată temporar pentru motive umanitare serioase cum ar fi existența unor temeiuri suficiente pentru a se crede că predarea va periclita, în mod evident viața, sau sănătatea persoanei solicitate. Executarea mandatului european de arestare va avea loc imediat ce aceste motive încetează să existe”.

Or, din raportul de anchetă socială întocmit de D.G.A.S.P.C. Prahova rezultă că persoana solicitată este de la data arestării concubinului său B.F.C., singura persoană care se ocupă de creșterea și îngrijirea fiicelor sale minore D.P.S. și B.D.A.N.

Din cuprinsului aceluiași raport completat și cu referatul medicului de familie C.D., mai rezultă că minora D.P.S. ce are vârsta de 2 luni, este alăptată exclusiv natural și că „separarea de mamă implică testarea toleranței digestive la diferite tipuri de lapte praf și urmărirea curbei ponderale și staturale în vederea unei intervenții chirurgicale (care se va efectua probabil după vârsta de un an) și necesitatea instituirii unui tratament de ablactare pentru mamă”.

S-a mai menționat și faptul că aceeași minoră prezintă din naștere o afecțiune denumită „diasteză de mușchi drepți abdominali cu mic defect congenital ombilical” ce impune efectuarea unei intervenții chirurgicale în jurul sau după împlinirea vârstei de un an.

În concluziile acestui raport s-a menționat că „cele două minore beneficiază alături de mama lor de o creștere și educare corespunzătoare și de un climat favorabil dezvoltării normale a copiilor, iar separarea copilului de mama la această vârstă este în interesul superior al copilului, deoarece în prezent este alăptat exclusiv natural iar în jurul vârstei de un an va suporta o intervenție chirurgicală”.

Având în vedere această situație, de excepție, care în opinia Curții poate fi încadrată între cele, enumerate oricum cu titlu de exemplu în art. 96 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, Curtea consideră că în cauză există motive umanitare serioase, care pot conduce la concluzia că predarea va periclita în mod evident viața persoanei solicitate dar mai ales viața și sănătatea minorei în vârstă de 2 luni, D.P.S.

Opinia Curții se bazează pe prevederile art. 23 paragraful 4 din Decizia - Cadru nr. 202/584/JAI al C.U.E. dar mai ales pe dispozițiile art. 9 din Convenția Internațională cu privire la Drepturile Copilului adoptată de O.N.U. în 1990, știut fiind că prevederile convențiilor internaționale in materia drepturilor omului sunt aplicabile și în cazul cooperării judiciare între statele Uniunii Europene.

Astfel, în acest art. 9 se prevede în paragraful 1 că „Statele părți vor veghea ca nici un copil sa nu fie separat de părinții săi împotriva voinței acestora, exceptând situația in care autoritățile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare si cu respectarea legilor si a procedurilor aplicabile, ca aceasta separare este in interesul suprem al copilului. O astfel de decizie poate deveni necesara in cazuri particulare cum ar fi, de exemplu, in cazul copiilor maltratați sau neglijați de părinți sau in cazul in care părinții trăiesc separat si se impune luarea unei hotărâri cu privire la locul de reședința a copilului”, iar în paragraful 4 se arată că atunci „când separarea rezulta din masuri luate de câtre un stat parte, precum detenția, închisoarea, exilul, expulzarea sau moartea (inclusiv moartea, indiferent de cauza, survenita in timpul detenției) ambilor părinți sau a unuia dintre ei ori a copilului, statul parte va furniza, la cerere, părinților, copilului sau, după caz, unui alt membru al familiei informațiile esențiale despre locul unde se găsesc membrul sau membrii familiei, exceptând cazul in care divulgarea acestor informații ar aduce prejudicii bunăstării copilului. Statele părți vor veghea, de asemenea, ca prezentarea unei astfel de cereri sa nu antreneze prin ea însăși consecințe dăunătoare pentru persoana sau persoanele interesate”.

În cauza de față, dat fiind faptul că minora în vârstă de 2 luni și 2 săptămâni este alăptată natural de mama sa iar la împlinirea vârstei de un an trebuie să suporte o intervenție chirurgicală pentru corectarea unui defect congenital, Curtea apreciază că o decizie de separare imediată a acestui copil de mama sa care este și singurul său părinte întreținător, poate aduce prejudicii serioase vieții și sănătății minorei, o astfel de hotărâre neservind în nici un mod interesului superior al copilului. Ca atare, Curtea apreciază că pentru motivele dezvoltate, se impune amânarea predării persoanei solicitate până la momentul la care viața și sănătatea minorei nu ar mai fi periclitate.

Concluzia Curții este și în acord cu legea penală română, art. 453 lit. b) C. proc. pen., care prevede posibilitatea amânării sau întreruperii executării pedepsei închisorii, pentru femeia care este gravidă sau are un copil mai mic de un an până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, singura condiție fiind aceea că persoana în cauză să solicite amânarea sau întreruperea executării pedepsei.

Această prevedere este aplicabilă cu atât mai mult în situația persoanei solicitate, care este subiectul unui mandat de arestare preventivă și nu al unei hotărârii definitive de condamnare și beneficiază de prezumția de nevinovăție.

Ca atare, în privința perioadei pentru care se impune amânarea predării, Curtea consideră că aceasta trebuie să aibă în vedere perioada până la care minora P.S. va împlini vârsta de un an, 23 septembrie 2009 (conform prevederilor legale C. proc. pen. român citat anterior) plus încă o lună în care să se dea posibilitatea persoanei solicitate să rezolve problema intervenției chirurgicale necesare corectării defectului congenital de care suferă copilul și care nu poate avea loc decât după ce acesta împlinește un an.

În situația în care autoritatea judiciară solicitantă apreciază că cercetările pe care le efectuează impun o mai mare urgență decât data de 01 noiembrie 2009 stabilită de curte ca dată a predării amânate a persoanei solicitate, are la îndemână și alte mijloace de cooperare judiciară internațională, care să răspunde acestui scop, cum ar fi transferul procedurilor penale către parchetul român competent sau efectuarea unei comisii rogatorii cu privire la persoana solicitată.

În concluzie, în conformitate cu dispozițiile art. 90 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, Curtea va admite cererea de executare a

mandatului european de arestare emis în dosarul nr. 79 august 1 - Not. FD.20.98.192/08 din data de 22 octombrie 2008

privind persoana solicitată

D.L.,

dar va dispune predarea amânată a persoanei solicitate de la data de 01 noiembrie 2009.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 90 alin. (1) și (3) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, se va emite mandat de arestare față de persoana solicitată, arestarea dispunându-se de la 01 noiembrie 2009 până la predarea efectivă către autoritatea judiciară belgiană.

II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs persoana solicitată D.L.

criticând-o ca nelegală solicitând în principal casarea acesteia și respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare, iar în subsidiar, ulterior casării să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare cu stabilirea obligației pentru instanța de fond a de a insista în comunicarea de către autoritatea juridică emitentă a datelor prevăzută  de art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de critică iterate, cât și din oficiu sub toate aspectele, de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de persoana solicitată D.L. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în temeiul dispozițiile  art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta, întrucât sub aspectul motivului scris de critică relativ la pretinsa necomunicare de către autoritatea judiciară belgiană emitentă a datelor prevăzută  de dispozițiile art. 79 din Legea nr. 302/2004 se reține că prin deplină conformare la cele dispuse prin decizia nr. 3867 din 24 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prima instanță a solicitat acele informații suplimentare reținându-se că la data de 27 noiembrie 2008 a fost înaintat mandatul de arestare în lipsă emis pe numele persoanei solicitate D.L. de către

Tribunalul de Primă Instanță din Dendermonde, judecător de instrucție P.V.C., pe baza căruia a fost emis M.E.A. înaintat spre executare

.

Examinând pe fond cuprinsul aceluiași act rezultă că se

referă la un total de 35 de fapte penale comise pe teritoriul belgian, în cursul anului 2007, pentru fiecare din aceste fapte indicându-se data, locul și prejudiciul cauzat precum și banca păgubită, cu menționarea expresă că persoana solicitată este suspectată de „în 9300 A. și corelat în 1600 S.P.L., 2580 B., 2320 H., 4840 W., 1325 C.G., 3380 G., 3210 L., 3640 B., 1501 B. și în alte locuri în acest regat, cel puțin și în mod repetat în perioada dintre 07 noiembrie 2007 și ziua de azi 21 octombrie 2008, a fi săvârșit sau participat direct la executarea delictului, a fi ajutat printr-o acțiune oarecare la executarea acestor fapte, în așa fel încât fără asistența lui delictul nu ar fi putut fi comis, prin daruri, promisiuni, amenințări, abuz de autoritate sau de putere, uneltiri sau șiretlicuri condamnabile care au provocat direct delictul, ca autor sau coautor cum este prevăzut în art. 66 C. pen.”.

În cuprinsul mandatului sunt indicate și alte texte de lege penală reținute în sarcina persoanei solicitate:

A. art. 324 bis și 324 ter paragraful 3 C. pen., participarea la luarea unei decizii în cadrul activităților unei organizații criminale, pedepsite cu recluziunea de la 5 la 10 ani și/sau o amendă de la 500 până la 100.000 franci belgieni, iar pentru persoana conducătoare art. 324 ter paragraful 4: recluziunea de la 10 la 15 ani și/sau amendă de la 1.000 la 200.000 franci belgieni;

B. art. 504 ter paragraful 1 C. pen. belgian, cel care în mod fraudulos cauzează prin aceasta un prejudiciu economic sau material în intenția de a obține un avantaj economic nelegitim pentru sine însuși sau pentru altul, prin salvarea, prelucrarea sau transferarea de date cu ajutorul unui sistem de informatică, intrarea, modificarea, ștergerea într-un sistem de informatică sau schimbarea cu ajutorul oricărui mijloc tehnologic a aplicării normale a datelor într-un sistem de informatică și anume prin folosirea unor mijloace tehnice, a fi copiat cârduri bancare și/sau copierea datelor cârdurilor bancare pe cârduri albe cu ajutorul unor mijloace tehnice în vederea utilizării cârdurilor clonate, pentru însușirea unor bani care aparțin altora (skimming) pedepsite cu recluziunea de la 6 luni până la 5 ani și/sau de la 26 până la 100.000 euro;

C. art. 210 bis paragraf 1, cel care comite un fals introducând într-un sistem de informatică, modificând sau ștergând date care au fost stocate, tratate sau transmise printr-un sistem de informatică sau modificând printr-un oarecare mijloc tehnologic utilizarea posibilă de date într-un sistem de informatică și prin aceasta modificând forța juridică a acestor date și anume prin înregistrarea și copierea de date de cârduri bancare aparținând altora, în așa fel încât să modifice aplicarea posibilă a datelor într-un sistem de informatică, prin aceasta înțelegând cel puțin cârdurile bancare și datele de cârduri bancare legate de faptele cuprinse în inculparea B, pedepsite cu recluziunea de la 6 luni la 5 ani și/sau 26 până la 100.000 euro;

D. art. 210 bis paragraf 2 C. pen., cel care prin violarea art. 210 bis paragraf 1 utilizează datele astfel obținute, conștient fiind de faptul că ele sunt false și anume datele legate de faptele cuprinse în inculparea C, pedepsite cu recluziunea de la 6 luni la 5 ani și/sau 26 până la 100.000 euro;

E. art. 550 ter paragraf 1, alin. (1) și (2) C. pen. belgian, cel care în scopul de a dăuna, direct sau indirect, introduce într-un sistem informatic, modifica sau șterge date într-un sistem de informatică și anume prin introducerea cârdurilor și date de cârduri bancare copiate și înregistrate în mod fraudulos, într-un terminal al unui sistem informatizat de tranzacții bancare cu intenția frauduloasă de a pătrunde în portofoliul informatizat aparținând altuia pentru a retrage și/sau însuși bani.

Având drept circumstanță agravantă art. 550 ter paragraf 2, comiterea acestei infracțiuni are drept urmare provocarea unei daune a datelor acestui sistem de informatică și comiterea acestei infracțiuni are drept urmare împiedicarea totală sau parțială a funcționării corecte a acestui sistem de informatică sau altul, pedepsite cu închisoarea de ia 6 luni la 5 ani și/sau 26 până la 75.000 euro (art. 550 ter paragraful 1-2) pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani și/sau 26 până la 100.000 euro (art. 550 ter paragraful 1-3);

F. Art. 550 ter paragraful 4 C. pen. belgian, cel care cu intenție frauduloasă sau cu scopul de a prejudicia pune la dispoziție, difuzează sau comercializează date stocate, tratate sau transmise printr-un sistem de informatică deși știe că aceste date pot fi utilizate pentru a cauza o daună unor date sau a împiedica total sau parțial funcționarea corectă a unui sistem de informatică, în cazul de față aparatură destinată și/sau adaptată pentru operațiuni de skimming, pedepsite de la 6 luni

3 ani și/sau 26 până la 100.000 euro;

Concomitent se reține că statuând admisibilitatea cererii de predare a persoanei solicitate în mod justificat de vârsta fiicei sale minoră de 2 luni la data întocmirii referatului de anchetă socială de către D.G.A.S.P.C. Prahova și anume D.P.S., prima instanță a făcut și o judicioasă aplicare a dispozițiile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008 și a dispus în consecință predarea

amânată a sus-numitei D.L. la data de 1 noiembrie 2009

.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată D.L. împotriva sentinței penale nr. 197 din 12 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 7 ianuarie 2009.