ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2632/2009

Asupra recursului penal, de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 8 iulie 21009, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008 s-a dispus arestarea persoanei solicitate G.M. pe o durată de 5 zile, începând cu data de 9 iulie 2009 până la 13 iulie 2009 inclusiv. S-a acordat termen la 13 iulie 2009 pentru a se pune în vedere procurorului să prezinte mandatul european de arestare însoțit de traducerea în limba română.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de 8 iulie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în baza art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, a sesizat Curtea cu procedura de punere în executare a mandatului european de arestare, emis de Tribunalul din Haarlem, Regatul Olandei, pe numele cetățeanului român G.M., reținându-se în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii de fals, uz de fals, furt calificat, fraudă, spălare de bani și participare la un grup criminal organizat, fapte ce sunt prevăzute și pedepsite de art. 225, 232, 234, 311, 326, 420 și art. 140 C. pen., olandez.

Instanța de fond a considerat că în speță există indicii că persoana solicitată s-a aflat pe teritoriul Olandei în perioada arătată și că există informații că este posibil să fie autorul faptelor sesizate, motiv pentru care a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate, pe o perioadă de 5 zile, punând în vedere Parchetului să prezinte mandatul, european (tradus în limba română) emis pe numele persoanei solicitate. Împotriva acestei încheieri a formulat în termen legal, recurs persoana solicitată G.M., solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara. La termenul de judecată din 10 iulie 2009, persoana solicitată G.M. a fost audiată, învederând faptul că este de acord să fie pusă la dispoziția organelor judiciare din Olanda, în vederea lămuririi situației sale, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar.

Concluziile apărătorului persoanei solicitate, ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al recurentului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri. Analizând hotărârea prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu în temeiul dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție o consideră legală și temeinică, iar recursul nefondat pentru următoarele considerente: Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, fiind dată în conformitate cu dispozițiile legale, persoanei solicitate respectându-i-se drepturile prevăzute de lege [(art. 90 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 și art. 6 C. proc. pen.)].

Astfel, persoana solicitată a fost identificată, i s-a adus la cunoștință motivul reținerii sale, a fost audiată și de asemenea a beneficiat de serviciile unui apărător. Cu privire la individualizarea măsurii necesare asigurării existentei posibilității predării persoanei solicitate, s-a constatat că instanța de judecată, potrivit art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată are posibilitatea de a dispune fie arestarea, fie măsura obligării de a nu părăsi localitatea față de persoana solicitată, instanța optând pentru una dintre cele două măsuri, alegând-o pe cea aptă a asigura atingerea scopului derulării în bune condiții a procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004. S-a reținut că, în speță, instanța a dispus arestarea persoanei solicitate, constatând, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile prevăzută de dispozițiile art. 136 raportat la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen., măsura privativă de libertate fiind singura aptă să asigure atingerea finalității acestei proceduri. Astfel, din actele existente la dosarul cauzei (acte emanând de la I.G.P.R. B.C.I. Haga) există indicii în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 68 1 C. pen., raportat la art. 5 din C.E.D.O. și art. 23 din Constituție că numitul G.M., acționând în asociere și cu alte persoane, în luna ianuarie 2009, cu ajutorul unui aparat fals de citire carduri a acționat asupra mai multor automate de retragere numerar (aparținând Băncii F.), în scopul copierii cardurilor pentru a retrage sume de bani din conturile posesorilor acestora, sistemul de supraveghere video amplasat la un automat de retragere numerar al B.F.

i-a surprins pe G.M. și colaboratorii săi în timp ce montau și demontau falsele dispozitive (skimming). Faptele sus-menționate au făcut obiectul mandatului european de arestare emis de Tribunalul din Haarlem Regatul Olandei, reținându-se în sarcina numitului G.M. săvârșirea infracțiunii de fals, uz de fals, furt calificat, fraudă, spălare de bani și participarea la un grup criminal organizat, fapte prevăzută și pedepsite de art. 225, 232, 231, 326, 720 și 140 C. pen. Olandez. Condiția existenței pericolului social concret pentru ordinea publică, prevăzută de art. 148 alin. (f) lit. e) C. proc. pen., este îndeplinită având în vedere infracțiunea pentru care persoana solicitată G.M. este cercetată, acestea fiind deosebit de grave, aducând atingere unor valori sociale ocrotite de lege, iar lăsarea în libertate a acesteia ar crea o stare de neliniște, sporindu-se nejustificat gradul de insecuritate socială la nivel local (L. versus Franța).

Circumstanțele cu caracter personal (existența unui copil minor, faptul că e la prima confruntare cu legea penală) favorabile persoanei solicitate nu pot fi evaluate sub aspectul măsurii preventive decât în contextul gravității concrete a faptelor și scopului urmărit prin luarea unei astfel de măsuri conform art. 136 alin. (8) C. proc. pen. Or, presupusele fapte a fi săvârșite de numitul G.M. prezintă un grad ridicat de pericol și produc o reacție negativă în rândul opiniei publice reclamând o reacție fermă din partea organelor judiciare.

În mod just au fost apreciate de către instanța de fond îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 90 alin. (2) și art. 88 3 din lege, procedura având caracter urgent și permițând luarea măsurii preventive în baza unor acte preliminare (semnalarea transmisă de Interpol, conform art. 88 3 alin. (1) din Legea nr. 302/2004), iar prin acordarea unui nou termen de judecată și punere în vederea procurorului să depună mandat european de arestare însoțit de traducerea în limba română s-au respectat dispozițiile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. Pentru considerentele ce preced instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, cu respectarea dispozițiilor art. 88 3 și 90 din Legea nr. 302/2004 a dispozițiilor dreptului comun în materie (art. 136, 137, 146 și 148 C. proc.

pen.) și a art. 5 din C.E.D.O., măsura arestării preventive fiind aptă să asigure atingerea scopului derulării în bune condiții a procedurii reglementată de Legea nr. 302/2004, așa încât conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul persoanei solicitate ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată G.M. împotriva încheierii din 8 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 6330/2/2009 (1662/2009). Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 125 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iulie 2009.