ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2632/2009

Asupra recursului penal, de

față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 8 iulie 21009,

Curtea de Apel București, secția I penală, a admis sesizarea formulată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și în baza art. 90 alin. (2) din

Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008 s-a dispus arestarea persoanei

solicitate G.M. pe o durată de 5 zile, începând cu data de 9 iulie 2009 până la

13 iulie 2009 inclusiv.

S-a acordat termen la 13

iulie 2009 pentru a se pune în vedere procurorului să prezinte mandatul

european de arestare însoțit de traducerea în limba română.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de 8 iulie 2009, Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București, în baza art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004,

modificată prin Legea nr. 222/2008, a sesizat Curtea cu procedura de punere în

executare a mandatului european de arestare, emis de Tribunalul din Haarlem,

Regatul Olandei, pe numele cetățeanului român G.M., reținându-se în sarcina

acestuia săvârșirea infracțiunii de fals, uz de fals, furt calificat, fraudă,

spălare de bani și participare la un grup criminal organizat, fapte ce sunt

prevăzute și pedepsite de art. 225, 232, 234, 311, 326, 420 și art. 140 C.

pen., olandez.

Instanța de fond a considerat

că în speță există indicii că persoana solicitată s-a aflat pe teritoriul

Olandei în perioada arătată și că există informații că este posibil să fie

autorul faptelor sesizate, motiv pentru care a dispus arestarea preventivă a

persoanei solicitate, pe o perioadă de 5 zile, punând în vedere Parchetului să

prezinte mandatul, european (tradus în limba română) emis pe numele persoanei

solicitate.

Împotriva acestei încheieri

a formulat în termen legal, recurs persoana solicitată G.M., solicitând

înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.

La termenul de judecată din

10 iulie 2009, persoana solicitată G.M. a fost audiată, învederând faptul că

este de acord să fie pusă la dispoziția organelor judiciare din Olanda, în

vederea lămuririi situației sale, declarația acesteia fiind consemnată și atașată

la dosar.

Concluziile apărătorului

persoanei solicitate, ale reprezentantului Ministerului Public, precum și

ultimul cuvânt al recurentului au fost consemnate în partea introductivă a

prezentei hotărâri.

Analizând hotărârea prin prisma

motivelor invocate, cât și din oficiu în temeiul dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție o consideră legală

și temeinică, iar recursul nefondat pentru următoarele considerente:

Hotărârea instanței de fond

este legală și temeinică, fiind dată în conformitate cu dispozițiile legale,

persoanei solicitate respectându-i-se drepturile prevăzute de lege [(art. 90 alin.

(1) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 și art. 6 C. proc. pen.)].

Astfel, persoana solicitată

a fost identificată, i s-a adus la cunoștință motivul reținerii sale, a fost

audiată și de asemenea a beneficiat de serviciile unui apărător.

Cu privire la

individualizarea măsurii necesare asigurării existentei posibilității predării

persoanei solicitate, s-a constatat că instanța de judecată, potrivit art. 90 alin.

(2) din Legea nr. 302/2004, modificată are posibilitatea de a dispune fie

arestarea, fie măsura obligării de a nu părăsi localitatea față de persoana

solicitată, instanța optând pentru una dintre cele două măsuri, alegând-o pe

cea aptă a asigura atingerea scopului derulării în bune condiții a procedurii

reglementate de Legea nr. 302/2004.

S-a reținut că, în speță,

instanța a dispus arestarea persoanei solicitate, constatând, în mod corect, că

sunt îndeplinite condițiile prevăzută de dispozițiile art. 136 raportat la art.

148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., măsura privativă de libertate fiind

singura aptă să asigure atingerea finalității acestei proceduri.

Astfel, din actele existente

la dosarul cauzei (acte emanând de la I.G.P.R. B.C.I. Haga) există indicii în

sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 68

1

C.

pen., raportat la art. 5 din C.E.D.O. și art. 23 din Constituție că numitul G.M.,

acționând în asociere și cu alte persoane, în luna ianuarie 2009, cu ajutorul

unui aparat fals de citire carduri a acționat asupra mai multor automate de

retragere numerar (aparținând Băncii F.), în scopul copierii cardurilor pentru

a retrage sume de bani din conturile posesorilor acestora, sistemul de

supraveghere video amplasat la un automat de retragere numerar al B.F. i-a

surprins pe G.M. și colaboratorii săi în timp ce montau și demontau falsele

dispozitive (skimming).

Faptele sus-menționate au

făcut obiectul mandatului european de arestare emis de Tribunalul din Haarlem

Regatul Olandei, reținându-se în sarcina numitului G.M. săvârșirea infracțiunii

de fals, uz de fals, furt calificat, fraudă, spălare de bani și participarea la

un grup criminal organizat, fapte prevăzută și pedepsite de art. 225, 232, 231,

326, 720 și 140 C. pen. Olandez.

Condiția existenței

pericolului social concret pentru ordinea publică, prevăzută de art. 148 alin.

(f) lit. e) C. proc. pen., este îndeplinită având în vedere infracțiunea pentru

care persoana solicitată G.M. este cercetată, acestea fiind deosebit de grave,

aducând atingere unor valori sociale ocrotite de lege, iar lăsarea în libertate

a acesteia ar crea o stare de neliniște, sporindu-se nejustificat gradul de

insecuritate socială la nivel local (L. versus Franța).

Circumstanțele cu caracter

personal (existența unui copil minor, faptul că e la prima confruntare cu legea

penală) favorabile persoanei solicitate nu pot fi evaluate sub aspectul măsurii

preventive decât în contextul gravității concrete a faptelor și scopului

urmărit prin luarea unei astfel de măsuri conform art. 136 alin. (8) C. proc.

pen.

Or, presupusele fapte a fi

săvârșite de numitul G.M. prezintă un grad ridicat de pericol și produc o

reacție negativă în rândul opiniei publice reclamând o reacție fermă din partea

organelor judiciare.

În mod just au fost

apreciate de către instanța de fond îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 90

alin. (2) și art. 88

3

din lege, procedura având caracter urgent și

permițând luarea măsurii preventive în baza unor acte preliminare (semnalarea

transmisă de Interpol, conform art. 88

3

alin. (1) din Legea nr. 302/2004),

iar prin acordarea unui nou termen de judecată și punere în vederea

procurorului să depună mandat european de arestare însoțit de traducerea în

limba română s-au respectat dispozițiile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Pentru considerentele ce

preced instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, cu

respectarea dispozițiilor art. 88

3

și 90 din Legea nr. 302/2004 a

dispozițiilor dreptului comun în materie (art. 136, 137, 146 și 148 C. proc.

pen.) și a art. 5 din C.E.D.O., măsura arestării preventive fiind aptă să

asigure atingerea scopului derulării în bune condiții a procedurii reglementată

de Legea nr. 302/2004, așa încât conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge recursul persoanei solicitate ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana solicitată G.M. împotriva încheierii din 8 iulie

2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 6330/2/2009

(1662/2009).

Obligă recurentul persoană

solicitată la plata sumei de 125 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 iulie 2009.