ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1940/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1940/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 4021/2/2010
(1169/2010) din data de 6 mai 2010 a Curții de Apel București, secția
a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a
dispus arestarea persoanei solicitate I.G., pentru 5 zile, de la data de 6 mai
2010 la data de 10 mai 2010 inclusiv, pe baza semnalării transmise de
Interpol, Germania în baza art. 88
3
raportat la art. 90 alin. (2)
din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea internațională
judiciară în materie penală, modificată și completată
prin Legea nr. 222/2008.
S-a fixat termen la data de 10 mai 2010
ora 12.00 în vederea soluționării mandatului european.
Prin încheierea nr. 4021/2/2010 din data
de 10 mai 2010, același complet de judecată al Curții de Apel
București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori
și familie, dispune arestarea persoanei solicitate I.G. pe o perioadă
de 25 de zile de la data de 11 mai 2010 la 4 iunie 2010.
S-a reținut că prin mandatul
european de arestare al Judecătoriei din Landshut, Germania, din data de
23 iulie 2008 s-a solicitat prin Biroul Național Interpol, identificarea
și reținerea numitului I.G., cercetat sub aspectul infracțiunii
de înșelăciune prev. de art. 263 C. pen. german, pedeapsă
prevăzută cu detențiunea pe viață.
Persoana solicitată a fost
reținută pe un interval de 5 zile, conform încheierii din 6 mai 2010
a Curții de Apel București, secția a II-a penală și
pentru cauze cu minori și de familie, începând cu data de 6 mai 2010
până la data de 10 mai 2010 inclusiv, iar prin încheierea aceleiași
curți de apel din data de 10 mai 2010, în temeiul disp. art. 90 alin. (8)
din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, s-a dispus
arestarea persoanei solicitate I.G. pe o perioadă de 25 zile, de la data
de 11 mai 2010 la 4 iunie 2010.
Împotriva acestei soluții a formulat
recurs persoana solicitată care arată că nu mai este de acord cu
predarea sa în Germania, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii
și punerea sa în libertate.
Analizând recursul atât prin prisma
motivelor invocate cât și din oficiu și sub toate aspectele, în
temeiul disp. art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de
Casație și Justiție constată că este nefondat, pentru
următoarele motive:
Se constată că persoanei
solicitate i s-a adus la cunoștință învinuirea care
formează obiectul cauzei, fiind îndeplinite prevederile art. 90 alin. (1)
teza a II-a din Legea nr. 302/2004, modificată.
Se reține și faptul că
instanța a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate,
constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp.
art. 136 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., măsura arestării
preventive fiind singura aptă a asigura atingerea finalității
acestei proceduri.
Fapta pentru care este cercetată
persoana solicitată de către Procuratura Landshut, Germania este o
faptă de înșelăciune, infracțiune care prevede pedeapsa
detențiunii pe viață, reținându-se în sarcina sa
următoarea situație de fapt:
La data de 23 iunie 2008, pe la ora
22.37, acuzatul a închiriat un autoturism Volvo S 80, culoare gri, nr. de
înmatriculare, număr de identificare a șasiului YV1AS714081071556 în
valoare de 36.000 Euro de la Aeroportul din Munchen, firma S.S.R.L. și C.A.S.C.,
înșelând-o pe martora N.A. asupra dorinței și
posibilității sale de returnare, prezentând un card Visa de la B.R.
SA. Autoturismul i s-a dat acuzatului, având încredere că îl va returna.
Acuzatul totuși nu a returnat autovehiculul la data de 27 iunie 2008 ora
22.00, ceea ce de fapt intenționase de la bun început.
Pentru toate aceste considerente, se
constată că în speță, instanța de fond a pronunțat
o soluție legală și temeinică cu respectarea
dispozițiilor art. 89 alin. (3), art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004,
modificată prin Legea nr. 222/2008.
În temeiul disp. art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de
persoana solicitată I.G., împotriva încheierii din 10 mai 2010 a
Curții de Apel București, secția a II-a penală și
pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul
penal nr. 4021/2/2010.
Conform art. 192 C. proc. pen., va obliga
recurentul la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana
solicitată I.G. împotriva încheierii din 10 mai 2010 a Curții de Apel
București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori
și de familie, pronunțată în dosarul nr. 4021/2/2010.
Obligă
recurentul persoană solicitată la plata sumei de 300 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând
onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 14 mai 2010.