ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2972/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată în ședința

publică din data de 18 septembrie 2009, Curtea de Apel București, secția I

penală, în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea

nr. 222/2008, raportat la art. 145 C. proc. pen., s-a dispus măsura obligării

persoanei solicitate B.T., de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o

perioadă de 5 zile, începând cu data de 19 septembrie 2009 (aceasta fiind

reținerea de 24 ore, conform ordonanței) până la data de 23 septembrie 2009,

inclusiv.

În baza art. 90 alin. (11) din Legea nr. 302/2004,

modificată, raportat la art. 145 alin. (1) C. proc. pen., pe durata măsurii,

persoana solicitată a fost obligată să respecte obligațiile de la lit. a) - d)

din acest text de lege.

În baza art. 145 alin. (2)

2

C.

proc. pen. s-a atras atenția persoanei solicitate că, în caz de încălcare cu

rea-credință a măsurii sau a obligațiilor stabilite, se va lua față de aceasta

măsura arestării. S-a fixat termen la data de 23 septembrie 2009, ora 10,00,

conform art. 90 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004, modificată,

pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare emis de

autoritățile spaniole împotriva persoanei solicitate, tradus în limba română.

Instanța a dispus emiterea unei adrese în sensul comunicării mandatului

european de arestare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și

Centrului de Cooperare Polițienească Internațională.

Analizând lucrările dosarului instanța de

fond a concluzionat că lipsa antecedentelor penale ale persoanei solicitate

(fișa de cazier judiciar nefiind depusă la dosar, iar din declarația persoanei solicitate

dată în fața instanței a rezultat că aceasta nu a fost condamnată anterior de

instanțele române), reținându-se că persoana solicitată a contestat însăși

prezența sa pe teritoriul spaniol în perioada săvârșirii faptelor, impune

măsura obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 5 zile, până la

prezentarea mandatului european de arestare, considerându-se că aceasta este

măsura aptă a asigura atingerea scopului derulării în bune condiții a

procedurii reglementată de Legea nr. 302/2004, modificată, respectiv atingerea

finalității acestei proceduri, legea lăsând la latitudinea instanței să dispună

una dintre cele două măsuri.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a

susținut că raportat la multitudinea și gravitatea faptelor, săvârșirea

acestora de către mai multe persoane, faptul că persoana solicitată nu este încadrată

în muncă și nu are alte surse constante de venit (conform propriilor declarații

date în fața instanței) precum și faptul că există riscul ca persoana

solicitată să nu se prezinte la judecarea cauzei în fața autorităților

spaniole, se impune luarea măsurii arestării.

Recursul nu este fondat.

Din actele dosarului rezultă că împotriva

persoanei solicitate B.T., Tribunalul de Instrucție nr. 4 din Arganda a emis

mandatul de arestare preventivă nr. P.A.352/2009 din data de 25 august 2009

pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere ilicită, infracțiune împotriva

patrimoniului – furt utilizând forța, infracțiune împotriva siguranței rutiere,

infracțiuni prevăzute de Codul penal spaniol, constând în aceea că, la data de

21 martie 2009, rupând gardul care înconjura hala societății de curierat și

transport SEUR, și-a însușit marfa; forțând ușile unui camion și-a însușit

marfa din interior, în timp ce acesta circula, fiind sprijinit și de alte

persoane; utilizând forța și-a însușit marfa din hala societății N.; la data de

12 mai 2009 a sustras marfa din hala societății B.V.C. SA; la data de 14 mai

2009 și-a însușit marfa din hala societății L. și, la aceeași dată, și-a

însușit marfa din hala societății T.V.; în perioada 13-16 martie 2009, și-a

însușit marfa din hala societății L.P.

La data de 25 august 2009, autoritățile

judiciare spaniole au emis mandatul european de arestare și s-a solicitat

Biroului Național Interpol luarea măsurilor pentru căutarea, depistarea și

identificarea persoanei solicitate, aceasta fiind găsită la domiciliu, adusă în

fața procurorului și reținută pentru 24 ore, conform ordonanței de reținere din

data de 18 septembrie 2009.

Conform art. 88

3

alin. (1) din

Legea nr. 302/2004, modificată, în caz de urgență, măsura reținerii poate fi

luată pe baza semnalării transmisă prin Interpol, care nu echivalează cu

mandatul european de arestare, caz în care Biroul Național Interpol solicită

mandatul de la Biroul corespondent și transmiterea către parchetul competent în

cel mult 48 de ore de la reținerea persoanei solicitate, iar art. 90 alin. (2)

prevede că, dacă persoana solicitată a fost reținută potrivit art. 88

3

,

judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării Interpol,

arestarea persoanei solicitate sau obligarea sa de a nu părăsi localitatea pe o

durată de 5 zile, caz în care amână cauza și fixează un termen de 5 zile pentru

prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea

în limba română.

Curta în mod corect a reținut că în cauză

există urgență, dar se impune măsura obligării de a nu părăsi localitatea de

domiciliu pe o perioadă de 5 zile și nu arestarea persoanei solicitate, până la

prezentarea mandatului european de arestare.

La aprecierea urgenței, s-a avut în

vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina persoanei

solicitate.

Persoana solicitată a contestat prezența

sa pe teritoriul statului spaniol în perioada săvârșirii faptelor.

Față de aceste considerente Înalta Curte

de Casație și Justiție reține că hotărârea atacată este legală și temeinică, în

baza art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., urmând a fi respins

recursul ca nefondat.

În temeiul dispozițiilor Legii nr. 302/2004,

modificată, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva încheierii

din 18 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată

în dosarul nr. 8870/2/2009 privind persoana solicitată B.T.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 640 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 18 septembrie

2009.