ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2/2010

Asupra recursului penal de față; Prin încheierea nr. 1 din data de 1 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus arestarea persoanei solicitate V.A., pe baza solicitării emise de Interpol prin Judecătoria nr. 4 din Arganda - Madrid conform dispozițiilor art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată prin Legea nr. 222/2008 pe o durată de 5 zile, cu începere de la data de 1 ianuarie la data de 5 ianuarie 2010 inclusiv. S-a fixat termen de judecare a cauzei la data de 5 ianuarie 2010, ora 13,00.

S-a reținut că prin adresa din 1 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat această instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, solicitând declanșarea procedurii judiciare de punere în executare a mandatului european de arestare emis la 25 august 2009 de către Judecătoria nr. 4 Arganda – Madrid față de V.A. și arestarea acestuia în conformitate cu dispozițiile art. 90 alin. (2) din legea mai sus invocată. În cuprinsul sesizării se arată că autoritățile judiciare spaniole au emis împotriva persoanei solicitate mandat european de arestare, dat fiind că, față de aceasta se află în curs de instrumentare instrucția penală, sub aspectul mai multor infracțiuni comise pe teritoriul spaniol, respectiv conspirație, infracțiuni împotriva proprietății private, tâlhării și infracțiuni la regimul circulației.

În vederea soluționării cauzei a fost atașată lucrarea înregistrată sub nr. 2242/II-5/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ce conține semnalarea în sistem informatic transmisă prin fax de Biroul Național Interpol, copia în traducere autorizată a Biroului Interpol Madrid, procesele-verbale de depistare și identificare a persoanei solicitate, ordonanța de reținere. Din actele dosarului rezultă că față de persoana solicitată, autoritățile judiciare spaniole desfășoară cercetări penale sub aspectul infracțiunilor de conspirație, tâlhărie, infracțiuni la regimul circulației și infracțiuni împotriva proprietății private, prevăzute de art. 515, 327, 240 și 242 C. pen. spaniol.

În fapt, în sarcina persoanei solicitate s-a reținut că în calitate de autor, împreună cu alte persoane, constituiți în grup infracțional, în perioada aprilie – mai 2009, ar fi sustras bunuri din autocamioane de marfă pe autostrăzile A 4 Madrid - Cordoba, A 1 Madrid - Burgos și autostrada din Toledo. Emiterea mandatului european de arestare este semnalată în sistem informatic de Biroul Interpol Madrid, prin Biroul Național Interpol din România. În acest context, se constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art. 88 3 și art. 90 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 modificată.

În conformitate cu art. 90 alin. (1) din legea menționată, la termenul din 1 ianuarie 2010, instanța a procedat la identificarea persoanei solicitate și care în cursul audierii nu a contestat identitatea stabilită în cuprinsul solicitării Interpol și a precizat că a luat la cunoștință în momentul reținerii de faptul că s-a emis împotriva sa mandatul european de arestare și motivele pe care se întemeiază actul autorităților judiciare spaniole.

Având în vedere necesitatea asigurării celerității în derularea procedurii judiciare de punere în executare a mandatului european de arestare, instanța apreciază că se impune arestarea persoanei solicitate pentru o durată de 5 zile, măsura fiind singura de natură a asigura prezența acesteia la dispoziția organelor judiciare, iar pe de altă parte, urgentarea diligențelor ce urmează a fi efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în vederea înaintării mandatului european de arestare emis de autoritățile spaniole la data de 25 august 2009. Împotriva acestei soluții a formulat recurs, persona solicitată, care critică soluția primei instanțe, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, în temeiul art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, să se dispună luarea măsurii de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o perioadă de 5 zile, arătând că nu există un mandat european de arestare tradus, că are domiciliul stabil, că este familist, are trei copii și nu are antecedente penale.

Analizând recursul formulat și motivat oral, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu și sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că este nefondat, pentru următoarele motive. Cu privire la individualizarea măsurii necesare asigurării existenței posibilității predării persoanei solicitate, se constată că instanța de judecată, potrivit art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, are posibilitatea de a dispune fie arestarea, fie măsura obligării de a nu părăsi localitatea față de persoana solicitată, instanța optând pentru una din cele două măsuri și alegând pe cea aptă a asigura atingerea scopului derulării în bune condiții a procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004.

Se reține în speță că, instanța a dispus arestarea persoanei solicitate, constatând, în mod corect că sunt îndeplinite dispozițiile art. 136 raportat la dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., măsura privativă de libertate fiind singura aptă a asigura atingerea finalității acestei proceduri. Referitor la inexistența, în această etapă a procedurii, a traducerii mandatului emis de autoritățile spaniole, se constată că acesta este tradus din limba engleză, semnând S.C.F., în calitate de traducător autorizat de M.J. cu autorizație nr. 15410/2006. De fapt s-a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 90 alin. (2) și art. 88 3 , procedura având un caracter urgent și permițând luarea măsurii preventive.

Se constată că în speță, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, cu respectarea dispozițiilor art. 88 3 și art. 90 din Legea nr. 302/2004, a dispozițiilor dreptului comun în materie (art. 136, 148 C. proc. pen.). Față de această situație, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge recursul declarat de persoana solicitată, ca nefondat. Va obliga recurenta persoană solicitată în baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen. la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată V.A. împotriva încheierii din 1 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1/2/2010. Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 ianuarie 2010.