ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 88/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 88/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

cauzei de față, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., reține

următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 31

ianuarie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori

și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale a dispus, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., suspendarea

judecății pricinii având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001,

apel civil declarat de apelantul pârât-intervenient în interesul pârâților A.G.

și de apelanții pârâți Consiliul local al municipiului Constanța, Municipiul

Constanța prin primar, împotriva sentinței civile nr. 612/C din 20 mai 2008,

pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, în Dosarul nr.

1599/118/2008, în contradictoriu cu intimații reclamanți G.O., H.F. și L.C.,

până la soluționarea irevocabilă a Dosarului civil nr. 1753/212/2011 al

Judecătoriei Constanța.

Pentru a dispune această

măsură, Curtea de Apel a reținut următoarele:

La termenul de judecată

din data de 31 ianuarie 2011, intimații reclamanți G.O. și H.F. au solicitat suspendarea

cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în raport

de Dosarul civil nr. 1753/212/2011 al Judecătoriei Constanța, apreciind că între

cele două cauze există o strânsă legătură și că soluționarea prezentei cauze depinde

de soluționarea acelui dosar.

În susținerea cererii,

intimații reclamanți au depus certificat de rol privind existența Dosarului nr.

1753/212/2011 al Judecătoriei Constanța, având ca obiect constatarea nulității absolute

a titlurilor de proprietate și a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între

intervenientul A.G. și A.E. și titularii titlurilor de proprietate asupra terenului

a cărei restituire în natură a solicitat-o pe calea Legii nr. 10/2001.

Potrivit art. 244

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. „instanța va suspenda judecata cauzei când dezlegarea

pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care

face obiectul unei alte judecăți”.

Norma juridică prevăzută

de articolul mai sus menționat este facultativă, astfel încât, dacă sunt îndeplinite

cerințele acestui text, instanța va suspenda judecata.

Din interpretarea dispozițiilor

textului de lege se poate observa că pentru a se dispune suspendarea judecății este

necesar a fi întrunite două condiții cumulative: soluția dintr-un proces să depindă

de rezolvarea unei chestiuni prejudiciale ce se judecă într-un alt dosar, iar procesul

care are ca obiect chestiunea prejudicială să fie în curs de judecată, să nu fi

fost el însuși suspendat.

În speță s-a făcut dovada

că pe rolul Judecătoriei Constanța se află Dosarul civil nr. 1753/212/2011, prin

care reclamanții G.O. și H.F., în contradictoriu cu pârâții A.G. și A.E., au solicitat

nulitatea absolută a titlurilor de proprietate și a contractelor de vânzare-cumpărare

încheiate între intervenientul A.G. și A.E. și titularii titlurilor de proprietate

asupra terenului a cărei restituire în natură a solicitat-o pe calea Legii nr. 10/2001.

Funcție de soluția ce

urmează a se da în această cauză depinde modul de soluționare a cererii de anulare

a dispoziției din 9 aprilie 2002 a Primarului municipiului Constanța, prin care

le-a fost respinsă notificarea de restituire în natură a terenului de 21,22 h, situat

în municipiul Constanța, zona P.M.

Prin urmare, reținând

că soluționarea acțiunii ce face obiectul prezentei cauze depinde de modul de soluționare

a acțiunii având ca obiect anulare act ce face obiectul Dosarului nr. 1753/212/2011,

în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei până la

soluționarea irevocabilă a dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Constanța.

Împotriva acestei încheieri

au declarat recurs A.E., intervenientul A.G. și pârâții Consiliul Local al municipiului

Constanța și Municipiul Constanța prin Primar.

Recurenții au invocat

critici comune de nelegalitate, pe care le-au încadrat în motivul reglementat de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., după cum urmează:

Soluția de suspendare

pronunțată în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

nu este una legală, judicioasă, motiv pentru care se impune reformarea acesteia,

întrucât nu sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele prevăzute de textul de lege.

Suspendarea prevăzută

de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este o suspendare de drept, ci una

facultativă, lăsată la aprecierea instanței de judecată, putând fi dispusă numai

dacă se stabilește motivat strânsa legătură dintre cele două pricini și în ce mod

soluționarea uneia ar hotărî decisiv asupra celeilalte, prin indicarea dreptului

a cărui existență sau neexistență face obiectul altei judecăți, instanța fiind liberă

să aprecieze dacă se impune suspendarea unei cauze până la soluționarea irevocabilă

a celeilalte, neexistând o obligativitate de a se proceda la suspendare.

Față de obiectul celor

două dosare rezultă că raporturile dintre părțile din aceste dosare sunt diferite,

soluția din prezentul dosar nefiind ținută de admiterea sau respingerea acțiunii

ce face obiectul celuilalt proces, ci invers.

De altfel, instanța nu

a arătat vreo legătură de cauzalitate între cele două dosare și nu a motivat în

ce sens poate depinde dezlegarea unui dosar având ca obiect o cerere de declarare

a nulității absolute a unor acte juridice având o natură juridică specifică și soluția

ce ar fi pronunțată într-un dosar în care se analizează o altă situație juridică

și care vizează analizarea pe fond a situației unui teren și încadrarea acestuia

în dispozițiile legii speciale.

Pentru a fi judicioasă

o soluție de suspendare în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ. este

necesar să se stabilească dacă, și în ce sens, dezlegarea unui dosar poate influența,

total sau parțial, soluționarea unei alte cauze, cu atât mai mult cu cât, în cele

două dosare sunt deduse judecății probleme diferite prin prisma unor temeiuri de

drept specifice și care nu au legătură una cu cealaltă.

Astfel cum s-a arătat,

dispoziția emisă în baza Legii nr. 10/2001 a cărei contestare face obiectul prezentului

dosar generează cel puțin o prezumție de inexistență a calității de proprietar a

intimaților-reclamanți în privința terenurilor pretins a fi restituite.

Prin soluționarea Dosarului

nr. 1599/118/2008, aflat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția civilă, în faza

procesuală a apelului, se va determina în mod irevocabil dacă intimații-reclamanți,

moștenitorii „Z.”, au sau nu un drept de proprietate asupra terenului ce a făcut

obiectul notificării de restituire.

În aceste condiții, în

realitate, soluționarea de către instanță a cererilor ce fac obiectul Dosarului

nr. 1753/212/2011, atât din punctul de vedere al excepțiilor procesuale (calitate

procesuală activă, interes în promovarea cererilor), cât și din punctul de vedere

al soluționării fondului sunt integral dependente de soluția ce se va da în privința

drepturilor pe care le pot invoca intimații-reclamanți în privința terenului.

Față de obiectul celor

două dosare și față de efectul soluțiilor ce puteau fi pronunțate în acestea, în

realitate se impunea suspendarea judecării Dosarului nr. 1753/212/2011 aflat pe

rolul Judecătoriei Constanta, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face

obiectul Dosarului nr. 1599/118/2008 aflat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția

civilă, prin care se va stabili în mod irevocabil existența vreunui drept al intimaților-reclamanți

în privința terenului ce a făcut obiectul notificării formulată în baza Legii nr.

10/2001 de moștenitorii „Z.”, soluția legală de suspendare fiind inversă față de

cea dispusă de instanță.

În consecință, având în

vedere faptul că dezlegarea prezentei pricini nu atârnă, în tot sau în parte, de

existența sau neexistența dreptului care face obiectul dosarului aflat pe rolul

Judecătoriei Constanța, rezultă că nu se impune suspendarea acestui dosar în conformitate

cu dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În ceea ce privește recursul

declarat de A.E. împotriva încheierii din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel Constanța,

secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, Înalta Curte urmează să-l respingă ca fiind

formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, întrucât aceasta nu este

parte în procesul pendinte și, prin urmare, nu are calitate procesuală pentru a

declara recurs.

Terții care nu sunt părți

în proces nu au dreptul de a face recurs, chiar dacă sunt interesați în cauza respectivă.

Întrucât hotărârea judecătorească ce se pronunță în materie civilă are putere de

lucru judecat numai între părțile litigante, dreptul de a recura o atare hotărâre

aparține, cu excepția procurorului, numai părților care au figurat la judecată în

fond sau succesorilor universali ori cu titlu universal, precum și acelora care,

potrivit regulilor de drept material, reprezintă părțile.

Așa fiind, unul dintre

soți nu are calitatea de a introduce în mod valabil recurs pentru celălalt soț,

pe care nu-l reprezintă și, cu atât mai puțin, alături de celălalt soț, în condițiile

în care nu este parte în proces.

Luând în examinare recursurile

promovate de pârâții Consiliul Local al municipiului Constanța și Municipiul Constanța

prin Primar și de intervenientul A.G. împotriva încheierii din 31 ianuarie 2011,

Înalta Curte a constatat că nu sunt fondate, urmând să le respingă pentru următoarele

considerente:

Prin încheierea recurată

instanța de apel, făcând aplicarea prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea irevocabilă a Dosarului

civil nr. 1753/212/2011 al Judecătoriei Constanța.

În dosarul pendinte, prin

notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 (notificarea din 7 februarie 2002),

intimații-reclamanți G.O., H.F. și L.C. au solicitat restituirea în natură a terenului

în suprafață de 21,22 h situat în municipiul Constanța. Intimații-reclamanți au

invocat calitatea de persoane îndreptățite la restituire în baza Legii nr. 10/2001

prin raportare la dreptul autorilor acestora, defuncții D.Z. și C.Z., și la actele

de proprietate ale acestora cu privire la terenul expropriat în baza Legii nr. 187/1945

a reformei agrare.

Cererea de restituire

a fost soluționată în procedura administrativă prin dispoziția din 9 aprilie 2002

emisă de Primarul municipiului Constanta, notificarea fiind respinsă pe motiv că

„cererea de restituire nu se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001”.

Împotriva dispoziției

de respingere a notificării au formulat contestație intimații-reclamanți, iar prin

sentința civilă nr. 612/C din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția

civilă, în Dosarul nr. 1599/118/2008, s-a dispus anularea acesteia și restituirea

către intimații-reclamanți a „suprafeței de 22,74 h teren situat în intravilanul

municipiului Constanța, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză topografică,

schița anexă, Dosar nr. 334/C/05 al Curții de Apel Constanța”.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel, atât intervenientul în interesul pârâților A.G., cât și pârâții

Consiliul local al municipiului Constanța și Municipiul Constanța prin primar, ce

se află în prezent în curs de soluționare, în al treilea ciclu procesual, apeluri

ce formează obiectul prezentului dosar.

Prin încheierea din 31

ianuarie 2011, Curtea de Apel Constanța a admis cererea de suspendare și a dispus

suspendarea judecării apelurilor, în conformitate cu dispozițiile art. 244

alin. (1) pct. 1 C. proce. civ., până la soluționarea Dosarului civil nr. 1753/212/2011

al Judecătoriei Constanța.

În Dosarul nr. 1753/212/2011,

aflat pe rolul Judecătoriei Constanța, reclamanții G.O. și H.F., în contradictoriu

cu pârâții A.G. și A.E., au solicitat nulitatea absolută a titlurilor de proprietate

și a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între intervenientul A.G. și A.E.

și titularii titlurilor de proprietate asupra terenului a cărui restituire în natură

au solicitat-o pe calea Legii nr. 10/2001.

Curtea de apel a reținut

că, funcție de soluția ce urmează a se da în această cauză depinde modul de soluționare

a cererii de anulare a dispoziției din 9 aprilie 2002 a Primarului municipiului

Constanța, prin care le-a fost respinsă petenților reclamanți notificarea de restituire

în natură a terenului pe motiv că cererea de restituire nu se încadrează în prevederile

Legii nr. 10/2001.

Înalta Curte constată

că adoptarea unei asemenea măsuri depinde de aprecierea instanței, care este datoare

să examineze și să aibă în vedere, atât legătura dintre cauze, cât și oportunitatea

suspendării judecății.

În ceea ce privește condiția

dependenței celor două cauze, se constată că soluționarea cererii de restituire

în natură a terenului în procedura jurisdicțională a Legii nr. 10/2001 depinde de

situația titlurilor de proprietate și a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate

între intervenientul A.G. și A.E. și titularii titlurilor de proprietate asupra

terenului a cărui restituire în natură au solicitat reclamanții în prezenta cauză.

Așadar, în mod corect,

instanța de apel a suspendat judecarea cererii de restituire în natură a terenului

până la soluționarea cererii având ca obiect anularea titlurilor de proprietate

și a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu privire la același teren.

Din perspectiva oportunității

suspendării judecății este evident interesul reclamanților intimați, care au promovat

cele două acțiuni, de a se soluționa mai întâi cauza care tranșează asupra incertitudinii

situației juridice a terenului în litigiu.

În atare condiții, măsura

suspendării solicitată de intimații reclamanți întrunește cerințele art. 244

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar luarea acesteia este în interesul unei mai bune

administrări a actului de justiție.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

ca nefondate recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.E. împotriva încheierii din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția

civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte

de muncă și asigurări sociale, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesual

activă.

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de pârâții Consiliul Local al Municipiului Constanța și Municipiul

Constanța prin Primar și de intervenientul A.G. împotriva încheierii din 31 ianuarie

2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie,

precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 ianuarie 2014.