ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 310/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Olt, secția comercială și

de contencios administrativ, prin sentința nr. 648 din 27 octombrie 2006 a admis acțiunea formulată de reclamanții T.D. domiciliat în Blaj, județul Olt și C.V. domiciliat

în Slatina județul Olt, precum și cererea reconvențională formulată de pârâtul C.G.

domiciliat în Slatina județul Olt în contradictoriu cu SC S. SRL cu sediul

social în Slatina județul Olt, în sensul că a dispus executarea reclamanților T.D.,

C.V. și a pârâtului C.G. din SC S. SRL.

De asemenea s-a constatat dizolvată

SC S. SRL Slatina și au fost compensate cheltuielile de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în principal că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 222

alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1991 pentru a se dispune excluderea celor

trei asociați administratori din SC S. SRL.

Astfel, pârâtul C.G., în perioada

asocierii a condus evidența contabilă a societății împreună cu soția sa (aspect

recunoscut în răspunsul la interogatoriu la întrebarea 7) refuzând accesul celorlalți

asociați la documentele financiar-contabile ale societății, situație

evidențiată în procesul verbal de ședință al AGA din 9 ianuarie 2006, ceea ce a

condus la suspendarea provizorie din funcția de administrator a pârâtului C.G.

În aceste condiții este evidențiată

atitudinea administratorului C.G. de folosire abuzivă a mandatului de

administrator pe care i l-au acordat asociații SC S. SRL, respectiv o folosire

abuzivă a semnăturii sale sociale, sancționată cu excluderea din societate.

Deși în răspunsul la interogatoriu

pârâtul a afirmat că nu mai administrează societatea, în raportul de expertiză

întocmit de expert P.I., se arată că C.G. s-a ocupat în continuare de

activitatea curentă a societății prin semnarea documentelor financiar contabile

și efectuarea de plăți, ceea ce presupune prejudicierea societății prin

încheierea unor acte anulabile.

Referitor la faptele reclamanților C.V.

și T.D., în raportul de expertiză au fost evidențiate elemente care justifică

excluderea acestora din societate.

Astfel, prin expertiză s-a constatat

că asociatul C.V. a semnat în calitate de administrator contractul de vânzare

cumpărare nr. 5255 din 19 octombrie 2005 prin care a înstrăinat către SC I. SRL

Zimnicea utilaje, pe care SC S. SRL le achiziționase printr-un contract de

leasing financiar aflat în derulare la data vânzării. Este evident că

tranzacția realizată prin semnătură socială a asociatului C.V. a adus

prejudicii SC S. SRL pentru care era stipulată expres prohibiția de

înstrăinare.

De asemenea, reclamantul T.D. a

încasat din casieria societății, sub formă de avans suma de 200.000.000 lei pe

care nu a mai restituit-o și nici nu a justificat cu acte destinația ei.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

prin decizia nr. 292 din 4 decembrie 2007 a admis apelurile declarate de reclamanții T.D. și C.V. și pârâtul C.G. împotriva sentinței nr. 648 din 27

octombrie 2006 a Tribunalului Olt, secția comercială și de contencios administrativ,

pe care a schimbat-o în sensul că a respins acțiunea și cererea reconvențională

ca nefondate.

Au mai fost înlăturate dispozițiile

referitoare la dizolvarea societății SC S. SRL și compensate cheltuielile de

judecată.

Instanța a stabilit că nici unul

dintre cei trei asociați administratori nu se fac vinovați de săvârșirea în mod

culpabil a vreunei fraude în detrimentul societății și nu s-au servit de

semnătura socială în folosul lor sau a altora.

Determinat în abordarea acestei

soluții a fost noul raport de expertiză contabilă efectuat de expert G.D., cu

obiectivele solicitate de părți și admise de instanță, precum și actele depuse

de părți.

Împotriva deciziei nr. 292 din 4

decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, au

promovat recurs atât reclamanții T.D. și C.V. cât și pârâtul C.G., care au

criticat aceiași hotărâre judecătorească, pentru nelegalitate, după cum

urmează.

Recurenții-reclamanți T.D. și C.V. au

solicitat în baza art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în principal, admiterea

recursului, modificarea în tot a deciziei dată în apel, admiterea apelului

declarat de reclamanții, schimbarea în tot a sentinței primei instanțe, cu

consecința admiterii cererii de chemare în judecată și a respingerii cererii

reconvenționale. În subsidiar s-a cerut admiterea recursului, modificarea în

parte a deciziei criticate în sensul respingerii apelului formulat de pârât și

cu menținerea în rest a dispozițiilor deciziei nr. 292 din 4 decembrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială.

În dezvoltarea motivelor de recurs

s-au adus critici sub aspectul că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care

se sprijină și nu face trimitere la toate faptele pe care reclamanții le-au

expus în cererea de chemare în judecată.

Hotărârea instanței de apel cuprinde

motive contradictorii, reținând că fapta expusă de reclamanți, constând în

fraudarea SC S. SRL nu constituie un prejudiciu adus societății, ci un profit

obținut de SC S.G. SRL. Pârâtul, având calitatea de administrator a desfășurat

același fel de comerț pe contul altei persoane juridice, respectiv o societate

concurentă.

La rândul lui, recurentul pârât C.G.,

în baza art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului și

modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat împotriva

sentinței nr. 648 din 27 octombrie 2006 a Tribunalului Olt, secția comercială și de contencios administrativ, cu consecința respingerii acțiunii

reclamanților ca neîntemeiată și a admiterii cererii reconvenționale, dispunând

excluderea din societate a intimaților reclamanți C.V. și T.D.

Astfel, intimații, de la data

cooptării lor în societate, nu au urmărit decât să profite în interes personal

de pe urma rezultatelor financiare anterioare și curente ale SC S. SRL, nu s-au

implicat în activitatea societății și au comis fraude, utilizând bunurile și

capitalul societății în interesul lor și al altor persoane.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererile

de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca

nefondate ambele recursuri, pentru următoarele considerente.

În faza procesuală a apelului,

instanța a exercitat un rol activ, prin aceea că, la termenul din 6 martie 2007 a încuviințat, la cererea reclamanților T.D. și C.V., efectuarea unei noi expertize contabile,

cu scopul verificării activității desfășurate de cei trei asociați,

administratori al SC S. SRL și pentru a se stabili dacă și în ce măsură aceștia

au fraudat societatea.

Expertiza contabilă efectuată de

experta G.D., bine argumentat, în urma verificării actelor depuse de părți, a

data răspunsuri clare la cele zece obiective stabilite de instanță.

Amplu motivat, în fapt și în drept,

instanța de apel a reținut corect adevăratele raporturi juridice dintre părți,

examinând cu rigurozitate susținerile atât ale reclamanților cât și ale

pârâtului, constatând că SC S. SRL nu a cesionat către SC S.G.SRL contractul

încheiat cu SC M. SA neavând loc o cesiune; că în perioada iulie-decembrie 2006

societatea nu a cesionat contractul de leasing S 445/2005; că asociatul

administrator C.G. nu a achiziționat autoturisme de la societate; nu a fost

transmisă folosința bunurilor către SC I. SRL, acestea rămânând în exploatarea

societății fiind în derulare contracte de execuție de lucrări; că în perioada

iulie-decembrie 2005 asociatul administrator T.D. nu figurează cu sume de care

să fi creditat societatea și de asemenea nu a ridicat sume de bani în numerar

din casieria societății; asociații administratori C.V. și T.D. nu figurează cu

datorii față de societate în perioada iulie-decembrie 2005; factura nr. 1127642

din 21 septembrie 2005 emisă de SC F. SRL către societate a fost înregistrată

în evidența contabilă a SC F. SRL (nota contabilă nr. 2 din septembrie 2005);

suma de 22500 Ron a fost încasată cu OP nr. 11 din 25 noiembrie 2005 de la SC S.G. SRL și nu de la SC A. SRL; suma de 25000 Ron reprezintă avansul pe care SC A. SRL s-a

obligat să-l achite către SC S.G.SRL, conform contractului de livrare nr. 510

din 25 noiembrie 2005; factura nr. 5260550 din 31 iulie 2003 a fost emisă de către SC C. SA Slatina către societate reprezentând contravaloarea a o serie de

produse, asociatul administrator C.V. semnând pe factură în calitate de

delegat.

Deși expertul în răspunsul dat la

obiectivul 1.1 opinează că diferența de preț de 2.280,20 lei urmare a unei

tranzacții între SC S. SRL și SC S.G. SRL, reprezintă un prejudiciu, această

teză nu poate fi primită, deoarece prin natura relațiilor comerciale așa cum

ele s-au derulat, cât și prin cuantumul sumei, fac inoperante dispozițiile

legale vizând excluderea asociatului.

Este adevărat că între părți, așa

cum s-a probat, există neînțelegeri, care au condus la pierderea încrederii

reciproce, dar ele nu țin de esența cauzelor de excludere a asociatului,

reglementate restrictiv de dispozițiile art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea

nr. 31/1990.

Pentru aceste rațiuni, urmează a

respinge ca nefondate recursurile reclamanților și pârâtului declarate

împotriva deciziei nr. 292 din 4 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarat de

reclamanții C.V. și T.D. și pârâtul C.G., împotriva deciziei nr. 292 din 4

decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 5

februarie 2009.