ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 310/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 648 din 27 octombrie 2006 a admis acțiunea formulată de reclamanții T.D. domiciliat în Blaj, județul Olt și C.V. domiciliat în Slatina județul Olt, precum și cererea reconvențională formulată de pârâtul C.G. domiciliat în Slatina județul Olt în contradictoriu cu SC S. SRL cu sediul social în Slatina județul Olt, în sensul că a dispus executarea reclamanților T.D., C.V. și a pârâtului C.G. din SC S. SRL. De asemenea s-a constatat dizolvată SC S. SRL Slatina și au fost compensate cheltuielile de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în principal că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1991 pentru a se dispune excluderea celor trei asociați administratori din SC S. SRL.

Astfel, pârâtul C.G., în perioada asocierii a condus evidența contabilă a societății împreună cu soția sa (aspect recunoscut în răspunsul la interogatoriu la întrebarea 7) refuzând accesul celorlalți asociați la documentele financiar-contabile ale societății, situație evidențiată în procesul verbal de ședință al AGA din 9 ianuarie 2006, ceea ce a condus la suspendarea provizorie din funcția de administrator a pârâtului C.G. În aceste condiții este evidențiată atitudinea administratorului C.G. de folosire abuzivă a mandatului de administrator pe care i l-au acordat asociații SC S. SRL, respectiv o folosire abuzivă a semnăturii sale sociale, sancționată cu excluderea din societate. Deși în răspunsul la interogatoriu pârâtul a afirmat că nu mai administrează societatea, în raportul de expertiză întocmit de expert P.I., se arată că C.G.

s-a ocupat în continuare de activitatea curentă a societății prin semnarea documentelor financiar contabile și efectuarea de plăți, ceea ce presupune prejudicierea societății prin încheierea unor acte anulabile. Referitor la faptele reclamanților C.V. și T.D., în raportul de expertiză au fost evidențiate elemente care justifică excluderea acestora din societate. Astfel, prin expertiză s-a constatat că asociatul C.V. a semnat în calitate de administrator contractul de vânzare cumpărare nr. 5255 din 19 octombrie 2005 prin care a înstrăinat către SC I. SRL Zimnicea utilaje, pe care SC S. SRL le achiziționase printr-un contract de leasing financiar aflat în derulare la data vânzării. Este evident că tranzacția realizată prin semnătură socială a asociatului C.V.

a adus prejudicii SC S. SRL pentru care era stipulată expres prohibiția de înstrăinare. De asemenea, reclamantul T.D. a încasat din casieria societății, sub formă de avans suma de 200.000.000 lei pe care nu a mai restituit-o și nici nu a justificat cu acte destinația ei. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 292 din 4 decembrie 2007 a admis apelurile declarate de reclamanții T.D. și C.V. și pârâtul C.G. împotriva sentinței nr. 648 din 27 octombrie 2006 a Tribunalului Olt, secția comercială și de contencios administrativ, pe care a schimbat-o în sensul că a respins acțiunea și cererea reconvențională ca nefondate. Au mai fost înlăturate dispozițiile referitoare la dizolvarea societății SC S. SRL și compensate cheltuielile de judecată.

Instanța a stabilit că nici unul dintre cei trei asociați administratori nu se fac vinovați de săvârșirea în mod culpabil a vreunei fraude în detrimentul societății și nu s-au servit de semnătura socială în folosul lor sau a altora. Determinat în abordarea acestei soluții a fost noul raport de expertiză contabilă efectuat de expert G.D., cu obiectivele solicitate de părți și admise de instanță, precum și actele depuse de părți. Împotriva deciziei nr. 292 din 4 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, au promovat recurs atât reclamanții T.D. și C.V. cât și pârâtul C.G., care au criticat aceiași hotărâre judecătorească, pentru nelegalitate, după cum urmează. Recurenții-reclamanți T.D.

și C.V. au solicitat în baza art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în principal, admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei dată în apel, admiterea apelului declarat de reclamanții, schimbarea în tot a sentinței primei instanțe, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată și a respingerii cererii reconvenționale. În subsidiar s-a cerut admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei criticate în sensul respingerii apelului formulat de pârât și cu menținerea în rest a dispozițiilor deciziei nr. 292 din 4 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială. În dezvoltarea motivelor de recurs s-au adus critici sub aspectul că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și nu face trimitere la toate faptele pe care reclamanții le-au expus în cererea de chemare în judecată.

Hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii, reținând că fapta expusă de reclamanți, constând în fraudarea SC S. SRL nu constituie un prejudiciu adus societății, ci un profit obținut de SC S.G. SRL. Pârâtul, având calitatea de administrator a desfășurat același fel de comerț pe contul altei persoane juridice, respectiv o societate concurentă. La rândul lui, recurentul pârât C.G., în baza art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței nr. 648 din 27 octombrie 2006 a Tribunalului Olt, secția comercială și de contencios administrativ, cu consecința respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată și a admiterii cererii reconvenționale, dispunând excluderea din societate a intimaților reclamanți C.V.

și T.D. Astfel, intimații, de la data cooptării lor în societate, nu au urmărit decât să profite în interes personal de pe urma rezultatelor financiare anterioare și curente ale SC S. SRL, nu s-au implicat în activitatea societății și au comis fraude, utilizând bunurile și capitalul societății în interesul lor și al altor persoane. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererile de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondate ambele recursuri, pentru următoarele considerente. În faza procesuală a apelului, instanța a exercitat un rol activ, prin aceea că, la termenul din 6 martie 2007 a încuviințat, la cererea reclamanților T.D.

și C.V., efectuarea unei noi expertize contabile, cu scopul verificării activității desfășurate de cei trei asociați, administratori al SC S. SRL și pentru a se stabili dacă și în ce măsură aceștia au fraudat societatea. Expertiza contabilă efectuată de experta G.D., bine argumentat, în urma verificării actelor depuse de părți, a data răspunsuri clare la cele zece obiective stabilite de instanță. Amplu motivat, în fapt și în drept, instanța de apel a reținut corect adevăratele raporturi juridice dintre părți, examinând cu rigurozitate susținerile atât ale reclamanților cât și ale pârâtului, constatând că SC S. SRL nu a cesionat către SC S.G.SRL contractul încheiat cu SC M. SA neavând loc o cesiune; că în perioada iulie-decembrie 2006 societatea nu a cesionat contractul de leasing S 445/2005; că asociatul administrator C.G.

nu a achiziționat autoturisme de la societate; nu a fost transmisă folosința bunurilor către SC I. SRL, acestea rămânând în exploatarea societății fiind în derulare contracte de execuție de lucrări; că în perioada iulie-decembrie 2005 asociatul administrator T.D. nu figurează cu sume de care să fi creditat societatea și de asemenea nu a ridicat sume de bani în numerar din casieria societății; asociații administratori C.V. și T.D. nu figurează cu datorii față de societate în perioada iulie-decembrie 2005; factura nr. 1127642 din 21 septembrie 2005 emisă de SC F. SRL către societate a fost înregistrată în evidența contabilă a SC F. SRL (nota contabilă nr. 2 din septembrie 2005); suma de 22500 Ron a fost încasată cu OP nr. 11 din 25 noiembrie 2005 de la SC S.G.

SRL și nu de la SC A. SRL; suma de 25000 Ron reprezintă avansul pe care SC A. SRL s-a obligat să-l achite către SC S.G.SRL, conform contractului de livrare nr. 510 din 25 noiembrie 2005; factura nr. 5260550 din 31 iulie 2003 a fost emisă de către SC C. SA Slatina către societate reprezentând contravaloarea a o serie de produse, asociatul administrator C.V. semnând pe factură în calitate de delegat. Deși expertul în răspunsul dat la obiectivul 1.1 opinează că diferența de preț de 2.280,20 lei urmare a unei tranzacții între SC S. SRL și SC S.G. SRL, reprezintă un prejudiciu, această teză nu poate fi primită, deoarece prin natura relațiilor comerciale așa cum ele s-au derulat, cât și prin cuantumul sumei, fac inoperante dispozițiile legale vizând excluderea asociatului.

Este adevărat că între părți, așa cum s-a probat, există neînțelegeri, care au condus la pierderea încrederii reciproce, dar ele nu țin de esența cauzelor de excludere a asociatului, reglementate restrictiv de dispozițiile art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondate recursurile reclamanților și pârâtului declarate împotriva deciziei nr. 292 din 4 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarat de reclamanții C.V. și T.D. și pârâtul C.G., împotriva deciziei nr. 292 din 4 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 5 februarie 2009.