ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1447/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 2048 din 18 iulie 2008 a

Tribunalului Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios

administrativ, dată ca urmare a soluționării irevocabile a conflictului negativ

de competență ivit între Tribunalul Galați și Tribunalul Brăila, au fost

soluționate cererile formulate de reclamanta SC C.D. SRL Galați, prin asociații

săi și pârâtul M.S. în sensul că a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei

de reprezentare a reclamantei în legătură cu cererea privind excluderea

pârâtului, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului M.S., cu consecința respingerii acestei cereri a reclamantei.

Câr privește petitul al

doilea al acțiunii principale prin care reclamanta solicitase obligarea SC M.L.

SRL Brăila să înceteze actele și faptele de concurență neloială și obligarea

pârâtului M.S. în solidar cu această pârâtă la daune materiale și morale precum

și cererea reconvențională având ca obiect obligarea reclamantei de a înscrie

la O.R.C. hotărârea A.G.A. din 20 iunie 2005, instanța de fond a dispus prin

aceeași sentință disjungerea lor și formarea unui nou dosar.

În esență, instanța de fond

a reținut că pârâtul nu poate fi exclus din societate în temeiul dispozițiilor art.

222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, cum erau în vigoare la data

promovării acțiunii, 14 noiembrie 2005, deoarece pârâtul nu mai are calitatea

de administrator începând cu 20 iunie 2005, când a primit descărcare de

gestiune și a fost înlocuit prin hotărâre A.G.A. cu S.E., fiind doar asociat.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 115A

din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și

fluvială, și în urma desființării în parte a soluției de fond – privitoare la

excluderea asociatului și disjungerea dispusă – cauza a fost trimisă spre

rejudecare aceleeași instanțe, fiind menținute celelalte dispoziții ale

sentinței.

Instanța de apel a reținut

că sancțiunea excluderii în temeiul dispozițiilor art. 222 alin. (1) lit. d) din

Legea nr. 31/1990 este aplicabilă asociatului și nu administratorului, atunci

când revocarea este considerată insuficientă. Ea se aplică pentru orice acțiune

sau inacțiune frauduloasă în dauna societății și nu pentru frauda ce o

săvârșește în calitate de administrator.

În consecință, s-a apreciat

că pentru a fi parte în cererea pentru excludere nu era necesar ca pârâtul să

aibă calitatea de administrator la data introducerii acțiunii, ci este

suficient ca delictele ce i se impută să fi fost comise în perioada în care a

avut o asemenea funcție.

Fiind greșit soluționată

excepția lipsei calității procesuale pasive instanța de apel a dispus

trimiterea cauzei spre soluționare la fond, reținând – de asemenea – că

disjungerea cererii pentru încetarea actelor de concurență neloială și daune

precum și a cererii reconvenționale s-a făcut cu încălcarea art. 164 alin. (2) C.

proc. civ., între cereri existând o strânsă legătură de conexitate, cauza

urmând a fi soluționată sub toate aspectele în mod unitar.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs pârâtul M.S. solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul

critică decizia din apel pentru că este dată cu aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, așa cum erau în

vigoare la data formulării acțiunii, potrivit cărora poate fi exclus asociatul

administrator, dubla calitate fiind obligatorie, condiție neîndeplinită însă de

pârât care nu mai era administratorul reclamantei din 20 iunie 2005, urmare

cererii sale de descărcare gestiune și nicidecum comiterii vreunei fraude.

De asemenea recurentul

critică decizia și pe aspectul soluționării disjungerii cererii privind

concurența neloială deoarece între excludere asociat și concurență neloială nu

există legătură, cererile având temeiuri total diferite.

La termenul de astăzi

recurentul a depus două acte, respectiv date privind indicatorii financiari din

bilanțul pe 2006 al reclamantei precum și hotărârea A.G.A. din 21 august 2006

privind suspendarea activității reclamantei începând cu 1 septembrie 2006.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta:

Critica privind greșita

interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr.

31/1990, astfel cum erau în vigoare în noiembrie 2005, când reclamanta prin

asociații săi a formulat cerere pentru excluderea pârâtului este neîntemeiată

deoarece din acțiunea introductivă rezultă că reclamanta impută pârâtului

conduită abuzivă și în dauna societății încă de la data numirii sale în funcția

de administrator.

De asemenea reclamanta

impută pârâtului și fapte în dauna societății comise ca asociat și

administrator, favorizând activitatea propriei sale societăți SC M.L. SRL Brăila.

În atare situație instanța

de apel corect a reținut că împrejurarea că la data promovării acțiunii pârâtul

nu mai era administratorul societății, nu-l lipsește pe acesta de calitate

procesuală pasivă câtă vreme reclamanta îi impută fapte comise în dauna

societății atât în calitate de asociat cât și în perioada în care era

administrator.

De asemenea, neîntemeiată

este și critica privind nemenținerea disjungerii dispuse de instanța de fond

deoarece reclamanta a pretins fraudarea sa tocmai prin concurența neloială

făcută de pârât, asociat unic al SC M.L. SRL, astfel încât legătura de

conexitate dintre cele două petite justifică soluționarea unitară a cauzei, cum

corect a dispus instanța de apel având în vedere dispozițiile art. 164 C. proc.

civ.

Cât privește probatoriul

administrat de recurent în faza recursului, Curtea apreciază că cele două acte

vizează fondul cauzei și nu calitatea procesuală a pârâtului recurent așa încât

urmează a fi avute în vedere cu ocazia soluționării fondului cererii reclamantei

și a cererii reconvenționale.

În consecință, recursul

pârâtului fiind nefondat, urmează a fi respins în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul M.S. împotriva deciziei nr. 115 din 27 noiembrie 2008 a Curții de

Apel Galați, secția comercială maritimă și fluvială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 mai 2009.