ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2517/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții G.C. și B.I.C., au chemat în judecată pe pârâta SC E. SRL reprezentată de administratorul F.M.V., solicitând obligarea acesteia să folosească intrarea imobilului și interzicerea folosirii scării de acces, obligarea pârâtei să deblocheze ușile zidite în zidul comun, să sisteze lucrările pentru modificarea spațiului și să lase în deplină proprietate intrarea și scara de acces. Prin sentința civilă nr. 6789 din 5 decembrie 2007, Judecătoria Slatina, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt considerând că litigiul are caracter comercial în raport de dispozițiile art. 56 C. com.

Tribunalul, prin sentința comercială nr. 273 din 13 mai 2008 a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților. Instanța de fond a reținut în esență că, reclamantul G.C. în calitate de mandatar al lui I.G., a vândut pârâtei o parte din imobilul situat în orașul Slatina, respectiv subsol, parter și etaj, iar aceasta folosește de 4 ani scara de acces din str., aceasta fiind singura care îi poate asigura accesul la subsol și etaj. Prin decizia nr. 244 din 23 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, a respins apelul reclamanților, considerând că pârâta nu a folosit abuziv scara de acces către subsolul și etajul proprietatea sa, aceasta fiind singura posibilitate de a folosi spațiile cumpărate de la reclamantul G.C.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanții au declarat recurs pe care nu l-au motivat în termenul prevăzut de art. 303 C. proc. civ. La data de 22 aprilie 2009 recurenții depun motive de ordine publică privind necompetența materială a tribunalului de a judeca în primă instanță litigiul ce are caracter civil. Recursul este nefondat și va fi respins. Analizând motivele de ordine publică invocate, se constată că recurenții confundă caracterul special al legii comerciale cu un așa numit caracter subsidiar al legii comerciale față de legea civilă. Potrivit art. 1C. com., în comerț se aplică legea de față. Unde ea nu dispune se aplică codul civil.

Prin actul de vânzare-cumpărare încheiat la 26 octombrie 2005, spațiile vândute cumpărătorului SC E. SRL au intrat în patrimoniul social al acestei societăți comerciale iar actele de administrare, folosință sau dispoziție cu privire la acestea sunt socotite a fi săvârșite de un comerciant și se bucură de prezumția de comercialitate. În această măsură, instanțele de fond au considerat judicios, că obiectul asupra căruia poartă litigiul rezultă din prerogativele dreptului de proprietate asupra unui fond de comerț iar competența de soluționare aparține instanțelor comerciale. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 244 din 23 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții G.C. și B.I.C. împotriva deciziei nr. 244 din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2009.