ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2517/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanții G.C. și B.I.C., au chemat în

judecată pe pârâta SC E. SRL reprezentată de administratorul F.M.V., solicitând

obligarea acesteia să folosească intrarea imobilului și interzicerea folosirii

scării de acces, obligarea pârâtei să deblocheze ușile zidite în zidul comun,

să sisteze lucrările pentru modificarea spațiului și să lase în deplină

proprietate intrarea și scara de acces.

Prin sentința civilă nr. 6789 din 5

decembrie 2007, Judecătoria Slatina, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Olt considerând că litigiul are caracter

comercial în raport de dispozițiile art. 56 C. com.

Tribunalul, prin sentința comercială nr. 273

din 13 mai 2008 a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților.

Instanța de fond a reținut în esență că,

reclamantul G.C. în calitate de mandatar al lui I.G., a vândut pârâtei o parte

din imobilul situat în orașul Slatina, respectiv subsol, parter și etaj, iar

aceasta folosește de 4 ani scara de acces din str., aceasta fiind singura care

îi poate asigura accesul la subsol și etaj.

Prin decizia nr. 244 din 23 septembrie

2008, Curtea de Apel Craiova, a respins apelul reclamanților, considerând că

pârâta nu a folosit abuziv scara de acces către subsolul și etajul proprietatea

sa, aceasta fiind singura posibilitate de a folosi spațiile cumpărate de la

reclamantul G.C.

Împotriva deciziei astfel pronunțate,

reclamanții au declarat recurs pe care nu l-au motivat în termenul prevăzut de

art. 303 C. proc. civ.

La data de 22 aprilie 2009 recurenții

depun motive de ordine publică privind necompetența materială a tribunalului de

a judeca în primă instanță litigiul ce are caracter civil.

Recursul este nefondat și va fi respins.

Analizând motivele de ordine publică

invocate, se constată că recurenții confundă caracterul special al legii

comerciale cu un așa numit caracter subsidiar al legii comerciale față de legea

civilă.

Potrivit art. 1C. com., în comerț se

aplică legea de față. Unde ea nu dispune se aplică codul civil.

Prin actul de vânzare-cumpărare încheiat

la 26 octombrie 2005, spațiile vândute cumpărătorului SC E. SRL au intrat în

patrimoniul social al acestei societăți comerciale iar actele de administrare,

folosință sau dispoziție cu privire la acestea sunt socotite a fi săvârșite de

un comerciant și se bucură de prezumția de comercialitate.

În această măsură, instanțele de fond au

considerat judicios, că obiectul asupra căruia poartă litigiul rezultă din

prerogativele dreptului de proprietate asupra unui fond de comerț iar competența

de soluționare aparține instanțelor comerciale.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312

C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat

recursul declarat împotriva deciziei nr. 244 din 23 septembrie 2008 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții G.C. și B.I.C. împotriva deciziei nr. 244 din 23

septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 octombrie 2009.