ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1041/2008

Asupra contestației

în anulare de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 23 februarie

2006 reclamanta SC B.S. SRL Slatina cheamă în judecată pe pârâtul primarul municipiului

Slatina solicitând instanței obligarea pârâtului să permită reclamantei să

reocupe spațiul comercial situat în Slatina, jud. Olt.

Prin sentința nr. 469

din 27 iunie 2006 Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios

administrativ, respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, reținând că

spațiul în litigiu a fost transmis A.N.L., fiind reziliat contractul de

închiriere a menționatului spațiu, încheiat la 2 octombrie 2000 cu SC

S.C.A.D.T. SA, cu începere din data de 10 august 2002.

Prin Decizia nr. 189

din 3 octombrie 2006 Curtea de Apel Craiova, secția comercială, respinge ca

nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe,

reținând - în acest sens - că reclamanta a fost beneficiara contractului de

închiriere din 2 octombrie 2000 încheiat cu SC S.C.A.D.T. SA Slatina pentru

spațiul în litigiu pe durata a 12 luni și nu a făcut dovada vreunui titlu legal

în baza căruia să se poată dispune reintegrarea în spațiul din care a fost

evacuată în baza sentinței nr. 497/2005 a Tribunalului Olt.

Prin Decizia nr. 315

din 23 ianuarie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei

instanței de apel.

Împotriva deciziei

instanței de recurs reclamanta formulează contestație în anulare solicitând, cu

invocarea dispozițiilor art. 317 alin. (2) și ale art. 318 C. proc. civ.,

anularea acesteia, casarea deciziei instanței de apel și a sentinței instanței

de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Olt-Secția

contencios administrativ.

În susținerea

contestației sale contestatoarea arată că decizia contestată, ca și hotărârile pronunțate

în cauză, au fost date cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare

la competență, întrucât în speță a contestat un act administrativ al primarului

Municipiului Slatina - respectiv adresa din 13 decembrie 2005 prin care i s-a

refuzat dreptul de a reocupa spațiul din care a fost evacuată vremelnic, până

la reabilitarea acestuia, la cererea primarului, competența de soluționare

revenind, astfel, secției de contencios administrativ și nu celei comerciale,

spațiul în litigiu fiind închiriat și evacuat în baza dreptului civil de

proprietate și nu în baza dreptului comercial.

Mai arată

contestatoarea că instanța de recurs nu a cercetat motivele esențiale ale

recursului vizând tocmai încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 261

pct. 3 și 5 și sancționate cu nulitatea de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,

instanța de recurs criticată nereținând susținerea contestatoarei referitoare

la existența contractului de închiriere până în 2004 potrivit adresei SC

S.C.A.D.T. SA Slatina din 2 aprilie 2004 și nemotivând respingerea susținerii

contestatoarei privind calitatea statului de proprietar al spațiului în

litigiu, primarul fiind doar administratorul acestuia.

Contestația în

anulare formulată de contestatoare nu este fondată.

Susținerea contestatoarei

referitoare la pronunțarea deciziei contestate cu încălcarea dispozițiilor de

ordine publică privitoare la competență este nefondată, contestatoarea

invocând-o numai prin contestația de față, iar litigiul fiind comercial conform

celor pretinse de reclamanta contestatoare prin cererea introductivă de

instanță, aceasta nesolicitând anularea adresei primarului Municipiului Slatina

din 13 decembrie 2005, ci doar obligarea acestuia de a-i permite reocuparea

spațiului, aflat inițial în domeniul privat al Municipiului Slatina, pe care

l-a folosit anterior, în baza unui contract de închiriere încheiat tot cu o

societate comercială, SC S.C.A.D.T. SA, și din care a fost evacuat în baza unei

hotărâri judecătorești, competența de soluționare a litigiului revenind

instanței comerciale, respectiv tribunalului ca instanță de fond, cererea de

chemare în judecată având un obiect neevaluabil în bani, situație raportat la

care contestația nu poate fi primită pentru motivul întemeiat pe dispozițiile art.

317 pct. 2 C. proc. civ.

Nici criticile

întemeiate de contestatoare pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. nu pot fi

primite întrucât instanța de recurs a cercetat toate motivele de recurs

invocate de reclamanta contestatoare în limita aspectelor de nelegalitate

sesizate, reținând în acest sens că, încheiat la 2 octombrie 2000 pentru o

perioadă de 12 luni, contractul de închiriere în litigiu s-a prelungit tacit

până la data de 10 august 2002 când locatorul SC S.C.A.D.T. SA a anunțat

concediul locațiunii prin adresa din 16 iulie 2002, situație raportat la care

refuzul reclamantei contestatoare - chiriaș - de a părăsi spațiul a fost

calificat prin sentința nr. 497 din 21 iulie 2005 a Tribunalului Olt ca abuziv,

că dreptul reclamantei de a solicita reocuparea spațiului este condiționat de

existența unui titlu care să-i permită exercitarea acestui drept, că odată cu

manifestarea de voință de a nu mai reînnoi contractul de închiriere, dar și cu

evacuarea din spațiu, chiar pe cale de ordonanță președințială, dreptul

chiriașului a încetat, el nemaifiind îndreptățit să ceară reocuparea spațiului

comercial fără acordul proprietarului al cărui drept de proprietate asupra

terenului și construcției a fost obținut în baza contractului de donație

autentificat la 11 iulie 2003, existența acestui drept nefăcând obiectul

litigiului privind reocuparea spațiului comercial.

În raport de

considerentele deciziei instanței de recurs evocate, se constată că a fost

cercetată și stabilită corect durata existenței contractului de închiriere

încetat la 10 august 2002, că s-a ținut cont de contractul de donație

autentificat la 11 iulie 2003 a cărui valabilitate nu a făcut obiectul litigiului,

criticile contestatoarei urmând a fi astfel respinse.

Astfel fiind,

hotărârea contestată fiind dată cu respectarea dispozițiilor de ordine publică

privitoare la competență, instanța de recurs respingând recursul cu cercetarea

tuturor motivelor invocate de recurentă, contestația în anulare formulată

împotriva acesteia urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare

formulată

de contestatoarea SC B.S. SRL Slatina împotriva Deciziei nr. 315 din 23

ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 13 martie 2008.