ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1041/2008

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 23 februarie 2006 reclamanta SC B.S. SRL Slatina cheamă în judecată pe pârâtul primarul municipiului Slatina solicitând instanței obligarea pârâtului să permită reclamantei să reocupe spațiul comercial situat în Slatina, jud. Olt. Prin sentința nr. 469 din 27 iunie 2006 Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, reținând că spațiul în litigiu a fost transmis A.N.L., fiind reziliat contractul de închiriere a menționatului spațiu, încheiat la 2 octombrie 2000 cu SC S.C.A.D.T.

SA, cu începere din data de 10 august 2002. Prin Decizia nr. 189 din 3 octombrie 2006 Curtea de Apel Craiova, secția comercială, respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe, reținând - în acest sens - că reclamanta a fost beneficiara contractului de închiriere din 2 octombrie 2000 încheiat cu SC S.C.A.D.T. SA Slatina pentru spațiul în litigiu pe durata a 12 luni și nu a făcut dovada vreunui titlu legal în baza căruia să se poată dispune reintegrarea în spațiul din care a fost evacuată în baza sentinței nr. 497/2005 a Tribunalului Olt. Prin Decizia nr. 315 din 23 ianuarie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanței de apel.

Împotriva deciziei instanței de recurs reclamanta formulează contestație în anulare solicitând, cu invocarea dispozițiilor art. 317 alin. (2) și ale art. 318 C. proc. civ., anularea acesteia, casarea deciziei instanței de apel și a sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Olt-Secția contencios administrativ.

În susținerea contestației sale contestatoarea arată că decizia contestată, ca și hotărârile pronunțate în cauză, au fost date cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, întrucât în speță a contestat un act administrativ al primarului Municipiului Slatina - respectiv adresa din 13 decembrie 2005 prin care i s-a refuzat dreptul de a reocupa spațiul din care a fost evacuată vremelnic, până la reabilitarea acestuia, la cererea primarului, competența de soluționare revenind, astfel, secției de contencios administrativ și nu celei comerciale, spațiul în litigiu fiind închiriat și evacuat în baza dreptului civil de proprietate și nu în baza dreptului comercial. Mai arată contestatoarea că instanța de recurs nu a cercetat motivele esențiale ale recursului vizând tocmai încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 261 pct. 3 și 5 și sancționate cu nulitatea de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., instanța de recurs criticată nereținând susținerea contestatoarei referitoare la existența contractului de închiriere până în 2004 potrivit adresei SC S.C.A.D.T. SA Slatina din 2 aprilie 2004 și nemotivând respingerea susținerii contestatoarei privind calitatea statului de proprietar al spațiului în litigiu, primarul fiind doar administratorul acestuia. Contestația în anulare formulată de contestatoare nu este fondată.

Susținerea contestatoarei referitoare la pronunțarea deciziei contestate cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență este nefondată, contestatoarea invocând-o numai prin contestația de față, iar litigiul fiind comercial conform celor pretinse de reclamanta contestatoare prin cererea introductivă de instanță, aceasta nesolicitând anularea adresei primarului Municipiului Slatina din 13 decembrie 2005, ci doar obligarea acestuia de a-i permite reocuparea spațiului, aflat inițial în domeniul privat al Municipiului Slatina, pe care l-a folosit anterior, în baza unui contract de închiriere încheiat tot cu o societate comercială, SC S.C.A.D.T.

SA, și din care a fost evacuat în baza unei hotărâri judecătorești, competența de soluționare a litigiului revenind instanței comerciale, respectiv tribunalului ca instanță de fond, cererea de chemare în judecată având un obiect neevaluabil în bani, situație raportat la care contestația nu poate fi primită pentru motivul întemeiat pe dispozițiile art. 317 pct. 2 C. proc. civ. Nici criticile întemeiate de contestatoare pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. nu pot fi primite întrucât instanța de recurs a cercetat toate motivele de recurs invocate de reclamanta contestatoare în limita aspectelor de nelegalitate sesizate, reținând în acest sens că, încheiat la 2 octombrie 2000 pentru o perioadă de 12 luni, contractul de închiriere în litigiu s-a prelungit tacit până la data de 10 august 2002 când locatorul SC S.C.A.D.T.

SA a anunțat concediul locațiunii prin adresa din 16 iulie 2002, situație raportat la care refuzul reclamantei contestatoare - chiriaș - de a părăsi spațiul a fost calificat prin sentința nr. 497 din 21 iulie 2005 a Tribunalului Olt ca abuziv, că dreptul reclamantei de a solicita reocuparea spațiului este condiționat de existența unui titlu care să-i permită exercitarea acestui drept, că odată cu manifestarea de voință de a nu mai reînnoi contractul de închiriere, dar și cu evacuarea din spațiu, chiar pe cale de ordonanță președințială, dreptul chiriașului a încetat, el nemaifiind îndreptățit să ceară reocuparea spațiului comercial fără acordul proprietarului al cărui drept de proprietate asupra terenului și construcției a fost obținut în baza contractului de donație autentificat la 11 iulie 2003, existența acestui drept nefăcând obiectul litigiului privind reocuparea spațiului comercial.

În raport de considerentele deciziei instanței de recurs evocate, se constată că a fost cercetată și stabilită corect durata existenței contractului de închiriere încetat la 10 august 2002, că s-a ținut cont de contractul de donație autentificat la 11 iulie 2003 a cărui valabilitate nu a făcut obiectul litigiului, criticile contestatoarei urmând a fi astfel respinse. Astfel fiind, hotărârea contestată fiind dată cu respectarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, instanța de recurs respingând recursul cu cercetarea tuturor motivelor invocate de recurentă, contestația în anulare formulată împotriva acesteia urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC B.S. SRL Slatina împotriva Deciziei nr. 315 din 23 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 13 martie 2008.