ÎCCJ, Decizia nr. 287/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2994 din 22 aprilie 2003, Judecătoria Slatina a admis acțiunea formulată de reclamanta SC S.S. SRL Slatina și a obligat pârâții B.M., F.Ș. și SC O.G.T.I. SRL București să lase acesteia în deplină proprietate și liniștită posesie spațiul comercial situat în Slatina, în suprafață de 133 metri pătrați. Tribunalul Olt, secția civilă, prin decizia nr. 1117 din 6 noiembrie 2002, a respins apelul declarat, împotriva hotărârii primei instanțe, de către pârâta SC S.S. SRL Slatina, prin administrator B.C.F., ca nefondat. Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs. Prin decizia nr. 1282 din 10 aprilie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis recursul, a casat ambele hotărâri pronunțate în cauză și a trimis cauza Tribunalului Olt, secția comercială, în vederea rejudecării în primă instanță.

Cererea de revizuire a deciziei pronunțate în recurs, formulată de pârâta SC S.S. SRL Slatina, prin administrator, a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia nr. 2830 din 18 septembrie 2003, de către Curtea de Apel Craiova, secția civilă, reținându-se că hotărârea a cărei anulare se cere nu evocă fondul, situație în care nu este îndeplinită una din condițiile exercitării acestei căi de atac, prevăzute de art. 322 C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri judecătorești susceptibile de revizuire, determinată de lege. Pârâta a formulat o nouă cerere de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei date în revizuire. Prin decizia nr. 4281 din 8 decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a declinat competența soluționării cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2222 din 22 iunie 2004, a respins cererea de revizuire. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, deși invocă unul din cazurile de revizuire, prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuienta nu motivează contrarietatea de hotărâri și nici nu precizează care din hotărârile indicate are autoritate de lucru judecat. Împotriva acestei din urmă decizii, revizuienta SC S.S. SRL Slatina, prin asociații S.D. și S.E., a declarat recurs. Recurenta a susținut că, în mod greșit, cererea de revizuire a fost înregistrată la secția comercială, competența soluționării acesteia revenind secției civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, s-a mai susținut că instanța de recurs, prin decizia a cărei revizuire s-a cerut, a admis o cale de atac exercitată de o persoană fără calitate procesuală. În concluzie, revizuienta a solicitat admiterea recursului, anularea deciziei atacate, rejudecarea cererii de revizuire și respingerea recursului declarat de persoana fizică B.C.F., fără calitate procesuală. Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”. În raport de principiul statuat prin textul menționat, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii procesuale.

În cauză, Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat, împotriva deciziei, prin care secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat, cu privire la o cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., constatând că nu sunt îndeplinite condițiile cazului de anulare invocat. Or, potrivit art. 24 din Legea nr. 56/1993, republicată, în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate, Completul de 9 judecători judecă recursurile în cauzele soluționate în primă instanță de secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție. De reținut că, în același sens dispune și Legea nr. 304/2004, prin art. 22. Așadar, cum, în cauză, secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a judecat procesul în primă instanță, este evident că nu sunt întrunite cerințele textelor legale menționate, așa încât, recursul cu care a fost învestit Completul de 9 judecători, urmează a fi privit ca inadmisibil.

Pe de altă parte, concluzia inadmisibilității recursului, rezultă și din raportarea dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., potrivit cărora acestei căi de atac îi sunt supuse hotărârile definitive, determinate ca atare de art. 377 alin. (1) din același cod, la dispozițiile art. 24, coroborat cu art. 25 din Legea nr. 56/1993, republicată, respectiv art. 22, coroborat cu art. 19 din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca și celelalte secții, de altfel, cu excepția secției penale, în cazuri limitativ determinate, pronunță hotărâri irevocabile. Totodată, aceeași soluție se impune și în raport de dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea pronunțată în revizuire este supusă căilor de atac prevăzute pentru hotărârea revizuită.

Așadar, în cazul contrarietății de hotărâri, recursul este admisibil, numai dacă a doua hotărâre ce a fost atacată cu revizuire era și ea susceptibilă de recurs. Este de reținut, în acest sens, că, prin dispozițiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul nu a statuat asupra posibilității declarării recursului pentru toate cazurile în care revizuirea se cere pentru contrarietate de hotărâri, ci a urmărit doar să suprime apelul în acest caz. În cauză, hotărârea a cărei anulare s-a cerut era irevocabilă și, pe cale de consecință, nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării unui nou recurs. Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală, constituind o încălcare a principiului legalității acestora, apare cu evidență ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuienta SC S.S. SRL Slatina, împotriva deciziei nr. 2222 din 22 iunie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 3233/2004. Pronunțată, în ședință publică, azi, 18 octombrie 2004.