ÎCCJ, Decizia nr. 287/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 2994 din 22

aprilie 2003, Judecătoria Slatina a admis acțiunea formulată de reclamanta SC S.S.

SRL Slatina și a obligat pârâții B.M., F.Ș. și SC O.G.T.I. SRL București să

lase acesteia în deplină proprietate și liniștită posesie spațiul comercial

situat în Slatina, în suprafață de 133 metri pătrați.

Tribunalul Olt, secția civilă, prin

decizia nr. 1117 din 6 noiembrie 2002, a respins apelul declarat, împotriva

hotărârii primei instanțe, de către pârâta SC S.S. SRL Slatina, prin administrator

B.C.F., ca nefondat.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

pârâta a declarat recurs.

Prin decizia nr. 1282 din 10 aprilie

2003, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis recursul, a casat ambele

hotărâri pronunțate în cauză și a trimis cauza Tribunalului Olt, secția comercială,

în vederea rejudecării în primă instanță.

Cererea de revizuire a deciziei

pronunțate în recurs, formulată de pârâta SC S.S. SRL Slatina, prin

administrator, a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia nr. 2830 din 18

septembrie 2003, de către Curtea de Apel Craiova, secția civilă, reținându-se

că hotărârea a cărei anulare se cere nu evocă fondul, situație în care nu este

îndeplinită una din condițiile exercitării acestei căi de atac, prevăzute de art.

322 C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri judecătorești

susceptibile de revizuire, determinată de lege.

Pârâta a formulat o nouă cerere de

revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., solicitând anularea

deciziei date în revizuire.

Prin decizia nr. 4281 din 8 decembrie

2003, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a declinat competența soluționării

cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială, prin decizia nr. 2222 din 22 iunie 2004, a respins cererea

de revizuire.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, deși invocă unul din cazurile de revizuire, prevăzut de art. 322 pct.

7 C. proc. civ., revizuienta nu motivează contrarietatea de hotărâri și nici nu

precizează care din hotărârile indicate are autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei din urmă decizii,

revizuienta SC S.S. SRL Slatina, prin asociații S.D. și S.E., a declarat recurs.

Recurenta a susținut că, în mod

greșit, cererea de revizuire a fost înregistrată la secția comercială,

competența soluționării acesteia revenind secției civile a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Totodată, s-a mai susținut că

instanța de recurs, prin decizia a cărei revizuire s-a cerut, a admis o cale de

atac exercitată de o persoană fără calitate procesuală.

În concluzie, revizuienta a

solicitat admiterea recursului, anularea deciziei atacate, rejudecarea cererii

de revizuire și respingerea recursului declarat de persoana fizică B.C.F., fără

calitate procesuală.

Recursul este inadmisibil, pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 129 din Constituția

României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și

Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.

În raport de principiul statuat prin

textul menționat, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință,

provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de

exercitarea acesteia în condițiile legii procesuale.

În cauză, Completul de 9 judecători

a fost sesizat cu recursul declarat, împotriva deciziei, prin care secția

comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat, cu privire la

o cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

constatând că nu sunt îndeplinite condițiile cazului de anulare invocat.

Or, potrivit art. 24 din Legea nr. 56/1993,

republicată, în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate, Completul de 9 judecători

judecă recursurile în cauzele soluționate în primă instanță de secțiile Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

De reținut că, în același sens

dispune și Legea nr. 304/2004, prin art. 22.

Așadar, cum, în cauză, secția

comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a judecat procesul în

primă instanță, este evident că nu sunt întrunite cerințele textelor legale

menționate, așa încât, recursul cu care a fost învestit Completul de 9

judecători, urmează a fi privit ca inadmisibil.

Pe de altă parte, concluzia

inadmisibilității recursului, rezultă și din raportarea dispozițiilor art. 299 C.

proc. civ., potrivit cărora acestei căi de atac îi sunt supuse hotărârile

definitive, determinate ca atare de art. 377 alin. (1) din același cod, la

dispozițiile art. 24, coroborat cu art. 25 din Legea nr. 56/1993, republicată,

respectiv art. 22, coroborat cu art. 19 din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora

secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca și celelalte

secții, de altfel, cu excepția secției penale, în cazuri limitativ determinate,

pronunță hotărâri irevocabile.

Totodată, aceeași soluție se impune

și în raport de dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

hotărârea pronunțată în revizuire este supusă căilor de atac prevăzute pentru

hotărârea revizuită.

Așadar, în cazul contrarietății de

hotărâri, recursul este admisibil, numai dacă a doua hotărâre ce a fost atacată

cu revizuire era și ea susceptibilă de recurs.

Este de reținut, în acest sens, că,

prin dispozițiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul nu a statuat

asupra posibilității declarării recursului pentru toate cazurile în care

revizuirea se cere pentru contrarietate de hotărâri, ci a urmărit doar să

suprime apelul în acest caz.

În cauză, hotărârea a cărei anulare

s-a cerut era irevocabilă și, pe cale de consecință, nesusceptibilă de reformare

pe calea exercitării unui nou recurs.

Or, recunoașterea unei căi de atac

în situații neprevăzute de legea procesuală, constituind o încălcare a

principiului legalității acestora, apare cu evidență ca o soluție inadmisibilă

în ordinea de drept.

În consecință, pentru considerentele

ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge recursul, ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de revizuienta SC S.S. SRL Slatina, împotriva deciziei nr. 2222 din 22

iunie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, în dosarul nr. 3233/2004.

Pronunțată, în ședință publică, azi,

18 octombrie 2004.