ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2222/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

sub nr. 1456/2002, reclamanta SC E.L. SRL Giurgiu, în contradictoriu cu

Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Garda

Financiară, secția Giurgiu, a solicitat anularea deciziei nr. 252 din 9 aprilie

2002, emisă de Ministerul Finanțelor Publice și a procesului-verbal nr. 936 din

21 februarie 2002 a Gărzii Financiare, secția Giurgiu; în subsidiar, anularea

parțială a actelor citate, înlăturarea obligației impuse reclamantei, prin

actele atacate, ca începând cu data actului de control să întocmească facturi

fiscale cu T.V.A. pentru operațiunile de leasing desfășurate prin Zona Liberă

Giurgiu și să solicite pentru plățile anterioare efectuate în temeiul

contractelor de leasing, plata T.V.A. de la agenții economici.

Totodată, a solicitat

diminuarea obligațiilor de plată a T.V.A. și majorărilor de întârziere aferente

pentru perioada de la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 17/2000 și până la

momentul adoptării și publicării în Monitorul Oficial, a H.G. nr. 401/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în mod greșit, organele de control au considerat că

operațiunile de leasing financiar desfășurate de SC E.L. SRL, prin Zona Liberă

Giurgiu, sunt purtătoare de T.V.A., în temeiul art. 2 și 11 din O.U.G. nr. 17/2000

privind T.V.A. și pct. 4 și pct. 13 alin. (1) din H.G. nr. 401/2000. Aceste

operațiuni sunt servicii specifice zonelor libere care, în conformitate cu

O.U.G. nr. 17/2000, sunt operațiuni scutite de plata T.V.A.

Prin sentința civilă nr. 67

din 27 ianuarie 2003, s-a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța astfel

instanța a avut în vedere:

În perioada 15 martie 2000 -

30 noiembrie 2001, SC E.L. SRL a încheiat un număr de 229 contracte de leasing

financiar, toate fiind derulate prin Zona Liberă Giurgiu, unde societatea își

are sediul principal, iar pentru un număr de 214 contracte de leasing încheiate

cu utilizatorii din țară, ce privesc bunuri importate, societatea a întocmit

facturi fiscale, fără a înscrie T.V.A. aferentă avansului și ratelor de

capital, considerând că operațiunile în cauză se încadrează în categoria celor

scutite de T.V.A.

Prin H.G. nr. 401/2000

privind Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, la pct. 4 și 13 sunt

enumerate activitățile specifice desfășurate în Zona Liberă, care constituie

domeniul de aplicare al art. 6 lit. A) pct. K.10 din O.U.G. nr. 17/2000; se

precizează că alte operațiuni care nu sunt specifice acestora, se supun

regulilor și cotelor de T.V.A. prevăzute de ordonanță.

Față de împrejurarea că

operațiunile de leasing nu se regăsesc printre operațiunile specifice

desfășurate în zonele libere, enumerate la pct. 4 și pct. 13 alin. (1) din H.G.

nr. 401/2000, în mod corect organele de control au reținut că aceste operațiuni

sunt impozabile din punct de vedere al T.V.A., conform art. 2 și 11 din O.U.G. nr.

17/2000, care stabilesc că obligația de plată a T.V.A., ia naștere la termenele

de plată pentru ratele prevăzute în contractele de leasing pentru aceste

operațiuni.

Instanța a reținut că în

cauză nu sunt incidente prevederile Legii nr. 84/1992, privind regimul zonelor

libere și care definesc o categorie mai largă de activități specifice zonelor

libere, întrucât din punctul de vedere al aplicării scutirii de T.V.A.,

singurele acte normative aplicabile sunt O.U.G. nr. 17/2000 și H.G. nr. 401/2000,

care nu prevăd activitatea financiar-bancară, printre activitățile specifice

desfășurate în zonele libere, scutite de T.V.A.

Instanța a mai reținut că în

mod corect, prin decizia nr. 252 din 9 aprilie 2002, Ministerul Finanțelor

Publice a respins argumentele societății, privind nelegalitatea H.G. nr. 401/2000

și aplicarea retroactivă a acesteia, considerând că normele din hotărârea de guvern,

sunt norme de interpretare și aplicare.

Cu referire la obligarea societății,

să întocmească facturi în care să înscrie T.V.A. aferentă operațiunilor de

leasing desfășurate în Zona Liberă Giurgiu, începând cu data încheierii

procesului-verbal, această măsură este legală, în raport cu prevederile O.U.G. nr.

17/2000, art. 2 alin. (3) lit. a), cu referire la art. 6 lit. A) pct. K.10 din

aceeași ordonanță și pct. 4 și 13 din H.G. nr. 401/2000, aceste operațiuni

fiind purtătoare de T.V.A.

Împotriva sentinței a

formulat recurs, reclamanta SC E.L. SRL, criticând-o astfel:

Sentința este nelegală,

întrucât operațiunile de leasing financiar desfășurate în zonele libere,

potrivit legii speciale, în măsura în care sunt autorizate și sunt îndeplinite

condițiile speciale, sunt considerate operațiuni specifice zonelor libere,

conform art. 10 și 11 din Legea nr. 84/1992 și ca atare, sunt incidente

prevederile art. 6 lit. A) pct. K.10 din O.U.G. nr. 17/2000 privind T.V.A.,

fiind scutite de T.V.A., până la intrarea în vigoare a Legii nr. 345/2002,

respectiv până la data de 1 iunie 2002. De altfel, practica judiciară a Curții

de Apel București este contrarie sentinței atacate.

Instanța nu a avut în vedere

faptul că în cazul societăților de leasing autorizare să-și desfășoare

activitatea în zonele libere, sunt incidente normele juridice care constituie

un regim fiscal derogator, în baza căruia acestea beneficiază de scutirea de

plata T.V.A. aferentă ratelor de capital pentru operațiunile de leasing

desfășurate de acestea.

Art. 10 din Legea nr. 84/1992,

prevede operațiunile de bursă și financiar-bancare, ca specifice zonelor

libere, enumerarea nefiind limitativă.

Conform art. 11 din aceeași

lege, activitatea prevăzută la art. 10, pot fi realizate de persoane fizice și

persoane juridice, române sau străine, numai pe baza licențelor eliberate de

administrația zonei libere.

Din analiza actelor

normative citate rezultă că între O.U.G. nr. 17/2000 și Legea nr. 84/1992,

există un raport de complementaritate.

H.G. nr. 401/2000 nu

înlocuiește, nici nu abrogă art. 10 și 11 din Legea nr. 84/1992; de altfel, nu

este posibil ca prin hotărâre a Guvernului să se modifice legea.

Art. 14 din Legea nr. 84/1992,

prevede: activitățile autorizate specifice în speță, sunt scutite de la plata

impozitului pe profit.

În subsidiar, se susține că

hotărârea nu este motivată în fapt și în drept, iar pentru elucidarea

eventualelor obligații, deci societatea a solicitat efectuarea unei expertize

contabile, instanța nu s-a pronunțat.

Interesele societății au

fost vătămate prin soluționarea cauzei, de Curtea de Apel București, astfel în

situația în care s-ar casa sentința, cu trimitere, solicită să fie învestită

Curtea de Apel Cluj.

Analizându-se actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin art. 6 lit. A) pct. K.10

din O.U.G. nr. 17/2000, cum a fost precizat la pct. 4.13 din Normele de

aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, nu au fost abrogate expres sau tacit,

dispozițiile art. 10 din Legea nr. 84/1992 și nici nu a fost limitată sfera

activităților specifice în zonele libere, cu atât mai mult, cu cât printr-o

hotărâre de guvern, nu s-ar fi putut aproba regulile de aplicare a legii, în

speță Legea nr. 84/1992.

Dispozițiile O.U.G. nr. 17/2000

nu au față de prevederile art. 10 din Legea nr. 84/1992, caracter derogatoriu,

sub aspectul definirii activităților specifice desfășurate în zonele libere,

iar dispozițiile pct. 4.13 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, nu pot

fi interpretate restrictiv și limitativ, în raport cu art. 10 din Legea nr. 84/1992.

Rezultă că activitățile

specifice sunt cele enumerate de art. 10 din Legea nr. 84/1992, societatea

prestând o activitate specifică: leasing financiar.

Concluzia organelor

financiare, în sensul că operațiunile desfășurate de recurentă, nu se regăsesc

printre activitățile specifice desfășurate în zonele libere, conform pct. 4.13

din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, este eronată, întrucât

dispozițiile ordonanței trebuiau coroborate cu prevederile art. 10 din Legea nr.

84/1992.

În mod indubitabil, domeniul

de aplicare al art. 6 A lit. A) pct. K.10 din O.U.G. nr. 17/2000, se referă la

activități specifice desfășurate în zona liberă, astfel cum acestea sunt

definite prin art. 10 din Legea nr. 84/1992.

Cum societatea recurentă a

desfășurat operațiuni și contracte de leasing financiar, care sunt în principal

mijloace de finanțare și instrumente financiare care sunt autorizate de

administrațiile zonelor libere, fiind servicii specifice, se încadrează în art.

10 din Legea nr. 84/1992, condițiile cerute de text, fiind realizate.

Așa fiind, urmează a

constata că recursul este fondat, a casa sentința atacată și în fond, se va

admite acțiunea reclamantei SC E.L. SRL Giurgiu și pe cale de consecință, se va

dispune anularea deciziei nr. 252 din 9 aprilie 2002 a Ministerului Finanțelor

Publice și procesul-verbal de control nr. 936 din 21 februarie 2002 al Gărzii

Financiare, exonerând pe reclamantă, de plata sumelor privind T.V.A. și

majorările de întârziere stabilite prin actele ce se vor anula.

În raport cu soluția

adoptată, analizarea celorlalte motive de recurs nu este necesară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC

E.L. SRL Giurgiu împotriva sentinței civile nr. 67 din 27 ianuarie 2003 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

în fond, admite acțiunea introdusă de reclamanta SC E.L. SRL Giurgiu și pe cale

de consecință, dispune anularea deciziei nr. 252 din 9 aprilie 2002, emisă de

Ministerul Finanțelor Publice și procesul-verbal de control nr. 936 din 21

februarie 2002 al Gărzii Financiare, secția Giurgiu și exonerează reclamanta,

de plata sumelor stabilite prin actele de control.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 iunie 2004.