ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2222/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1456/2002, reclamanta SC E.L. SRL Giurgiu, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Garda Financiară, secția Giurgiu, a solicitat anularea deciziei nr. 252 din 9 aprilie 2002, emisă de Ministerul Finanțelor Publice și a procesului-verbal nr. 936 din 21 februarie 2002 a Gărzii Financiare, secția Giurgiu; în subsidiar, anularea parțială a actelor citate, înlăturarea obligației impuse reclamantei, prin actele atacate, ca începând cu data actului de control să întocmească facturi fiscale cu T.V.A. pentru operațiunile de leasing desfășurate prin Zona Liberă Giurgiu și să solicite pentru plățile anterioare efectuate în temeiul contractelor de leasing, plata T.V.A.

de la agenții economici. Totodată, a solicitat diminuarea obligațiilor de plată a T.V.A. și majorărilor de întârziere aferente pentru perioada de la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 17/2000 și până la momentul adoptării și publicării în Monitorul Oficial, a H.G. nr. 401/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în mod greșit, organele de control au considerat că operațiunile de leasing financiar desfășurate de SC E.L. SRL, prin Zona Liberă Giurgiu, sunt purtătoare de T.V.A., în temeiul art. 2 și 11 din O.U.G. nr. 17/2000 privind T.V.A. și pct. 4 și pct. 13 alin. (1) din H.G. nr. 401/2000. Aceste operațiuni sunt servicii specifice zonelor libere care, în conformitate cu O.U.G. nr. 17/2000, sunt operațiuni scutite de plata T.V.A.

Prin sentința civilă nr. 67 din 27 ianuarie 2003, s-a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei. Pentru a pronunța astfel instanța a avut în vedere: În perioada 15 martie 2000 - 30 noiembrie 2001, SC E.L. SRL a încheiat un număr de 229 contracte de leasing financiar, toate fiind derulate prin Zona Liberă Giurgiu, unde societatea își are sediul principal, iar pentru un număr de 214 contracte de leasing încheiate cu utilizatorii din țară, ce privesc bunuri importate, societatea a întocmit facturi fiscale, fără a înscrie T.V.A. aferentă avansului și ratelor de capital, considerând că operațiunile în cauză se încadrează în categoria celor scutite de T.V.A. Prin H.G. nr. 401/2000 privind Normele de aplicare a O.U.G.

nr. 17/2000, la pct. 4 și 13 sunt enumerate activitățile specifice desfășurate în Zona Liberă, care constituie domeniul de aplicare al art. 6 lit. A) pct. K.10 din O.U.G. nr. 17/2000; se precizează că alte operațiuni care nu sunt specifice acestora, se supun regulilor și cotelor de T.V.A. prevăzute de ordonanță. Față de împrejurarea că operațiunile de leasing nu se regăsesc printre operațiunile specifice desfășurate în zonele libere, enumerate la pct. 4 și pct. 13 alin. (1) din H.G. nr. 401/2000, în mod corect organele de control au reținut că aceste operațiuni sunt impozabile din punct de vedere al T.V.A., conform art. 2 și 11 din O.U.G. nr. 17/2000, care stabilesc că obligația de plată a T.V.A., ia naștere la termenele de plată pentru ratele prevăzute în contractele de leasing pentru aceste operațiuni.

Instanța a reținut că în cauză nu sunt incidente prevederile Legii nr. 84/1992, privind regimul zonelor libere și care definesc o categorie mai largă de activități specifice zonelor libere, întrucât din punctul de vedere al aplicării scutirii de T.V.A., singurele acte normative aplicabile sunt O.U.G. nr. 17/2000 și H.G. nr. 401/2000, care nu prevăd activitatea financiar-bancară, printre activitățile specifice desfășurate în zonele libere, scutite de T.V.A. Instanța a mai reținut că în mod corect, prin decizia nr. 252 din 9 aprilie 2002, Ministerul Finanțelor Publice a respins argumentele societății, privind nelegalitatea H.G. nr. 401/2000 și aplicarea retroactivă a acesteia, considerând că normele din hotărârea de guvern, sunt norme de interpretare și aplicare.

Cu referire la obligarea societății, să întocmească facturi în care să înscrie T.V.A. aferentă operațiunilor de leasing desfășurate în Zona Liberă Giurgiu, începând cu data încheierii procesului-verbal, această măsură este legală, în raport cu prevederile O.U.G. nr. 17/2000, art. 2 alin. (3) lit. a), cu referire la art. 6 lit. A) pct. K.10 din aceeași ordonanță și pct. 4 și 13 din H.G. nr. 401/2000, aceste operațiuni fiind purtătoare de T.V.A. Împotriva sentinței a formulat recurs, reclamanta SC E.L. SRL, criticând-o astfel: Sentința este nelegală, întrucât operațiunile de leasing financiar desfășurate în zonele libere, potrivit legii speciale, în măsura în care sunt autorizate și sunt îndeplinite condițiile speciale, sunt considerate operațiuni specifice zonelor libere, conform art. 10 și 11 din Legea nr. 84/1992 și ca atare, sunt incidente prevederile art. 6 lit. A) pct. K.10 din O.U.G.

nr. 17/2000 privind T.V.A., fiind scutite de T.V.A., până la intrarea în vigoare a Legii nr. 345/2002, respectiv până la data de 1 iunie 2002. De altfel, practica judiciară a Curții de Apel București este contrarie sentinței atacate. Instanța nu a avut în vedere faptul că în cazul societăților de leasing autorizare să-și desfășoare activitatea în zonele libere, sunt incidente normele juridice care constituie un regim fiscal derogator, în baza căruia acestea beneficiază de scutirea de plata T.V.A. aferentă ratelor de capital pentru operațiunile de leasing desfășurate de acestea. Art. 10 din Legea nr. 84/1992, prevede operațiunile de bursă și financiar-bancare, ca specifice zonelor libere, enumerarea nefiind limitativă.

Conform art. 11 din aceeași lege, activitatea prevăzută la art. 10, pot fi realizate de persoane fizice și persoane juridice, române sau străine, numai pe baza licențelor eliberate de administrația zonei libere. Din analiza actelor normative citate rezultă că între O.U.G. nr. 17/2000 și Legea nr. 84/1992, există un raport de complementaritate. H.G. nr. 401/2000 nu înlocuiește, nici nu abrogă art. 10 și 11 din Legea nr. 84/1992; de altfel, nu este posibil ca prin hotărâre a Guvernului să se modifice legea. Art. 14 din Legea nr. 84/1992, prevede: activitățile autorizate specifice în speță, sunt scutite de la plata impozitului pe profit. În subsidiar, se susține că hotărârea nu este motivată în fapt și în drept, iar pentru elucidarea eventualelor obligații, deci societatea a solicitat efectuarea unei expertize contabile, instanța nu s-a pronunțat.

Interesele societății au fost vătămate prin soluționarea cauzei, de Curtea de Apel București, astfel în situația în care s-ar casa sentința, cu trimitere, solicită să fie învestită Curtea de Apel Cluj. Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin art. 6 lit. A) pct. K.10 din O.U.G. nr. 17/2000, cum a fost precizat la pct. 4.13 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, nu au fost abrogate expres sau tacit, dispozițiile art. 10 din Legea nr. 84/1992 și nici nu a fost limitată sfera activităților specifice în zonele libere, cu atât mai mult, cu cât printr-o hotărâre de guvern, nu s-ar fi putut aproba regulile de aplicare a legii, în speță Legea nr. 84/1992. Dispozițiile O.U.G.

nr. 17/2000 nu au față de prevederile art. 10 din Legea nr. 84/1992, caracter derogatoriu, sub aspectul definirii activităților specifice desfășurate în zonele libere, iar dispozițiile pct. 4.13 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, nu pot fi interpretate restrictiv și limitativ, în raport cu art. 10 din Legea nr. 84/1992. Rezultă că activitățile specifice sunt cele enumerate de art. 10 din Legea nr. 84/1992, societatea prestând o activitate specifică: leasing financiar. Concluzia organelor financiare, în sensul că operațiunile desfășurate de recurentă, nu se regăsesc printre activitățile specifice desfășurate în zonele libere, conform pct. 4.13 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, este eronată, întrucât dispozițiile ordonanței trebuiau coroborate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 84/1992.

În mod indubitabil, domeniul de aplicare al art. 6 A lit. A) pct. K.10 din O.U.G. nr. 17/2000, se referă la activități specifice desfășurate în zona liberă, astfel cum acestea sunt definite prin art. 10 din Legea nr. 84/1992. Cum societatea recurentă a desfășurat operațiuni și contracte de leasing financiar, care sunt în principal mijloace de finanțare și instrumente financiare care sunt autorizate de administrațiile zonelor libere, fiind servicii specifice, se încadrează în art. 10 din Legea nr. 84/1992, condițiile cerute de text, fiind realizate. Așa fiind, urmează a constata că recursul este fondat, a casa sentința atacată și în fond, se va admite acțiunea reclamantei SC E.L. SRL Giurgiu și pe cale de consecință, se va dispune anularea deciziei nr. 252 din 9 aprilie 2002 a Ministerului Finanțelor Publice și procesul-verbal de control nr. 936 din 21 februarie 2002 al Gărzii Financiare, exonerând pe reclamantă, de plata sumelor privind T.V.A.

și majorările de întârziere stabilite prin actele ce se vor anula. În raport cu soluția adoptată, analizarea celorlalte motive de recurs nu este necesară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC E.L. SRL Giurgiu împotriva sentinței civile nr. 67 din 27 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea introdusă de reclamanta SC E.L. SRL Giurgiu și pe cale de consecință, dispune anularea deciziei nr. 252 din 9 aprilie 2002, emisă de Ministerul Finanțelor Publice și procesul-verbal de control nr. 936 din 21 februarie 2002 al Gărzii Financiare, secția Giurgiu și exonerează reclamanta, de plata sumelor stabilite prin actele de control. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2004.