ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 163/2004

Dezbaterile au fost consemnate în

încheiere cu data de 13 ianuarie 2004, iar pronunțarea deciziei s-a amânat la

20 ianuarie 2004.

C U R T E A

Asupra  recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta S.C.”T.M.” SRL, București a

chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară

– Secția București, solicitând ca instanța să dispună anularea în parte a

deciziei Ministerului Finanțelor Publice nr.241 din 29 martie 2002 și a

procesului – verbal al Gărzii Financiare nr.0011515 din 25 februarie 2002, în

sensul menținerii obligației de plată a sumei de 5.446.112.119 lei, cu titlu de

impozit pe profit și a penalităților aferente și exonerării pentru celelalte

sume reținute cu titlu de obligații fiscale.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat

că, în urma unui control efectuat de comisari ai Gărzii Financiare cu privire

la operațiunile de leasing și întreaga activitate financiar-contabilă a

societății în anul 2001, s-a stabilit că aceasta  datorează un impozit pe

profit aferent anului 2001 în sumă de 11.374.782.098 lei.

A mai arătat că împotriva actului de

control a formulat contestație care a fost admisă, în parte, prin decizia

Ministerului Finanțelor Publice nr.241/2002, respectiv pentru  sumele de

4.100.000.000 lei impozit pe profit , 127.100.000 lei, majorări de întârziere

și 176.463.731 lei penalități.

A susținut că decizia este nelegală,

parțial, deoarece societatea reclamantă a respectat dispozițiile art.15(3) din Ordonanța

Guvernului nr.70/1994.

Curtea de Apel București – Secția

contencios administrativ, prin sentința civilă nr.132 din 6 februarie 2003, a

respins acțiunea, ca neîntemeiată,  reținând că reclamanta datorează suma ce

i-a fost impusă cu titlu de impozit pe profit, precum și majorările de

întârziere și penalitățile aferente, calculate în temeiul art.19 din

O.G.nr.70/1994 privind impozitul pe profit și ale art.13 din Ordonanța

Guvernului nr.11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, cu modificările

și completările ulterioare.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamanta S.C.”T.M.” SRL București, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului a susținut, pe de

o parte, că instanța nu a intrat în cercetarea fondului pricinii, iar pe de

altă parte, invocând motivele de casare prevăzute de art.304 pct.9 și 10 din

Codul de procedură civilă, a apreciat că hotărârea a fost dată cu aplicarea

greșită a legii și că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare,

respectiv, dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea

pricinii.

În acest sens, a arătat, în esență, că instanța

a reținut eronat că în cauză, au fost încălcate dispozițiile art.15 alin.1 din Ordonanța

Guvernului nr.70/1994 și, de asemenea, a interpretat greșit prevederile art.15

alin.3 din Ordonanța Guvernului nr.70/1994, aprobată prin Legea nr.73/1996,

considerând că impunerea făcută de organul de control nu este una provizorie.

A precizat  totodată că instanța a

interpretat greșit și trunchiat răspunsul la obiecțiuni formulat de expertul

numit în cauză.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În urma verificării activității financiar

contabile a societății reclamante, prin procesul-verbal nr.0011515 din 25

februarie 2002 organele de control au  reținut în sarcina acesteia obligația de

a vira la bugetul de stat suma de 11.374.782.098 lei, reprezentând impozit pe

profit,  2.044.456.173 lei majorări de întârziere și 176.463.731 lei penalități

aferente.

Contestația formulată împotriva actului

de control a fost admisă în parte, prin decizia nr.241 din 29 martie 2002,

pentru sumele de 4.100.000.000 lei  impozit pe profit, 127.100.000 lei majorări

de întârziere și 41.572.320 lei penalități.

Au fost menținute ca obligații de plată

suma de 5.466.112.119 lei, recunoscută de reclamantă ca  fiind datorată și suma

de 1.808.669.979 lei impozit pe profit,  la care se adaugă sumele de 1.917.356.176

lei majorări de întârziere și 134.891.411 lei, penalități, autoritatea

administrativă reținând în motivarea soluției sale că pentru această sumă

„contestatoarea nu a adus nici un fel de argumente în susținerea contestației”.

Potrivit dispozițiilor art.15 alin.3

din Ordonanța Guvernului nr.70/1994 privind impozitul pe profit, contribuabilii

„au obligația să plătească în contul impozitului pe profit pentru trimestrul

IV, până la 25 ianuarie inclusiv a anului următor, o sumă egală cu impozitul

calculat și evidențiat pe lunile octombrie și noiembrie, iar pentru luna

decembrie adaugă o sumă echivalentă cu  impozitul calculat pentru luna

noiembrie, urmând ca regularizarea  pe baza datelor din bilanțul contabil să se

efectueze până la termenele prevăzute pentru depunerea bilanțului contabil”.

Iar conform prevederilor art.4 din

Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.1313/1999 pentru aprobarea modelului

și conținutului formularelor de declarare a obligațiilor de plată la bugetul de

stat datorate de persoanele juridice, „anual, până la data de 15 aprilie a

anului curent pentru anul expirat, după  încheierea anului fiscal și depunerea

bilanțului contabil, plătitorii de impozit pe profit vor depune o „Declarație

privind impozitul pe profit…”

Din actele dosarului rezultă că

reclamanta a depus bilanțul contabil  și declarația de impunere pe data de 26

februarie 2002, deci la numai o zi după încheierea procesului - verbal de

control.

Din bilanțul contabil și din declarația

de impunere, necontestate de pârâți, rezultă că reclamanta datora cu titlu de

impozit pe profit pe anul 2001 suma de 5.466.112.119 lei.

În această împrejurare, față de

dispozițiile legale precitate, la data  depunerii bilanțului contabil și a

declarației de impunere, respectiv la 26 februarie 2002, suma  stabilită de

organele de control cu titlu de impozit pe profit trebuia corelată  cu datele

rezultate din documentele menționate și trebuia operată regularizarea prevăzută

de art.15 alin.3 din Ordonanța Guvernului nr.70/1994.

Or, neprocedând astfel, în mod greșit s-a

menținut obligația de plată a sumei de 1.808.696.979 lei,  calculată provizoriu

cu titlu de impozit pe profit.

De altfel, în răspunsul la obiecțiuni,

expertul numit în cauză a precizat că „odată cu depunerea bilanțului contabil

suma de 1.808.669.979 lei nu mai era datorată ca impozit pe profit…”

Rezultă deci, că  recurenta-reclamantă a

evidențiat și calculat corect impozitul pe profit aferent trimestrului IV al

anului 2001, astfel că în mod greșit organele de control au reținut  în sarcina

sa obligația de plată a sumei de 1.808.669.979 lei, impozit pe profit și  a

majorărilor de întârziere și penalităților aferente în valoare totală de 2.052.247.587

lei.

În consecință, față de cele ce preced, recursul

se constată a fi fondat și urmează a fi admis, se va modifica sentința atacată

și în fond se va admite acțiunea, cu consecința anulării în parte a deciziei

nr.241/2002 a Ministerului Finanțelor Publice și a procesului-verbal nr.0011515

din 25 februarie 2002  al Gărzii Financiare București în ce privește suma de

1.808.669.979 lei impozit pe profit și 2.052.247.587 lei majorări de întârziere

și penalizările aferente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Societatea

comercială „T.M.” S.R.L., București împotriva sentinței civile nr.132 din

februarie 2003 a Curții de Apel București – Secția contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și în fond

admite acțiunea formulată de S.C.”T.M.”SRL București. Anulează în parte decizia

nr.241/2002 a Ministerului Finanțelor Publice și anulează în parte  procesul - verbal

nr.0011515 din 25 februarie 2002 al Gărzii Financiare București în ce privește

suma de 1.808.669.979 lei impozit pe profit, plus majorările de întârziere și

penalizările aferente în sumă totală de 2.052.247.587 lei.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20

ianuarie 2004.