ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6985/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 13

februarie 2003, reclamanta SC M.B. SA a chemat în judecată Ministerul

Finanțelor Publice și Garda Financiară Centrală, solicitând anularea

procesului-verbal de control, încheiat de aceasta din urmă la data de 7

noiembrie 2002, precum și a deciziei nr. 580 din 19 decembrie 2002, prin care

Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului

Finanțelor Publice, i-a respins contestația și a menținut obligația de plată,

pentru suma de 218.989.906 lei, reprezentând T.V.A., majorări de întârziere și

penalități aferente.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a susținut că în mod greșit s-a dispus obligarea sa la plata T.V.A.,

din momentul plătirii avansului și respectiv, ratelor de leasing, și nu din

momentul întocmirii facturii finale, act pe baza căruia s-ar fi dovedit

transferul de proprietate asupra bunurilor ce au făcut obiectul contractului de

leasing.

Prin sentința civilă nr. 1195 din 2

septembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

a respins acțiunea, reținând că în conformitate cu dispozițiile legale care

reglementează T.V.A., respectiv O.U.G. nr. 17/2000 și Legea nr. 345/2002,

reclamantei îi revenea obligația de plată a acestei taxe, la data plății

avansului și respectiv, ratelor de leasing.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, SC M.B. SA, invocând drept temei, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului, a invocat

greșita interpretare dată de instanța fondului, dispozițiilor art. 29 pct. D lit.

d) din Legea nr. 345/2002 și în conformitate cu care se stabilește fără echivoc,

că în cazul contractelor de leasing, T.V.A. se datorează la momentul expirării

acestuia, respectiv al transferului de proprietate asupra bunurilor.

Recursul nu este fondat.

Prin procesul-verbal de control nr. 1499

din 7 noiembrie 2002, Garda Financiară Centrală a reținut că în baza

contractului de leasing încheiat între reclamanta SC M.B. SA și V.T.C., la data

de 3 iulie 2001, pentru achiziționarea unui autoturism V. F și a unei

semiremorci S., s-au efectuat 11 plăți pe bază de dispoziție de plată valutară

externă, fără a se achita însă, și T.V.A. aferentă.

Cum contractul s-a derulat pe

perioada iulie 2001 – septembrie 2002, dispozițiile legale privind T.V.A.,

aplicabile, sunt atât O.U.G. nr. 17/2000, cât și Legea nr. 345/2002, în vigoare

de la 1 iunie 2002.

Potrivit dispozițiilor art. 29 pct. D

lit. d) din Legea nr. 345/2002, T.V.A. aferentă operațiunilor de leasing, se

achită corespunzător sumelor și termenelor de plată prevăzute în contract.

Același text prevede că la expirarea contractului de leasing, dacă bunurile ce

au făcut obiectul tranzacției, trec în proprietatea beneficiarului, acesta

datorează T.V.A., pentru valoarea la care se face transferul dreptului de proprietate.

Aceeași reglementare se regăsește și

în dispozițiile O.U.G. nr. 17/2000 – art. 25 pct. D lit. c), aplicabilă la

momentul încheierii contractului de leasing.

Este evident că potrivit

dispozițiilor menționate, momentul la care T.V.A. aferentă operațiunilor de

leasing devine exigibilă, corespunde datei plății avansului și respectiv,

ratelor de leasing, astfel cum a fost prevăzut prin contract, și nicidecum după

data expirării acestuia.

Astfel fiind, atât organele de

control, cât și instanța fondului, printr-o corectă interpretare dată

dispozițiilor legale menționate, au dispus și respectiv, menținut în mod legal

și temeinic, obligația de plată a T.V.A. aferentă contractului de leasing,

încheiat de reclamantă, cu firma V.T.C., la data de 3 iulie 2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC M.B.

SA împotriva sentinței civile nr. 1195 din 2 septembrie 2003 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 septembrie 2004.