ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6985/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 13 februarie 2003, reclamanta SC M.B. SA a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară Centrală, solicitând anularea procesului-verbal de control, încheiat de aceasta din urmă la data de 7 noiembrie 2002, precum și a deciziei nr. 580 din 19 decembrie 2002, prin care Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, i-a respins contestația și a menținut obligația de plată, pentru suma de 218.989.906 lei, reprezentând T.V.A., majorări de întârziere și penalități aferente.

În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că în mod greșit s-a dispus obligarea sa la plata T.V.A., din momentul plătirii avansului și respectiv, ratelor de leasing, și nu din momentul întocmirii facturii finale, act pe baza căruia s-ar fi dovedit transferul de proprietate asupra bunurilor ce au făcut obiectul contractului de leasing. Prin sentința civilă nr. 1195 din 2 septembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea, reținând că în conformitate cu dispozițiile legale care reglementează T.V.A., respectiv O.U.G. nr. 17/2000 și Legea nr. 345/2002, reclamantei îi revenea obligația de plată a acestei taxe, la data plății avansului și respectiv, ratelor de leasing.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, SC M.B. SA, invocând drept temei, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, a invocat greșita interpretare dată de instanța fondului, dispozițiilor art. 29 pct. D lit. d) din Legea nr. 345/2002 și în conformitate cu care se stabilește fără echivoc, că în cazul contractelor de leasing, T.V.A. se datorează la momentul expirării acestuia, respectiv al transferului de proprietate asupra bunurilor. Recursul nu este fondat. Prin procesul-verbal de control nr. 1499 din 7 noiembrie 2002, Garda Financiară Centrală a reținut că în baza contractului de leasing încheiat între reclamanta SC M.B. SA și V.T.C., la data de 3 iulie 2001, pentru achiziționarea unui autoturism V. F și a unei semiremorci S., s-au efectuat 11 plăți pe bază de dispoziție de plată valutară externă, fără a se achita însă, și T.V.A.

aferentă. Cum contractul s-a derulat pe perioada iulie 2001 – septembrie 2002, dispozițiile legale privind T.V.A., aplicabile, sunt atât O.U.G. nr. 17/2000, cât și Legea nr. 345/2002, în vigoare de la 1 iunie 2002. Potrivit dispozițiilor art. 29 pct. D lit. d) din Legea nr. 345/2002, T.V.A. aferentă operațiunilor de leasing, se achită corespunzător sumelor și termenelor de plată prevăzute în contract. Același text prevede că la expirarea contractului de leasing, dacă bunurile ce au făcut obiectul tranzacției, trec în proprietatea beneficiarului, acesta datorează T.V.A., pentru valoarea la care se face transferul dreptului de proprietate. Aceeași reglementare se regăsește și în dispozițiile O.U.G.

nr. 17/2000 – art. 25 pct. D lit. c), aplicabilă la momentul încheierii contractului de leasing. Este evident că potrivit dispozițiilor menționate, momentul la care T.V.A. aferentă operațiunilor de leasing devine exigibilă, corespunde datei plății avansului și respectiv, ratelor de leasing, astfel cum a fost prevăzut prin contract, și nicidecum după data expirării acestuia. Astfel fiind, atât organele de control, cât și instanța fondului, printr-o corectă interpretare dată dispozițiilor legale menționate, au dispus și respectiv, menținut în mod legal și temeinic, obligația de plată a T.V.A. aferentă contractului de leasing, încheiat de reclamantă, cu firma V.T.C., la data de 3 iulie 2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC M.B. SA împotriva sentinței civile nr. 1195 din 2 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2004.