ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 353/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 13 august 2002, reclamanta SC M.T. SRL București a chemat în judecată

pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară - Comisariatul

General, solicitând anularea procesului-verbal de control nr. 991 din 20 mai

2002 și a pct. 2 din decizia nr. 408 din 17 iulie 2002, cu privire la obligarea

societății, la plata sumei de 54.794.848 lei, majorări de întârziere stabilite

pentru neplata la termen a impozitului pe profit.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că organele financiare au încălcat prevederile O.G. nr. 70/1997,

întrucât contractul de leasing nr. MAL 040 din 15 iunie 1999, pentru care s-au

stabilit majorări de întârziere pentru neplata la termen a impozitului pe

profit, a făcut obiectul unui control fiscal anterior și nu s-a reținut nici o

încălcare a legislației în vigoare.

Cât privește recalcularea

impozitului pe profit, pentru perioada iulie 1999 - iunie 2000, aceasta este

nelegală, iar suma de 29.509.478 lei nu a fost înregistrată în contabilitate,

în luna februarie 2002, astfel cum atestă balanța de venituri și cheltuieli

aferentă lunii, situație în care nu sunt datorate nici majorări de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 1117

din 20 noiembrie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

a respins acțiunea, ca nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că din documentele prezentate nu a rezultat

împrejurarea că impozitul pe profit aferent lunii februarie 2002 ar mai fi fost

verificat.

Cât privește recalcularea

impozitului pe profit aferent contractului de leasing în discuție, suma a fost

stabilită chiar de societate, care nu a propus probe pentru a se evidenția

eventuale erori de calcul.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamanta SC M.T. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamanta a arătat

că instanța a preluat afirmația din procesul-verbal de control privind

înregistrarea în contabilitatea lunii februarie 2002, a recalculării

impozitului pe profit, deși în balanța contabilă încheiată la 28 februarie 2002,

nu figurează contractul de leasing ce a făcut obiectul controlului.

În realitate, acest contract

s-a derulat pe perioada 11 iulie 1999 - 30 iunie 2000, interval deja supus unui

control fiscal anterior care nu a stabilit nici o încălcare a prevederilor

legale în materia impozitului pe profit, fiind, astfel, aplicabile prevederile art.

19 alin. (2) din O.G. nr. 70/1997, care nu permit reluarea controlului, decât

în anumite situații care nu au fost dovedite de organele financiare.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat,

urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei, spre

rejudecare, pentru completarea probelor.

Astfel, Curtea constată că

prin actele administrative contestate, s-a reținut că societatea a încheiat

contractul de leasing nr. MAL 040 în anul 1999, considerându-l ca fiind de

leasing operațional și a înregistrat în mod eronat, ca fiind deductibile fiscal,

ratele de leasing.

Ulterior, societatea ar fi

reconsiderat contractul, ca fiind de leasing financiar și a procedat la recalcularea

impozitului pe profit, la data de 28 februarie 2003, rezultând o sumă în plus

de 29.509.478 lei neachitată, pentru care au fost calculate majorări de

întârziere de 54.794.848 lei, începând cu 25 octombrie 1999, până la data de 30

aprilie 2002.

Instanța de fond a apreciat

ca fiind legale și temeinice, consemnările din procesul-verbal de control,

confirmate prin decizia Ministerului Finanțelor Publice, fără, însă, a analiza

și a se pronunța asupra probei depuse în dovedirea acțiunii - balanța contabilă

pe luna februarie 2002, înscris prin care reclamanta a dorit să demonstreze că,

în realitate, nu și-a recalculat impozitul pe profit aferent perioadei iulie

1999 - iunie 2000 și nici nu l-a înregistrat în contabilitate.

În raport cu cele menționate

mai sus, Curtea apreciază că este necesară pentru lămurirea situației de fapt,

efectuarea unei expertize contabile care să verifice înregistrările contabile

ale societății realizate în contul contabil 612 al lunii februarie 2002 și să

stabilească dacă a avut loc o recalculare a impozitului pe profit datorat

pentru contractul de leasing nr. MAL 040/1999, pentru perioada iulie 1999 -

iunie 2000.

În măsura în care instanța

de trimitere va constata că nu a avut loc în februarie 2002, recalcularea și

înregistrarea impozitului pe profit datorat, urmează să procedeze și la

verificarea apărării înfățișate de reclamantă, privind aplicabilitatea

prevederilor art. 19 alin. (2) din O.G. nr. 70/1997, privind controlul fiscal,

în sensul că perioada iulie 1999 - iunie 2000 a fost deja controlată de

Administrația Finanțelor Publice a sectorului 3 București.

Față de cele expuse mai sus,

Curtea, admițând recursul, va casa sentința și va dispune trimiterea cauzei,

spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC

M.T. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1117 din 20 noiembrie 2002, a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2005.