ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2802/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 615 din 28

septembrie 2004 pronunțată în dosar nr. 1868/2004 al Tribunalului Olt, secția

comercială și de contencios administrativ, s-a respins acțiunea formulată de

reclamanta N.M. împotriva pârâților SC M. SRL Slatina, S.G. și S.A., D.T. și D.I.

pentru constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare pentru suprafața

de 23 mp. din spațiul comercial situat administrativ în Slatina.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, că solicitarea reclamantei N.M. de

constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat

sub nr. 2832 din 29 octombrie 2002 între SC M. SRL și pârâții S.G. și A. și

respectiv a contractului nr. 1799 din 29 august 2003 prin care spațiul în litigiu

a fost revândut pârâților D.I. și T., pentru încălcarea dispozițiilor art. 948

alin. (4) C. civ., este nefondată. Contractele de vânzare cumpărare, contrar

susținerilor reclamantei, nu au o cauză ilicită, din analiza succesiunii

litigiilor derulate între părți din anul 1995, rezultând faptul că pârâta SC M.

SRL este proprietara spațiului din litigiu conform sentinței nr. 516/2001

rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1033 din 2 iulie 2002 a Curții de Apel

Craiova, adică anterior sentinței nr. 1902 din 4 decembrie 2002 rămasă

irevocabilă prin decizia nr. 431 din 27 martie 2003 a Curții de Apel Craiova,

hotărâre prin care s-a stabilit dreptul de proprietate al reclamantei pentru

același spațiu.

Prin urmare, în momentul încheierii

contractului de vânzare cumpărare, vânzătorul avea calitatea de proprietar al

bunului și putea dispune de acesta conform prerogativelor conferite de dreptul

de proprietate.

Apelul declarat de reclamanta N.M. a

fost respins prin decizia nr. 66 din 7 martie 2005, pronunțată în dosar nr. 1380/2004

al Curții de Apel Craiova.

Instanța de control judiciar a

apreciat că soluția tribunalului, de respingere a acțiunii este corectă ca mod

de soluționare a litigiului, însă cu motivarea că sancțiunea aplicabilă

vânzării lucrului altuia este nulitatea relativă, care poate fi irevocată doar

de părțile contractante nu și de terț, chiar dacă acesta este adevăratul

proprietar.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta, prin cererea înregistrată la 18 aprilie 2005 la

Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 7, 8, 9, 10 C. proc. civ.

În mod concret, recurenta invocă

faptul că instanța de fond nu a analizat acțiunea prin prisma motivelor de

nulitate invocate schimbând astfel natura sau înțelesul actului dedus

judecății, în condițiile în care s-a examinat existența obiectului contractului

și nu valabilitatea cauzei.

De asemenea, hotărârea pronunțată de

instanța de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât lipsa

cauzei contractului de vânzare cumpărare este sancționată cu nulitatea

absolută, nu relativă, cum a reținut curtea de apel, situație în care se

impunea respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate

procesuală activă.

O altă critică vizează încălcarea art.

304 pct. 10 C. proc. civ., constând în faptul că instanțele nu s-au pronunțat

asupra probelor testimoniale și hotărârii A.G.A. nr. 1/1994 a SC M. SRL.

Prin ultimul motiv recurenta critică

hotărârile ca fiind pronunțate pe baza unor motive străine de obiectul

pricinii, în condițiile în care valabilitatea contractelor de vânzare cumpărare

este analizată din punctul de vedere al existenței obiectului și nu al cauzei

conform art. 948 alin. (4) C. civ., temei de drept invocat în cererea de

chemare în judecată.

Analizând recursul formulat prin

prisma motivelor invocate, probelor administrate art. 948 alin. (4) C. civ.,

raportat la dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9, 10 și art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Curtea constată că acesta este nefondat respingându-l ca atare.

Astfel, în mod corect, prima

instanță analizând succesiunea litigiilor derulate între părți începând din

anul 1995 precum și hotărârile judecătorești irevocabile prin care atât

reclamantei cât și pârâtei SC M. SRL Slatina li s-a recunoscut dreptul de

proprietate asupra spațiului în litigiu, a constatat că la data de 29 octombrie

2002, pârâta avea calitatea de proprietar consființită prin sentința nr. 516/2001

rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1033 din 2 iulie 2002 a Curții de Apel

Craiova.

Prin urmare contractul de vânzare

cumpărare autentificat sub nr. 2832 din 29 octombrie 2002 este valabil, nu are

o cauză ilicită și nu sunt incidente dispozițiile art. 948 alin. (4) C. civ.

În acest context, chiar dacă și

reclamanta N.M. deține sentința nr. 1902 din 4 decembrie 2002 rămasă

irevocabilă prin decizia nr. 431 din 27 martie 2003 a Curții de Apel Craiova

prin care de asemenea s-a stabilit că are un drept de proprietate asupra

aceluiași bun, nu prezintă relevanță întrucât aceste hotărâri sunt ulterioare

încheierii primului contract de vânzare cumpărare.

Prin urmare, la data de 29 octombrie

2002, pârâta vânzătoare SC M. SRL având calitatea de proprietar putea exercita

toate prerogativele conferite de dreptul de proprietate, inclusiv încheierea

unui contract de vânzare cumpărare, nefiind așadar întrunite condițiile cerute

de art. 948 alin. (4) și art. 968 C. civ.

Pe cale de consecință, bunul fiind

dobândit în baza unui contract valabil încheiat putea fi ulterior înstrăinat,

motiv pentru care, justificat tribunalul a reținut și netemeinicia cererii de

constatare a nulității absolute a contractului ulterior încheiat între pârâții

S.G. și A. și D.I. și T., autentificat sub nr. 1799 din 29 august 2003.

Din această perspectivă, criticile

formulate de recurentă prin motivele încadrate în drept în prevederile art. 304

pct. 7 și 8 C. proc. civ., sunt nefondate, acțiunea fiind analizată prin prisma

temeiurilor de fapt și de drept invocate de reclamantă.

De asemenea, nu este întemeiat nici motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanța de apel,

a păstrat hotărârea tribunalului de respingere a acțiunii, însă prin înlocuirea

motivării. Deși instanța de control judiciar a apreciat că reclamanta având

calitatea de terț față de contractele de vânzare cumpărare, are deschisă doar

calea unei acțiuni în revendicare, nu prezintă relevanță juridică, cât timp nu

a determinat și modificarea soluției pronunțate.

Pe de altă parte, obiectul acțiunii

constă în constatarea nulității absolute caracterizată printre altele și prin

faptul că poate fi invocată de oricine, adică inclusiv de reclamanta care

invocă un drept propriu.

De asemenea, ultimul motiv de recurs

este nefondat, instanțele argumentând soluțiile pronunțate ca urmare a

analizării corecte a situației de fapt și drept, a probelor și a hotărârilor

judecătorești irevocabile raportate la momentul încheierii contractelor de

vânzare cumpărare a căror nulitate absolută s-a cerut a se constata, au

pronunțat hotărâri legale ce urmează a fi menținute, ca atare, ca efect al

respingerii recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta N.M. împotriva deciziei nr. 66 din 7 martie 2005 a Curții de Apel

Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 octombrie 2006.