ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2802/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 615 din 28 septembrie 2004 pronunțată în dosar nr. 1868/2004 al Tribunalului Olt, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta N.M. împotriva pârâților SC M. SRL Slatina, S.G. și S.A., D.T. și D.I. pentru constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare pentru suprafața de 23 mp. din spațiul comercial situat administrativ în Slatina. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că solicitarea reclamantei N.M. de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat sub nr. 2832 din 29 octombrie 2002 între SC M. SRL și pârâții S.G.

și A. și respectiv a contractului nr. 1799 din 29 august 2003 prin care spațiul în litigiu a fost revândut pârâților D.I. și T., pentru încălcarea dispozițiilor art. 948 alin. (4) C. civ., este nefondată. Contractele de vânzare cumpărare, contrar susținerilor reclamantei, nu au o cauză ilicită, din analiza succesiunii litigiilor derulate între părți din anul 1995, rezultând faptul că pârâta SC M. SRL este proprietara spațiului din litigiu conform sentinței nr. 516/2001 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1033 din 2 iulie 2002 a Curții de Apel Craiova, adică anterior sentinței nr. 1902 din 4 decembrie 2002 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 431 din 27 martie 2003 a Curții de Apel Craiova, hotărâre prin care s-a stabilit dreptul de proprietate al reclamantei pentru același spațiu.

Prin urmare, în momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, vânzătorul avea calitatea de proprietar al bunului și putea dispune de acesta conform prerogativelor conferite de dreptul de proprietate. Apelul declarat de reclamanta N.M. a fost respins prin decizia nr. 66 din 7 martie 2005, pronunțată în dosar nr. 1380/2004 al Curții de Apel Craiova. Instanța de control judiciar a apreciat că soluția tribunalului, de respingere a acțiunii este corectă ca mod de soluționare a litigiului, însă cu motivarea că sancțiunea aplicabilă vânzării lucrului altuia este nulitatea relativă, care poate fi irevocată doar de părțile contractante nu și de terț, chiar dacă acesta este adevăratul proprietar.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, prin cererea înregistrată la 18 aprilie 2005 la Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9, 10 C. proc. civ. În mod concret, recurenta invocă faptul că instanța de fond nu a analizat acțiunea prin prisma motivelor de nulitate invocate schimbând astfel natura sau înțelesul actului dedus judecății, în condițiile în care s-a examinat existența obiectului contractului și nu valabilitatea cauzei. De asemenea, hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât lipsa cauzei contractului de vânzare cumpărare este sancționată cu nulitatea absolută, nu relativă, cum a reținut curtea de apel, situație în care se impunea respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

O altă critică vizează încălcarea art. 304 pct. 10 C. proc. civ., constând în faptul că instanțele nu s-au pronunțat asupra probelor testimoniale și hotărârii A.G.A. nr. 1/1994 a SC M. SRL. Prin ultimul motiv recurenta critică hotărârile ca fiind pronunțate pe baza unor motive străine de obiectul pricinii, în condițiile în care valabilitatea contractelor de vânzare cumpărare este analizată din punctul de vedere al existenței obiectului și nu al cauzei conform art. 948 alin. (4) C. civ., temei de drept invocat în cererea de chemare în judecată. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, probelor administrate art. 948 alin. (4) C. civ., raportat la dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9, 10 și art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Curtea constată că acesta este nefondat respingându-l ca atare. Astfel, în mod corect, prima instanță analizând succesiunea litigiilor derulate între părți începând din anul 1995 precum și hotărârile judecătorești irevocabile prin care atât reclamantei cât și pârâtei SC M. SRL Slatina li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra spațiului în litigiu, a constatat că la data de 29 octombrie 2002, pârâta avea calitatea de proprietar consființită prin sentința nr. 516/2001 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1033 din 2 iulie 2002 a Curții de Apel Craiova. Prin urmare contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2832 din 29 octombrie 2002 este valabil, nu are o cauză ilicită și nu sunt incidente dispozițiile art. 948 alin. (4) C. civ.

În acest context, chiar dacă și reclamanta N.M. deține sentința nr. 1902 din 4 decembrie 2002 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 431 din 27 martie 2003 a Curții de Apel Craiova prin care de asemenea s-a stabilit că are un drept de proprietate asupra aceluiași bun, nu prezintă relevanță întrucât aceste hotărâri sunt ulterioare încheierii primului contract de vânzare cumpărare. Prin urmare, la data de 29 octombrie 2002, pârâta vânzătoare SC M. SRL având calitatea de proprietar putea exercita toate prerogativele conferite de dreptul de proprietate, inclusiv încheierea unui contract de vânzare cumpărare, nefiind așadar întrunite condițiile cerute de art. 948 alin. (4) și art. 968 C. civ. Pe cale de consecință, bunul fiind dobândit în baza unui contract valabil încheiat putea fi ulterior înstrăinat, motiv pentru care, justificat tribunalul a reținut și netemeinicia cererii de constatare a nulității absolute a contractului ulterior încheiat între pârâții S.G.

și A. și D.I. și T., autentificat sub nr. 1799 din 29 august 2003. Din această perspectivă, criticile formulate de recurentă prin motivele încadrate în drept în prevederile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., sunt nefondate, acțiunea fiind analizată prin prisma temeiurilor de fapt și de drept invocate de reclamantă. De asemenea, nu este întemeiat nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanța de apel, a păstrat hotărârea tribunalului de respingere a acțiunii, însă prin înlocuirea motivării. Deși instanța de control judiciar a apreciat că reclamanta având calitatea de terț față de contractele de vânzare cumpărare, are deschisă doar calea unei acțiuni în revendicare, nu prezintă relevanță juridică, cât timp nu a determinat și modificarea soluției pronunțate.

Pe de altă parte, obiectul acțiunii constă în constatarea nulității absolute caracterizată printre altele și prin faptul că poate fi invocată de oricine, adică inclusiv de reclamanta care invocă un drept propriu. De asemenea, ultimul motiv de recurs este nefondat, instanțele argumentând soluțiile pronunțate ca urmare a analizării corecte a situației de fapt și drept, a probelor și a hotărârilor judecătorești irevocabile raportate la momentul încheierii contractelor de vânzare cumpărare a căror nulitate absolută s-a cerut a se constata, au pronunțat hotărâri legale ce urmează a fi menținute, ca atare, ca efect al respingerii recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta N.M. împotriva deciziei nr. 66 din 7 martie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2006.