ÎCCJ, decizie (scj.ro #83455)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83455) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract
de vânzare-cumpărare. Nulitate. Condiții esențiale pentru validitatea
convenției
Cuprins
pe
materii
:
Drept
civil.
Condiții
esențiale
pentru
validitatea
convenției
Index
alfabetic
:
-
acțiune
în
revendicare
-contract de
vânzare-cumpărare
-
cauză
ilicită
-
nulitate
-
validitatea
convenției
C.civ
., art.948, 968
Potrivit
art.948 alin.(4)
C.civ
. : condiția esențială
pentru validitatea unei convenții este o cauză licită.
Cauza
este
ilicită
când
este
prohibită
de
legi
,
când
este
contrară
bunelor
moravuri
și
ordinii
publice
(art.968
C.civ
.
) .
(Secția comercială, decizia nr.2802 din 5 octombrie 2006)
Prin
sentința
nr.615 din 28
septembrie
2004
pronunțată
de
Tribunalul
Olt
,
Secția
comercială
și
de
contencios
administrativ
, s-a
respins
acțiunea
formulată
de
reclamanta
N. M.
împotriva
pârâților
S.C. M.
SRL
Slatina
,
S.G
.
și
S.A
.,
D.T
.
și
D.I
.
pentru
constatarea
nulității
contractului
de
vânzare
cumpărare
,
pentru
suprafața
de 23 mp.
din
spațiul
comercial
,
situat
în
Slatina
,
magazin
Chimicale
.
Instanța
de fond a
reținut
,
în
esență
,
că
solicitarea
reclamantei
N, M. de
constatare
a
nulității
absolute a
contractului
de
vânzare
cumpărare
încheiat
sub nr.2832 din 29
octombrie
2002
între
S.C. M.
SRL
și
pârâții
S.G
.
și
S.A
.
și
respectiv
a
contractului
nr.1799/29 august 2003,
prin
care
spațiul
în
litigiu
a
fost
revândut
pârâților
D.I
și
D.T
.,
pentru
încălcarea
dispozițiilor
art.948
alin
.(
4) C.
civ
.
este
nefondată
.
Contractele
de
vânzare
cumpărare
,
contrar
susținerilor
reclamantei
,
nu
au o
cauză
ilicită
, din
analiza
succesiunii
litigiilor
derulate
între
părți
din
anul
1995,
rezultând
faptul
că
pârâta
S.C. M.
SRL
este
proprietara
spațiului
din
litigiu
, conform
sentinței
nr.516/2001
rămasă
irevocabilă
prin
decizia
nr.1033/2
iulie
2002 a
Curții
de
Apel
Craiova
,
adică
anterior
sentinței
nr.1902 din 4
decembrie
2002
rămasă
irevocabilă
prin
decizia
nr.431/27
martie
2003 a
Curții
de
Apel
Craiova
,
hotărâre
prin
care s-a
stabilit
dreptul
de
proprietate
al
reclamantei
pentru
același
spațiu
.
Prin
urmare
,
în
momentul
încheierii
contractului
de
vânzare
cumpărare
,
vânzătorul
avea
calitatea
de
proprietar
al
bunului
și
putea
dispune
de
acesta
conform
prerogativelor
conferite
de
dreptul
de
proprietate
.
Apelul
declarat
de
reclamanta
N. M. a
fost
respins
,
prin
decizia
nr.66 din 7
martie
2005,
pronunțată
de
Curtea
de
Apel
Craiova
.
Instanța
de control
judiciar
a
apreciat
că
soluția
tribunalului
,
de
respingere
a
acțiunii
este
corectă
ca mod de
soluționare
a
litigiului
,
însă
cu
motivarea
că
sancțiunea
aplicabilă
vânzării
lucrului
altuia
este
nulitatea
relativă
, care
poate
fi
invocată
doar
de
părțile
contractante
nu
și
de
terț
,
chiar
dacă
acesta
este
adevăratul
proprietar
.
Împotriva
acestei
hotărâri
,
reclamanta
a
declarat
recurs,
prin
cererea
înregistrată
la 18
aprilie
2005 la
Curtea
de
Apel
Craiova
,
criticând
-o
pentru
motivele
de
nelegalitate
prevăzute
în
art.304 pct.7,8,9,10
C.proc.civ
.
În
mod
concret
,
recurenta
a
arătat
că
instanța
de fond
nu
a
analizat
acțiunea
prin
prisma
motivelor
de
nulitate
invocate,
schimbând
astfel
natura
sau
înțelesul
actului
dedus
judecății
,
în
condițiile
în
care s-a
examinat
existența
obiectului
contractului
și
nu
valabilitatea
cauzei
.
De
asemenea
,
hotărârea
pronunțată
de
instanța
de
apel
a
fost
dată
cu
aplicarea
greșită
a
legii
,
întrucât
lipsa
cauzei
contractului
de
vânzare
cumpărare
este
sancționată
cu
nulitatea
absolută
,
nu
relativă
, cum a
reținut
curtea
de
apel
,
situație
în
care se
impunea
respingerea
acțiunii
ca
fiind
formulată
de o
persoană
fără
calitate
procesuală
activă
.
O
altă
critică
vizează
încălcarea
art.304 pct.10
C.proc.civ
.,
constând
în
faptul
că
instanțele
nu
s-au
pronunțat
asupra
probelor
testimoniale
și
hotărârii
AGA
nr.1/1994 a S.C. M.
SRL
.
Prin
ultimul
motiv
,
recurenta
a
criticat
hotărârile
ca
fiind
pronunțate
pe
baza
unor
motive
străine
de
obiectul
pricinii
,
în
condițiile
în
care
valabilitatea
contractelor
de
vânzare
cumpărare
este
analizată
din
punctul
de
vedere
al
existenței
obiectului
și
nu
al
cauzei
conform art.948
alin
.(4)
C.civ
.,
temei
de
drept
invocat
în
cererea
de
chemare
în
judecată
.
Analizând
recursul
prin
prisma
motivelor
invocate,
probelor
administrate art.948
alin
.(
4)
C.civ
.
raportat
la
dispozițiile
art.304 pct.7,8,9,10
și
312
alin
.(1)
C.proc.civ
.,
Curtea
a
constatat
că
acesta
este
nefondat
,
respingându
-l ca
atare
.
În
mod
corect
, prima
instanță
,
analizând
succesiunea
litigiilor
derulate
între
părți
începând
din
anul
1995
precum
și
hotărârile
judecătorești
irevocabile
prin
care
atât
reclamantei
cât
și
pârâtei
S.C. M.
SRL
Slatina
li
s-a
recunoscut
dreptul
de
proprietate
asupra
spațiului
în
litigiu
, a
constatat
că
, la 29
octombrie
2002,
pârâta
avea
calitatea
de
proprietar
consființită
prin
sentința
nr.516/2001
rămasă
irevocabilă
prin
decizia
nr.1033 din 2
iulie
2002 a
Curții
de
Apel
Craiova
.
Prin
urmare
,
contractul
de
vânzare
cumpărare
autentificat
sub
nr.2832/29
octombrie
2002
este
valabil
,
nu
are o
cauză
ilicită
și
nu
sunt
incidente
dispozițiile
art.948
alin
.(
4)
C.civ
.
În
acest
context,
chiar
dacă
reclamanta
N. M.
deține
sentința
nr.1902 din 4
decembrie
2002,
rămasă
irevocabilă
prin
decizia
nr.431/27
martie
2003 a
Curții
de
Apel
Craiova
,
prin
care, de
asemenea
, s-a
stabilit
că
are un
drept
de
proprietate
asupra
aceluiași
bun,
nu
prezintă
relevanță
,
întrucât
aceste
hotărâri
sunt
ulterioare
încheierii
primului
contract de
vânzare
cumpărare
.
Prin
urmare
, la 29
octombrie
2002,
pârâta
vânzătoare
S.C. M.
SRL
având
calitatea
de
proprietar
,
putea
exercita
toate
prerogativele
conferite
de
dreptul
de
proprietate
,
inclusiv
încheierea
unui
contract de
vânzare
cumpărare
,
nefiind
întrunite
condițiile
cerute
de art.948
alin
.(4)
și
968 C.
civ
.
Bunul
fiind
dobândit
în
baza
unui
contract
valabil
încheiat
,
putea
fi
ulterior
înstrăinat
,
motiv
pentru
care,
tribunalul
a
reținut
și
netemeinicia
cererii
de
constatare
a
nulității
absolute a
contractului
ulterior
încheiat
între
pârâții
S.G
.,
S.A
și
D.I
. ,
D.T
,
autentificat
sub nr.1799/29
august 2003.
Din
această
perspectivă
,
criticile
formulate de
recurentă
prin
motivele
încadrate
în
drept
în
prevederile
art.304 pct.7
și
8
C.proc.civ
.
sunt
nefondate
,
acțiunea
fiind
analizată
prin
prisma
temeiurilor
de
fapt
și
de
drept
,
invocate de
reclamantă
.
De
asemenea
,
nu
este
întemeiat
nici
motivul
de recurs
prevăzut
de art.304pct.9
C.proc.civ
.,
deoarece
instanța
de
apel
, a
păstrat
hotărârea
tribunalului
, de
respingere
a
acțiunii
,
însă
,
prin
înlocuirea
motivării
.
Deși
instanța
de control
judiciar
a
apreciat
că
reclamanta
,
având
calitatea
de
terț
față
de
contractele
de
vânzare
cumpărare
, are
deschisă
doar
calea
unei
acțiuni
în
revendicare
,
nu
prezintă
relevanță
juridică
,
cât
timp
nu
a
determinat
și
modificarea
soluției
pronunțate
.
Pe
de
altă
parte
,
obiectul
acțiunii
privind
constatarea
nulității
absolute
este
caracterizată
,
printre
altele
,
prin
faptul
că
poate
fi
invocată
de
oricine
,
adică
inclusiv
de
reclamanta
care
invocă
un
drept
propriu
.
De
asemenea
,
ultimul
motiv
de recurs
este
nefondat
,
instanțele
,
argumentând
soluțiile
pronunțate
ca
urmare
a
analizării
corecte
a
situației
de
fapt
și
drept
, a
probelor
și
a
hotărârilor
judecătorești
irevocabile
,
raportate
la
momentul
încheierii
contractelor
de
vânzare
cumpărare
, a
căror
nulitate
absolută
s-a
cerut
a se
constata
, au
pronunțat
hotărâri
legale
ce
urmează
a
fi
menținute
, ca
efect
al
respingerii
recursului
ca
nefondat
.