ÎCCJ, decizie (scj.ro #83455)

Contract de vânzare-cumpărare. Nulitate. Condiții esențiale pentru validitatea convenției Cuprins pe materii : Drept civil. Condiții esențiale pentru validitatea convenției Index alfabetic : - acțiune în revendicare -contract de vânzare-cumpărare - cauză ilicită - nulitate - validitatea convenției C.civ ., art.948, 968 Potrivit art.948 alin.(4) C.civ . : condiția esențială pentru validitatea unei convenții este o cauză licită. Cauza este ilicită când este prohibită de legi , când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice (art.968 C.civ . ) . (Secția comercială, decizia nr.2802 din 5 octombrie 2006) Prin sentința nr.615 din 28 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Olt , Secția comercială și de contencios administrativ , s-a respins acțiunea formulată de reclamanta N. M. împotriva pârâților S.C.

M. SRL Slatina , S.G . și S.A ., D.T . și D.I . pentru constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare , pentru suprafața de 23 mp. din spațiul comercial , situat în Slatina , magazin Chimicale . Instanța de fond a reținut , în esență , că solicitarea reclamantei N, M. de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat sub nr.2832 din 29 octombrie 2002 între S.C. M. SRL și pârâții S.G . și S.A . și respectiv a contractului nr.1799/29 august 2003, prin care spațiul în litigiu a fost revândut pârâților D.I și D.T ., pentru încălcarea dispozițiilor art.948 alin .( 4) C. civ . este nefondată . Contractele de vânzare cumpărare , contrar susținerilor reclamantei , nu au o cauză ilicită , din analiza succesiunii litigiilor derulate între părți din anul 1995, rezultând faptul că pârâta S.C.

M. SRL este proprietara spațiului din litigiu , conform sentinței nr.516/2001 rămasă irevocabilă prin decizia nr.1033/2 iulie 2002 a Curții de Apel Craiova , adică anterior sentinței nr.1902 din 4 decembrie 2002 rămasă irevocabilă prin decizia nr.431/27 martie 2003 a Curții de Apel Craiova , hotărâre prin care s-a stabilit dreptul de proprietate al reclamantei pentru același spațiu . Prin urmare , în momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare , vânzătorul avea calitatea de proprietar al bunului și putea dispune de acesta conform prerogativelor conferite de dreptul de proprietate . Apelul declarat de reclamanta N. M. a fost respins , prin decizia nr.66 din 7 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova . Instanța de control judiciar a apreciat că soluția tribunalului , de respingere a acțiunii este corectă ca mod de soluționare a litigiului , însă cu motivarea că sancțiunea aplicabilă vânzării lucrului altuia este nulitatea relativă , care poate fi invocată doar de părțile contractante nu și de terț , chiar dacă acesta este adevăratul proprietar . Împotriva acestei hotărâri , reclamanta a declarat recurs, prin cererea înregistrată la 18 aprilie 2005 la Curtea de Apel Craiova , criticând -o pentru motivele de nelegalitate prevăzute în art.304 pct.7,8,9,10 C.proc.civ . În mod concret ,

recurenta a arătat că instanța de fond nu a analizat acțiunea prin prisma motivelor de nulitate invocate, schimbând astfel natura sau înțelesul actului dedus judecății , în condițiile în care s-a examinat existența obiectului contractului și nu valabilitatea cauzei . De asemenea , hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii , întrucât lipsa cauzei contractului de vânzare cumpărare este sancționată cu nulitatea absolută , nu relativă , cum a reținut curtea de apel , situație în care se impunea respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă . O altă critică vizează încălcarea art.304 pct.10 C.proc.civ ., constând în faptul că instanțele nu s-au pronunțat asupra probelor testimoniale și hotărârii AGA nr.1/1994 a S.C.

M. SRL . Prin ultimul motiv , recurenta a criticat hotărârile ca fiind pronunțate pe baza unor motive străine de obiectul pricinii , în condițiile în care valabilitatea contractelor de vânzare cumpărare este analizată din punctul de vedere al existenței obiectului și nu al cauzei conform art.948 alin .(4) C.civ ., temei de drept invocat în cererea de chemare în judecată . Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, probelor administrate art.948 alin .( 4) C.civ . raportat la dispozițiile art.304 pct.7,8,9,10 și 312 alin .(1) C.proc.civ ., Curtea a constatat că acesta este nefondat , respingându -l ca atare . În mod corect , prima instanță , analizând succesiunea litigiilor derulate între părți începând din anul 1995 precum și hotărârile judecătorești irevocabile prin care atât reclamantei cât și pârâtei S.C.

M. SRL Slatina li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra spațiului în litigiu , a constatat că , la 29 octombrie 2002, pârâta avea calitatea de proprietar consființită prin sentința nr.516/2001 rămasă irevocabilă prin decizia nr.1033 din 2 iulie 2002 a Curții de Apel Craiova . Prin urmare , contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2832/29 octombrie 2002 este valabil , nu are o cauză ilicită și nu sunt incidente dispozițiile art.948 alin .( 4) C.civ . În acest context, chiar dacă reclamanta N. M. deține sentința nr.1902 din 4 decembrie 2002, rămasă irevocabilă prin decizia nr.431/27 martie 2003 a Curții de Apel Craiova , prin care, de asemenea , s-a stabilit că are un drept de proprietate asupra aceluiași bun, nu prezintă relevanță , întrucât aceste hotărâri sunt ulterioare încheierii primului contract de vânzare cumpărare . Prin urmare , la 29 octombrie 2002, pârâta vânzătoare S.C.

M. SRL având calitatea de proprietar , putea exercita toate prerogativele conferite de dreptul de proprietate , inclusiv încheierea unui contract de vânzare cumpărare , nefiind întrunite condițiile cerute de art.948 alin .(4) și 968 C. civ . Bunul fiind dobândit în baza unui contract valabil încheiat , putea fi ulterior înstrăinat , motiv pentru care, tribunalul a reținut și netemeinicia cererii de constatare a nulității absolute a contractului ulterior încheiat între pârâții S.G ., S.A și D.I . , D.T , autentificat sub nr.1799/29 august 2003. Din această perspectivă , criticile formulate de recurentă prin motivele încadrate în drept în prevederile art.304 pct.7 și 8 C.proc.civ . sunt nefondate , acțiunea fiind analizată prin prisma temeiurilor de fapt și de drept , invocate de reclamantă . De asemenea , nu este întemeiat nici motivul de recurs prevăzut de art.304pct.9 C.proc.civ ., deoarece instanța de apel , a păstrat hotărârea tribunalului , de respingere a acțiunii , însă , prin înlocuirea motivării . Deși instanța de control judiciar a apreciat că reclamanta , având calitatea de terț față de contractele de vânzare cumpărare , are deschisă doar calea unei acțiuni în revendicare , nu prezintă relevanță juridică , cât timp nu a determinat și modificarea soluției pronunțate . Pe de altă parte , obiectul acțiunii privind constatarea nulității absolute este caracterizată ,

printre altele , prin faptul că poate fi invocată de oricine , adică inclusiv de reclamanta care invocă un drept propriu . De asemenea , ultimul motiv de recurs este nefondat , instanțele , argumentând soluțiile pronunțate ca urmare a analizării corecte a situației de fapt și drept , a probelor și a hotărârilor judecătorești irevocabile , raportate la momentul încheierii contractelor de vânzare cumpărare , a căror nulitate absolută s-a cerut a se constata , au pronunțat hotărâri legale ce urmează a fi menținute , ca efect al respingerii recursului ca nefondat .