ÎCCJ, decizie (scj.ro #82535)

Contract de vânzare-cumpărare. Vânzarea lucrului altuia. Acțiunea adevăratului proprietar pentru anularea contractului Cuprins pe materii : Drept civil. Obligații. Contracte. Partea generală. Condiții de valabilitate. Nulitate. Partea specială. Contract de vânzare-cumpărare având ca obiect bunul altuia Index alfabetic : Drept civil - Contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect bunul altuia - Acțiune pentru nulitatea contractului C. civ. , art. 968 1. Contractul de vânzare-cumpărare a unui bun nu este prohibit de lege și nici contra bunelor moravuri sau ordinii de drept și, deci, adevăratul proprietar nu poate solicita constatarea nulității contractului.

2. Prin vânzarea bunului său de către o altă persoană, adevăratul proprietar nu își pierde dreptul, ci, dacă bunul se află în posesia altei persoane, poate recurge la acțiunea în revendicare, iar dacă stăpânește bunul va putea opune dreptul său de proprietate celui ce invocă drept titlu actul încheiat cu un neproprietar . I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5801 din 21 octombrie 2004 La 18 iunie 2001, reclamantele S.M. și D.D. au chemat în judecată pe pârâții H.T., Ț.R. și Ț.V. solicitând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 910 din 2 august 2000, prin care primul pârât a vândut secunzilor un teren, în suprafață de 4399 mp, situat în intravilanul comunei Dobra.

Motivând acțiunea, reclamantele au arătat că terenul, obiect al contractului intervenit între pârâți, este proprietatea lor. Prin sentința civilă nr. 1331 din 24 aprilie 2002, Judecătoria Deva a respins acțiunea cu motivarea că, potrivit raportului de expertiză tehnică, necontestat de părți, terenul în litigiu este înscris atât în titlul de proprietate emis reclamantelor în temeiul Legii nr. 18/1991, cât și în cel emis pârâtului H.T., convingerea instanței fiind că, prin titlul de proprietate emis reclamantelor, nu le-a fost atribuit terenul, acesta fiind atribuit pârâtului H.T. prin titlul de proprietate care i-a fost eliberat. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 526/A din 17 decembrie 2003, a admis apelul reclamantelor și a schimbat sentința primei instanțe, în sensul că a admis acțiunea și a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare intervenit între pârâți.

Pârâții au declarat recurs, susținând, în esență, printre altele, că instanța de apel a admis o acțiune inadmisibilă, neobservând că reclamantele aveau altă cale dacă se pretind lezate în drepturile lor, că pârâții au încheiat contractul cu bună-credință, că nu există nici un caz de nulitate absolută a contractului Recursurile sunt întemeiate. Obiect al procesului este constatarea nulității absolute pentru cauză ilicită a contractului prin care pârâtul H.T. a vândut pârâților Ț.R. și Ț.V. lucrul altuia, anume terenul pretins de reclamante a fi proprietatea lor. Potrivit art. 968 C. civ., cauza este ilicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice.

În legislația civilă, nu numai că nu este interzisă vânzarea bunului altuia, dar, așa cum rezultă din dispozițiile art. 1895 și urm. C. civ., titlul translativ de proprietate care emană de la un neproprietar este una din condițiile cerute pentru a se putea dobândi proprietatea prin uzucapiune (după o posesie utilă) de 10 – 20 ani. Nu trebuie înțeles, însă, că adevăratul proprietar se află la discreția celor ce doresc să dispună de bunurile sale. Prin vânzarea bunului său de către o altă persoană, adevăratul proprietar nu își pierde dreptul, ci, dacă bunul se află în posesia altei persoane, poate recurge la acțiunea în revendicare, cât timp nu a intervenit uzucapiunea, iar dacă stăpânește bunul va putea opune dreptul său de proprietar celui ce invocă drept titlu actul încheiat cu un neproprietar.

În consecință, întrucât contractul de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți nu este prohibit de lege și nici contrar bunelor moravuri sau ordinii de drept, și, deci, nu era lovit de nulitate absolută, reclamantele nu puteau solicita cu temei constatarea nulității. Statuând contrariul, instanța de apel a pronunțat o hotărâre esențial nelegală. Pentru cele arătate, recursurile au fost admise, iar decizia atacată a fost modificată în sensul că apelul declarat de reclamante, împotriva sentinței primei instanțe, a fost respins ca nefondat.