ÎCCJ, decizie (scj.ro #82453)

Contract de vânzare-cumpărare imobiliară. Acțiunea creditorului

vânzătorului pentru desființarea contractului , fondată pe dispozițiile art.

975 C. civ.

Cuprins

pe materii

: Drept civil. Obligații. Partea specială. Contractul de

vânzare-cumpărare. Efectul convențiilor. Acțiune revocatorie

Index

alfabetic

: Drept civil

-

Contract de vânzare-cumpărare

-

Acțiune revocatorie

C. civ.,

art. 973

și urm.

Acțiunea revocatorie formulată de

creditor, în temeiul art. 975 C. civ. este condiționată de nașterea sau măsura

stării de insolvabilitate a debitorului

.

Secția civilă, decizia nr. 3013 din 23

aprilie 2004

La 28 februarie 2001 B.C. a chemat în judecată pe S.F. și B.C.E.

cerând revocarea (desființarea) contractului de vânzare-cumpărare autentificat

sub nr. 710 din 25 martie 2000, prin care pârâții au înstrăinat un imobil

situat în municipiul Craiova, în prejudiciul dreptului său de creanță, de

76.728.791 lei, stabilit prin decizia civilă nr. 2933/2000 a Curții de Apel

București.

Judecătoria Craiova, prin sentința civilă nr. 17316 din 3

septembrie 2001, a respins, ca nefondată,, acțiunea.

Tribunalul Dolj, secția civilă, prin decizia nr. 397 din 7

martie 2002, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 2480 din

18 septembrie 2002, a admis recursul reclamantului și a reformat hotărârile

atacate în sensul că a admis acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că actul

juridic din litigiu a fost încheiat în frauda reclamantului cu complicitatea

terțului dobânditor al bunului, întrucât debitoarea S.F. (pârâtă în proces),

prin actul juridic atacat a devenit insolvabilă.

Recursul în anulare declarat împotriva deciziei instanței de

recurs este întemeiat.

Potrivit art. 975 C. civ., creditorii pot, în numele lor

personal, să atace actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor

lor.

Rezultă că dovada ca actul atacat să fi creat creditorului un

prejudiciu (eventus damni), prin nașterea sau mărirea stării de insolvabilitate

a debitorului este esențială pentru intentarea acțiunii revocatorii (pauliene).

Or, în speță, debitoarea este solvabilă, iar în cursul judecății

a efectuat plata creanței datorate, ceea ce, în temeiul art. 1091 C. civ.,

impune respingerea acțiunii.

Așa fiind, s-a admis recursul în anulare și s-a reformat decizia

atacată, în sensul păstrării soluției de respingere a acțiunii, pronunțată de

către instanțele de fond.