ÎCCJ, decizie (scj.ro #82195)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82195) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract de vânzare-cumpărare. Imobil.
Coproprietate.
Cuprins pe materii
. Drept civil. Obligații. Contract de
vânzare-cumpărare. Imobil proprietate
indivoză
,
vândut de un coproprietar.
Index alfabetic
.
Drept civil.
-
Contract de vânzare-cumpărare.
-
Coproprietate imobiliară.
-
Nulitate.
C.civ
. :
art
. 786.
Când vânzătorul este proprietar „pro parte” nu se aplică regulile
privitoare la vânzarea lucrului altuia, ci regulile proprii stării de
indiviziune. Astfel, dacă bunul vândut este atribuit
copărtașului înstrăinător, contractul de vânzare –
cumpărare devine perfect valabil prin efectul
art
.
786
C.Civ
. Dimpotrivă, dacă bunul este
atribuit altui copărtaș, actul de înstrăinare va fi
desființat retroactiv, pentru lipsa calității de proprietar a
vânzătorului, aplicându-se regulile care guvernează vânzarea lucrului
altuia.
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
. 965 din 8 martie 2005
La data de 2 septembrie 2003 B.D. a chemat
în judecată pe B.E. și B.M., pentru a se constata nulitatea actului
de vânzare-cumpărare, încheiat între pârâte și autentificat sub
nr
. 32 din 15 iulie 1999, cu privire la un imobil, compus
din construcție și 3.000
m.p
. teren, situat
în comuna
Brădești
, județul
Olt
.
În motivarea acțiunii sale reclamantul
a arătat că imobilul vândut este indiviz și că actul de
înstrăinare atacat, fiind încheiat fără consimțământul
său, aduce atingere drepturilor proprii pe care le are asupra bunului.
Judecătoria Filiași, prin
sentința civilă
nr
. 714 din 30 septembrie
2003, a respins, ca
nefondată
, acțiunea.
Curtea de Apel Craiova, secția
civilă, prin decizia
nr
. 397 din 28 septembrie
2003, a respins, ca
nefondat
, apelul reclamantului,
cu motivarea că pârâta B.E., în calitate de vânzătoare, a avut, în
momentul înstrăinării, proprietatea exclusivă asupra bunului
vândut.
Reclamantul a declarat recurs,
arătând, în esență, că soluția instanțelor de
fond încalcă dreptul său de proprietate asupra bunului din litigiu,
dobândit prin succesiune.
Recursul este
nefondat
.
Reclamantul invocă, prin cererea
introductivă de instanță, o cotă parte ideală proprie
asupra imobilului din litigiu, considerent pentru care ar fi aplicabile
regulile privitoare la vânzarea lucrului altuia, în raport cu care actul atacat
este lovit de nulitate absolută, ceea ce impune admiterea acțiunii.
Aceste apărări nu pot fi primite,
deoarece, când vânzătorul este proprietar
pro parte
,
nu
se aplică regulile privitoare la vânzarea lucrului altuia, ci regulile
proprii stării de indiviziune.
Pentru salvgardarea drepturilor proprii asupra
bunului înstrăinat, oricare dintre
coindivizari
poate cere ieșirea din indiviziune, iar soarta contractului de
vânzare-cumpărare, validitatea lui va depinde de rezultatul partajului.
Respectiv, dacă bunul vândut este atribuit la partaj
copărtașului înstrăinător, contractul de
vânzare-cumpărare devine perfect valabil, prin efectul
art
.
786
C.civ
. Dimpotrivă, dacă bunul
înstrăinat este atribuit altui copărtaș, actul de
înstrăinare va fi desființat retroactiv pentru lipsa
calității de proprietar a vânzătorului, aplicându-se, în
consecință, regulile care guvernează vânzarea lucrului altuia.
În consecință, soluția
respingerii acțiunii se verifică, pe fundamentul acestor
considerente, a fi legală și temeinică, situație în care
s-a respins recursul, cu substituirea motivării dată hotărârilor
atacate, în sensul arătat prin decizia de față.