ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 965/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 2 septembrie 2003 B.D. a

chemat în judecată pe B.E. și B.M., pentru a se constata nulitatea actului de

vânzare-cumpărare, încheiat între pârâte și autentificat sub nr. 32 din 15

iulie 1999, cu privire la imobilul compus din construcție și 3.000 mp teren,

situat în comuna Brădești, județul Olt.

În motivarea acțiunii sale

reclamantul a arătat că imobilul vândut este indiviz și că actul de înstrăinare

atacat, fiind încheiat fără consimțământul său, aduce atingere drepturilor

proprii pe care le are asupra bunului.

Judecătoria Filiași, prin sentința

civilă nr. 714 din 30 septembrie 2003, a respins, ca nefondată, acțiunea.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 397 din 28 septembrie 2003, a respins, ca nefondat,

apelul reclamantului, cu motivarea că pârâta B.E., în calitate de vânzătoare, a

avut în momentul înstrăinării, proprietatea exclusivă asupra bunului vândut.

Împotriva acestei decizii

reclamantul a declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că soluția

instanțelor de fond încalcă dreptul său de proprietate asupra bunului din

litigiu, dobândit prin succesiune, considerent pentru care se impune admiterea

acțiunii, așa cum a fost formulată.

Recursul este nefondat.

Reclamantul invocă, prin cererea

introductivă de instanță, o cotă parte ideală proprie asupra imobilului din

litigiu, considerent pentru care ar fi aplicabile regulile privitoare la

vânzarea lucrului altuia, în raport de care actul atacat este lovit de nulitate

absolută, ceea ce impune admiterea acțiunii.

Aceste apărări nu pot fi primite,

deoarece, potrivit opiniei dominante în doctrină și practica judiciară,

întrucât vânzătorul este proprietar pro parte, nu se aplică regulile privitoare

la vânzarea lucrului altuia, ci regulile proprii stării de indiviziune.

Pentru salvgardarea drepturilor

proprii asupra bunului înstrăinat oricare dintre coindivizari poate cere

ieșirea din indiviziune, iar soarta contractului de vânzare-cumpărare, validitatea

lui va depinde de rezultatul partajului.

Respectiv, dacă bunul vândut este

atribuit la partaj copărtașului înstrăinător, contractul de vânzare-cumpărare

devine perfect valabil, prin efectul art. 786 C. civ. Dimpotrivă, dacă bunul

înstrăinat este atribuit altui copărtaș, actul de înstrăinare va fi desființat

retroactiv pentru lipsa calității de proprietar a vânzătorului, aplicându-se,

în consecință, regulile care guvernează vânzarea lucrului altuia.

În consecință, soluția respingerii

acțiunii se verifică, pe fundamentul acestor considerente, a fi legală și

temeinică, situație în care se impune respingerea recursului, cu substituirea

motivării dată hotărârilor atacate, în sensul arătat prin decizia de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul B.D. împotriva deciziei nr. 397 din 28 noiembrie 2003 a Curții de

Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2005.