- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția I civilă
- Data
- 7 iulie 2005
Decizia nr. 5999/2005 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 3375/2003 a Judecătoriei Zalău
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3375 din 22 septembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Zalău a fost respinsă ca nefondată acțiunea promovată de reclamanta B.E. împotriva pârâtului B.Z. privind anularea contractului de vânzare-cumpărare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în anul 1996 reclamanta a încheiat cu numitul M.A., un contract de vânzare-cumpărare privind imobilul situat în Petrindu, înscris în C.F. 717 A+1 top 165 și 166 compus dintr-o casă din lemn, curte și grădină în suprafață totală de 3932 mp. Prețul imobilului a fost stabilit la 2 milioane lei, fiind achitat în întregime de cumpărător.
Prin acțiune, reclamanta a susținut că în realitate există un contract de împrumut, garantat cu imobilul în litigiu dar și cu un apartament situat în Cluj-Napoca. Au mai susținut că întreaga sumă a fost restituită numitului M.A. și în acest sens a depus o chitanță datată din 14 august 1996 (fila 4 dosar fond). Din forma în care acest act a fost întocmit, prima instanță a reținut că nu rezultă pentru că a fost achitată suma de 18 milioane lei, deși ei fac referiri la două imobile, neclar identificate. Din contractul de vânzare-cumpărare rezultă că altele sunt părțile semnatare și anume B.E. și M.A. A mai constatat că în contractul de vânzare-cumpărare nu s-a prevăzut vreun pact de răscumpărare și practic nu există nici un motiv pentru a fi anulat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta pe care nu l-a motivat. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 270/A din 4 decembrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, cu motivarea că, în speță este dovedit că prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 853 din 27 martie 1996, reclamanta i-a transmis tatălui pârâtului imobilul înscris în C.F. nr. 714 Petrindu nr.top 165, 166/1 compus din casă, curte și grădină în suprafață de 3933 mp. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta B.E., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. și susținând în esență, că nu a fost legal citată la termenul din apel, pentru a achita taxa judiciară de timbru și de a formula criticile cu privire la hotărârea instanței de fond.
Recursul nu este fondat. Prin cererea de apel, recurenta-reclamantă și-a indicat domiciliul în comuna Petrindu nr. 137 județul Sălaj, unde a fost citată, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 6 (dosar apel). În ceea ce privește taxa judiciară de timbru, în apel aceasta a fost achitată, chitanța aflându-se la file 3 (dosar apel). Contrar motivelor invocate prin prezentul recurs, apelul nu a fost anulat ca netimbrat și nici ca nemotivat, ci ca nefondat, instanța de apel reținând că actul autentic de vânzare-cumpărare are ca părți contractante pe recurenta reclamantă și tatăl pârâtului, împrejurări în care contractul de vânzare-cumpărare este perfect legal.
Față de cele expuse, recursul nu este fondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTEE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.E. împotriva deciziei civile nr. 270/A din 4 decembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 iulie 2005.