ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 397/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 26 iulie 2001, reclamantul Sindicatul Invățământului Preuniversitar a sectorului 2 București a chemat în judecată Ministerul Educației și Cercetării și Inspectoratul Școlar al municipiului București, solicitând ca instanța să constate că pârâtele se fac vinovate de încălcarea legilor împotriva salariaților din învățământ și a reclamantului. Le arată în acțiune că Ministerul Educației și Cercetării a refuzat să dea un răspuns la solicitarea petentului, privind încălcarea prevederilor Legii nr. 54/1991, ale Legii nr. 128/1997, a refuzat să răspundă problemelor ridicate de sindicat, făcându-se referire îndeosebi la transferuri considerate de către reclamant, ca fiind ilegale și la unele măsuri de destituire, apreciate ca abuzive.

Prin sentința civilă nr. 1196/2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă. Instanța a constatat că cererea este inadmisibilă, deoarece acțiunea nu privește anulare unui act administrativ, de natură a vătăma drepturi recunoscute de lege și nici nu poate fi calificată ca fiind un refuz nejustificat, de rezolvare a cererilor reclamantului, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului s-a arătat că excepția de inadmisibilitate a acțiunii a fost pusă în discuție de instanță, în lipsa reclamantului; că instanța a refuzat să judece cererile petentului, cerere care se încadrează în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, enumerând abuzurile autorităților din București.

Verificând cauza, în funcție de motivele de recurs formulate în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerentele. Din practicaua sentinței rezultă că excepția de inadmisibilitate a acțiunii a fost pusă în discuția părților, de către instanță, la ultima strigare a pricinii, când reclamantul a fost prezent prin reprezentantul său, prof. M.C. Cât privește susținerea recurentului, în sensul că instanța a refuzat judecarea cererilor reclamantului, cereri care se încadrează în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, se rețin următoarele. Din cuprinsul acțiunii rezultă că sindicatul se plănge pentru unele abuzuri săvârșite de pârâți, față de profesori.

Acuzele aduse prin cererea introductivă de instanță, au conotații penale și soluționarea lor nu cade în competența matrială a instanței de contencios administrativ. În legătură cu abuzurile menționate, reclamantul a susținut că a făcut sesizări la autoritățile pârâte, care au refuzat să dea vreun răspuns, motiv pentru care s-a formulat prezenta acțiune. Această cerere se încadrează în dispozițiile art. 1 teza a II-a din Legea nr. 29/1990, întrucât se referă la refuzul nejustificat al autorității, de a răspunde la o petiție. Sub acest aspect, acțiunea nu este inadmisibilă, astfel cum a reținut curtea de apel, însă este neîntemeiată, pentru că Ministerul Educației Naționale – Inspectoratul Școlar al municipiului București, cu adresa nr. 79 C din 12 iunie 2001, a răspuns petiției sindicatului.

Având în vedere că soluția de respingere a acțiunii se impune cu argumentarea de mai sus, nu există temeiuri de modificare a sentinței, astfel încât soluția instanei de fond se va menține. Pe cale de consecință, recursul va fi respins ca nefundat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică a sentinței, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Sindicatul Invățământului Preuniversitar a sectorului 2, împotriva sentinței civile nr. 1196 din 20 septembrie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.