ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.02.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 397/2003

HOTĂRÂRE
04.02.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 397/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

26 iulie 2001, reclamantul Sindicatul Invățământului Preuniversitar a

sectorului 2 București a chemat în judecată Ministerul Educației și Cercetării

și Inspectoratul Școlar al municipiului București, solicitând ca instanța să constate

că pârâtele se fac vinovate de încălcarea legilor împotriva salariaților din

învățământ și a reclamantului. Le arată în acțiune că Ministerul Educației și

Cercetării a refuzat să dea un răspuns la solicitarea petentului, privind

încălcarea prevederilor Legii nr. 54/1991, ale Legii nr. 128/1997, a refuzat să

răspundă problemelor ridicate de sindicat, făcându-se referire îndeosebi la

transferuri considerate de către reclamant, ca fiind ilegale și la unele măsuri

de destituire, apreciate ca abuzive.

Prin sentința civilă nr. 1196/2001 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost

respinsă. Instanța a constatat că cererea este inadmisibilă, deoarece acțiunea

nu privește anulare unui act administrativ, de natură a vătăma drepturi

recunoscute de lege și nici nu poate fi calificată ca fiind un refuz

nejustificat, de rezolvare a cererilor reclamantului, astfel încât nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului s-a arătat

că excepția de inadmisibilitate a acțiunii a fost pusă în discuție de instanță,

în lipsa reclamantului; că instanța a refuzat să judece cererile petentului,

cerere care se încadrează în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990,

enumerând abuzurile autorităților din București.

Verificând cauza, în funcție de

motivele de recurs formulate în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele

considerentele.

Din practicaua sentinței rezultă că

excepția de inadmisibilitate a acțiunii a fost pusă în discuția părților, de

către instanță, la ultima strigare a pricinii, când reclamantul a fost prezent

prin reprezentantul său, prof. M.C.

Cât privește susținerea

recurentului, în sensul că instanța a refuzat judecarea cererilor

reclamantului, cereri care se încadrează în dispozițiile art. 1 din Legea nr.

29/1990, se rețin următoarele.

Din cuprinsul acțiunii rezultă că

sindicatul se plănge pentru unele abuzuri săvârșite de pârâți, față de

profesori. Acuzele aduse prin cererea introductivă de instanță, au conotații

penale și soluționarea lor nu cade în competența matrială a instanței de

contencios administrativ.

În legătură cu abuzurile menționate,

reclamantul a susținut că a făcut sesizări la autoritățile pârâte, care au

refuzat să dea vreun răspuns, motiv pentru care s-a formulat prezenta acțiune.

Această cerere se încadrează în dispozițiile art. 1 teza a II-a din Legea nr.

29/1990, întrucât se referă la refuzul nejustificat al autorității, de a

răspunde la o petiție.

Sub acest aspect, acțiunea nu este

inadmisibilă, astfel cum a reținut curtea de apel, însă este neîntemeiată,

pentru că Ministerul Educației Naționale – Inspectoratul Școlar al municipiului

București, cu adresa nr. 79 C din 12 iunie 2001, a răspuns petiției

sindicatului.

Având în vedere că soluția de

respingere a acțiunii se impune cu argumentarea de mai sus, nu există temeiuri

de modificare a sentinței, astfel încât soluția instanei de fond se va menține.

Pe cale de consecință, recursul va

fi respins ca nefundat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică

a sentinței, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Respinge recursul declarat de

Sindicatul Invățământului Preuniversitar a sectorului 2, împotriva sentinței

civile nr. 1196 din 20 septembrie 2001 a Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 februarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-06-27
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2594/2013
de chemare în judecată, a încălcat principiul disponibilității reclamantului cu privire la stabilirea cadrului procesual cu referire la părțile în litigiu. Împotriva deciziei civile nr. 536 din 28 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel
ÎCCJ 2005-03-10
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1549/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1495 din 1 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de Federați
ÎCCJ 2004-01-16
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 120/2004
a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a. S-a reținut că Inspectoratul Școlar al municipiului București este o instituție publică de nivel local, astfel că în cauză sunt aplicabile d
ÎCCJ 2012-04-04
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1846/2012
repartizare aleatorie unui complet de fond, decizia pronunțată având caracter irevocabil. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a constatat că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instan
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85339)
Act al Ministerului Educației și Cercetării. Evaluarea activității cadrului didactic de conducere. Legile nr.84/1995 și nr.128/1997 Evaluarea competenței manageriale a cadrului didactic de conducere constituie un atribut exclusiv al organel
Sursă