ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 199/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 6 iunie 2005, reclamantele SC D.P. SRL, SC A.F.C. M. SRL, SC I. SRL, SC R.

SA și SC T.I. SRL au solicitat obligarea pârâtei SC G.M.T.I. SRL să elibereze

aleea acces proprietatea lor sau în caz de refuz să fie autorizată să elibereze

calea de acces pe cheltuiala pârâtei întrucât aceasta reprezintă o servitute de

trecere.

Judecătoria Constanța, prin

sentința civilă nr. 820 din 26 ianuarie 2006, a admis excepția de necompetență

materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Constanța, cu motivarea că acțiunea are un obiect neevaluabil și

potrivit art. 2 pct. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența aparține acestei

instanțe.

Tribunalul Constanța, secția

comercială, prin sentința nr. 7823/ COM din 21 noiembrie 2006, a respins, ca

nefondată, cererea reclamantei.

S-a reținut în considerentele

hotărârii că reclamantele au cumpărat în indiviziune de la SC S.C. SRL

suprafața de 2774 mp reprezentând alee acces potrivit contractului de

vânzare-cumpărare nr. 269 din 1 februarie 2005.

În cuprinsul acestuia s-a

menționat că pe o suprafață din teren ce face obiectul vânzării se află

instalații de ventilație susținute de stâlpi metalici cu fundație de beton și

două rampe, ce fac parte din patrimoniul SC G.M.T.I. SA, situație de fapt ce a fost

acceptată de reclamante.

S-a apreciat că asupra căii

de acces nici una din părțile convenției de vânzare-cumpărare nu au adus vreo

modificare și au fost respectate drepturile celorlalți condivizori.

Apelul declarat de

reclamante împotriva sentinței instanței de fond a fost respins prin decizia

civilă nr. 164 din 5 iulie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei decizii reclamantele

SC D.P. SRL, SC M. SRL, SC I. SRL, SC R. SA și SC T.I. SRL au declarat recurs în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și au solicitat admiterea

acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii

astfel cum a fost formulată.

S-a susținut că instanța de

apel în mod greșit a interpretat greșit că drepturile condivizorilor sunt

respectate întrucât nu s-a adus nici o modificare asupra căii de acces după

încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare cât timp în cuprinsul acestuia

s-a menționat că intimata SC G.M. SA a amplasat construcțiile identificate în

raportul de expertiză fără acordul fostului proprietar SC S.C. SRL.

Că deși intimata a promis că

va ridica aceste construcții, ulterior a renunțat la manifestarea sa de voință.

A arătat recurenta că

instanța de apel a interpretat în mod eronat dispozițiile legale privind dreptul

de servitute prevăzut de art. 576, 616 și 635 C. civ. și a stabilit că nu sunt

incidente în cauză, întrucât s-a dovedit că intimata a încălcat drepturile

reclamantelor care beneficiau de servitutea de trecere, fiind fără relevanță că

a justificat un titlu asupra construcțiilor edificate pe calea de acces.

Prin întâmpinare, intimata SC

G.M. SA prin lichidator judiciar a solicitat respingerea recursului deoarece reclamantele

nu au dovedit că li s-a încălcat un drept de servitute asupra terenului pe care

îl folosesc împreună cu pârâta în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 269

din 1 mai 2005.

La termenul de azi

recurentele prin apărător au invocat excepția necompetenței materiale a

instanței comerciale, deoarece față de de obiectul litigiului, competența

aparține instanței civile.

In raport de dispozițiile

art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța asupra acestei

excepții și urmează a o respinge cu motivarea că problema competenței a fost

rezolvată prin sentința civilă nr. 820 din 26 ianuarie 2006 a Judecătoriei

Constanța prin care s-a declinat competența la Tribunalul Constanța, ca

instanță de fond față de obiectul neevaluabil în bani, hotărâre rămasă

irevocabilă și care a intrat în puterea de lucru judecat.

Recursul reclamantelor nu

este fondat.

Prin contractul de

vânzare-cumpărare nr. 269 din 1 februarie 2005 reclamantele și pârâta au

cumpărat de la vânzătoarea SC S.C. SRL, în indiviziune suprafața de 2774 mp,

teren intravilan reprezentând alee acces situat în Municipiul Constanța, județ

Constanța.

S-a menționat în cuprinsul

actului că pe o suprafață din acest teren se află instalații de ventilație

susținute de stâlpi metalici cu fundație de beton și două rampe, ce fac parte

din patrimoniul SC G.M. SA edificate fără acordul fostului proprietar al

terenului SC S. București.

Criticile recurentelor sunt

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., care se referă la

modificarea sau casarea hotărârii „când instanța interpretând greșit actul

juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic a acestuia”.

Susținerea recurentelor că

prin interpretarea eronată a dispozițiilor legale instanța de apel a reținut că

în cauză nu este incidentă instituția dreptului de servitute nu poate fi

reținută cât timp acestea nu au dovedit încălcarea de către intimată a

dreptului de servitute reglementat de art. 576, 616 și 635 C. civ., prevederi

legale ce au constituit temeiul juridic al acțiunii formulate de reclamante.

Mai mult decât atât construcțiile

aparținând intimatei erau edificate anterior cumpărării de către părți în

indiviziune a terenului situație menționată în contractul de vânzare, iar

recurentele nu au avut nici o obiecție, iar ulterior nu s-a dovedit că intimata

ar fi încălcat drepturile ce aparțin reclamantelor asupra suprafeței de teren,

pe care o dețin în indiviziune cu pârâta.

Pentru considerentele

reținute urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă,

ca nefondat, recursul reclamantelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția de necompetență

materială a instanțelor comerciale.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantele SC D.P. SRL CONSTANȚA

, SC M. SRL VOLUNTARI, SC R. SA

CONSTANȚA și SC T.I. SRL BASARABI

împotriva deciziei civile nr. 164/ Com din 5 iulie 2007 a

Curții de Apel Constanț, secția comercială, maritimă și fluvială contencios adminitrativ

si fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2008.