ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 199/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 iunie 2005, reclamantele SC D.P. SRL, SC A.F.C. M. SRL, SC I. SRL, SC R. SA și SC T.I. SRL au solicitat obligarea pârâtei SC G.M.T.I. SRL să elibereze aleea acces proprietatea lor sau în caz de refuz să fie autorizată să elibereze calea de acces pe cheltuiala pârâtei întrucât aceasta reprezintă o servitute de trecere. Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 820 din 26 ianuarie 2006, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, cu motivarea că acțiunea are un obiect neevaluabil și potrivit art. 2 pct. 1 pct. 1 C. proc.

civ., competența aparține acestei instanțe. Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința nr. 7823/ COM din 21 noiembrie 2006, a respins, ca nefondată, cererea reclamantei. S-a reținut în considerentele hotărârii că reclamantele au cumpărat în indiviziune de la SC S.C. SRL suprafața de 2774 mp reprezentând alee acces potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 269 din 1 februarie 2005. În cuprinsul acestuia s-a menționat că pe o suprafață din teren ce face obiectul vânzării se află instalații de ventilație susținute de stâlpi metalici cu fundație de beton și două rampe, ce fac parte din patrimoniul SC G.M.T.I. SA, situație de fapt ce a fost acceptată de reclamante. S-a apreciat că asupra căii de acces nici una din părțile convenției de vânzare-cumpărare nu au adus vreo modificare și au fost respectate drepturile celorlalți condivizori.

Apelul declarat de reclamante împotriva sentinței instanței de fond a fost respins prin decizia civilă nr. 164 din 5 iulie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei decizii reclamantele SC D.P. SRL, SC M. SRL, SC I. SRL, SC R. SA și SC T.I. SRL au declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și au solicitat admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată. S-a susținut că instanța de apel în mod greșit a interpretat greșit că drepturile condivizorilor sunt respectate întrucât nu s-a adus nici o modificare asupra căii de acces după încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare cât timp în cuprinsul acestuia s-a menționat că intimata SC G.M.

SA a amplasat construcțiile identificate în raportul de expertiză fără acordul fostului proprietar SC S.C. SRL. Că deși intimata a promis că va ridica aceste construcții, ulterior a renunțat la manifestarea sa de voință. A arătat recurenta că instanța de apel a interpretat în mod eronat dispozițiile legale privind dreptul de servitute prevăzut de art. 576, 616 și 635 C. civ. și a stabilit că nu sunt incidente în cauză, întrucât s-a dovedit că intimata a încălcat drepturile reclamantelor care beneficiau de servitutea de trecere, fiind fără relevanță că a justificat un titlu asupra construcțiilor edificate pe calea de acces. Prin întâmpinare, intimata SC G.M.

SA prin lichidator judiciar a solicitat respingerea recursului deoarece reclamantele nu au dovedit că li s-a încălcat un drept de servitute asupra terenului pe care îl folosesc împreună cu pârâta în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 269 din 1 mai 2005. La termenul de azi recurentele prin apărător au invocat excepția necompetenței materiale a instanței comerciale, deoarece față de de obiectul litigiului, competența aparține instanței civile. In raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța asupra acestei excepții și urmează a o respinge cu motivarea că problema competenței a fost rezolvată prin sentința civilă nr. 820 din 26 ianuarie 2006 a Judecătoriei Constanța prin care s-a declinat competența la Tribunalul Constanța, ca instanță de fond față de obiectul neevaluabil în bani, hotărâre rămasă irevocabilă și care a intrat în puterea de lucru judecat.

Recursul reclamantelor nu este fondat. Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 269 din 1 februarie 2005 reclamantele și pârâta au cumpărat de la vânzătoarea SC S.C. SRL, în indiviziune suprafața de 2774 mp, teren intravilan reprezentând alee acces situat în Municipiul Constanța, județ Constanța. S-a menționat în cuprinsul actului că pe o suprafață din acest teren se află instalații de ventilație susținute de stâlpi metalici cu fundație de beton și două rampe, ce fac parte din patrimoniul SC G.M. SA edificate fără acordul fostului proprietar al terenului SC S. București. Criticile recurentelor sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., care se referă la modificarea sau casarea hotărârii „când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic a acestuia”.

Susținerea recurentelor că prin interpretarea eronată a dispozițiilor legale instanța de apel a reținut că în cauză nu este incidentă instituția dreptului de servitute nu poate fi reținută cât timp acestea nu au dovedit încălcarea de către intimată a dreptului de servitute reglementat de art. 576, 616 și 635 C. civ., prevederi legale ce au constituit temeiul juridic al acțiunii formulate de reclamante. Mai mult decât atât construcțiile aparținând intimatei erau edificate anterior cumpărării de către părți în indiviziune a terenului situație menționată în contractul de vânzare, iar recurentele nu au avut nici o obiecție, iar ulterior nu s-a dovedit că intimata ar fi încălcat drepturile ce aparțin reclamantelor asupra suprafeței de teren, pe care o dețin în indiviziune cu pârâta.

Pentru considerentele reținute urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul reclamantelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția de necompetență materială a instanțelor comerciale. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele SC D.P. SRL CONSTANȚA

, SC M. SRL VOLUNTARI, SC R. SA

CONSTANȚA și SC T.I. SRL BASARABI împotriva deciziei civile nr. 164/ Com din 5 iulie 2007 a Curții de Apel Constanț, secția comercială, maritimă și fluvială contencios adminitrativ si fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2008.