ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3318/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 13116/3/2007 al Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, depinde de modul de soluționare a litigiului ce face obiectul dosarului civil nr. 2549/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 București, ce are ca obiect anularea ofertei reale de plată urmată de consemnațiune. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta SC I.S.R.O.P. SRL BUCUREȘTI întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 1 și pct. 9 și art. 723 C. proc. civ., criticând-o ca fiind nelegală și pronunțată de instanță prin interpretarea greșită a dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., ale cărei condiții nu sunt îndeplinite. În motivarea recursului său, recurenta reclamantă susține în esență că încheierea de suspendare este contrară acestui text, raportul de dependență fiind invers celui reținut de instanța de apel, avându-se în vedere obiectul acțiunii celor două dosare: pe de o parte cererea sa de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar, prin care a solicitat să se constate că este proprietara unui număr de 319.771 acțiuni la SC A.C.S. SA în baza contractului de vânzare cumpărare de acțiuni nr. B020 din 23 februarie 2000 și obligarea pârâtei să elibereze documentul care să facă dovada plății acțiunilor solicitate și cererea reconvențională a A.V.A.S.

prin care a cerut să se constate contractul menționat desființat la 18 octombrie 2006, prin operarea pactului comisoriu de grad IV prevăzut la clauza 5.5 și obligarea reclamantei la plata de daune-interese în cuantum de 284.036,59 lei reprezentând penalități datorate pentru neachitarea diferenței de preț, aferente perioadei 14 august 2006 – 18 octombrie 2006, în condițiile prevăzute de art. 21 din O.G. nr. 25/2002, modificată (dosar nr. 13116/3/2007) și acțiunea intentată de A.V.A.S. în timpul primului ciclu procesual, de anulare a ofertei reale de plată a restului de preț stabilit prin contractul de vânzare cumpărare de acțiuni, urmată de consemnațiune, acțiune ce formează obiectul dosarului nr. 2549/299/2008 al Judecătoriei sector 1 București.

Recurenta reclamantă a precizat că anterior promovării acțiunilor ce formează obiectul dosarelor susmenționate, prin decizia comercială nr. 585 din 21 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, rămasă irevocabilă, s-a reținut existența și valabilitatea contractului de vânzare cumpărare de acțiuni nr. B020 din 23 februarie 2000 și că în raport de cererea sa, instanța a confundat dreptul dedus judecății, cu oferta de plată urmată de consemnațiune, care nu reprezintă decât un mijloc de probă în dovedirea obligației sale de plată, ignorându-se de altfel și considerentele deciziei comerciale nr. 874 din 12 martie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție tot în cadrul acestui ciclu procesual.

Recurenta reclamantă a mai susținut că prin soluția dată, instanța de apel a încălcat principiul celerității, cât și dreptul său la un proces echitabil sub aspectul duratei, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului dându-se eficiență, în mod nepermis, abuzului de drept, interzis de art. 723 C. proc. civ. Intimata pârâtă A.V.A.S. București prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul reclamantei este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 244 alin. (1) instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Din cuprinsul actelor dosarului rezultă că prin sentința comercială nr. 11006 din 5 octombrie 2007 Tribunalul București a respins atât cererea principală cât și cererea reconvențională.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 199 din 14 aprilie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamantei și a admis apelul A.V.A.S. declarat împotriva sentinței nr. 11006 din 5 octombrie 2007 a Tribunalului București pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis cererea reconvențională a A.V.A.S., a constatat reziliat contractul nr. B 020 din 23 februarie 2000, a obligat reclamanta la plata despăgubirilor în sumă de 284.036,59 lei, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii. Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 874 din 12 martie 2009 a admis recursul reclamantei SC I.S.R.O.P. SRL București, a casat decizia nr. 199 din 14 aprilie 2008 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

De asemenea, rezultă că pe rolul Judecătoriei sector 1 București s-a înregistrat dosarul nr. 2549/299/2008, ce are ca obiect acțiunea intentată de A.V.A.S. prin care a cerut anularea ofertei de plata urmată de consemnațiune. Totodată se constată că, în calea de atac a apelurilor promovate de părțile menționate, la termenul de judecată din data de 22 iunie 2009 fixat pentru rejudecarea apelurilor, la solicitarea A.V.A.S., Curtea de Apel București a dispus suspendarea judecății apelurilor declarate împotriva sentinței comerciale nr. 11006 din 5 octombrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pronunțată în dosarul nr. 13116/3/2007, apreciindu-se că soluționarea cauzei acestuia depinde de modul de soluționare a litigiului ce face obiectul dosarului nr. 2549/299/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București.

Este de observat în raport de situația de fapt, că verificarea existenței valabile a contractului de vânzare cumpărare de acțiuni și a obligației de plată, și în mod direct a dreptului de a recurge la oferta reală de plată urmată de consemnațiune ce formează obiectul prezentei cauze, primează verificării îndeplinirii condițiilor legale de exercitare a acestui drept a căror lipsă ar atrage nulitatea ofertei, din dosarul nr. 2549/299/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1. Cum în realitate, lucrurile stau exact invers, în sensul că, soluția care se va pronunța în dosarul nr. 2549/299/2008 depinde de modul în care se va soluționa prezenta cauză, se reține că nu sunt întrunite cerințele stabilite de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., pentru ca instanța de apel să fi putut suspenda judecata apelurilor, încheierea recurată fiind nelegală. Față de cele de mai sus, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, și, pe cale de consecință, încheierea recurată urmează a fi modificată, iar cauza urmează a fi trimisă aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC I.S.R.O.P. SRL BUCUREȘTI împotriva încheierii din 22 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială pronunțată în dosarul nr. 13116/3/2007 pe care o casează și trimite cauza pentru continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2009.