ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 250/2009

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 24 februarie

2005, reclamantul I. a

chemat în judecată pe pârâtele

F. Constanța și SC V. SRL Constanța pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea actului de

vânzare-cumpărare încheiat la 8 aprilie 2004 privind o platformă de asfalt în

suprafață de 1040,85 mp și gard de împrejmuire, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta F. Constanța

a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat evacuarea reclamantului

I.I. și a societății la care acesta este asociat unic, SC O. SRL, Constanța de

pe platforma betonată proprietatea sa, precum și constatarea nulității absolute

parțiale a procesului verbal din 6 octombrie 1995, cu obligarea SC O. SRL să

dezmembreze baraca construită.

La data de 29 martie

2005, SC O. SRL Constanța a formulat o cerere de intervenție în interes

propriu, prin care a solicitat, în principal admiterea acțiunii reclamantului

și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare în

fraudarea legii, iar în subsidiar, a cerut să se constate nulitatea absolută parțială

a contractului respectiv pentru suprafața de 229,49 mp.

Prin sentința civilă

nr. 1390 din 31 martie 2006, Tribunalul Constanța a respins atât acțiunea

principală a reclamantului, cât și cererea reconvențională formulată de pârâtă,

precum și cererea de intervenție în interes propriu.

In motivarea acestei soluții s-a reținut că vânzarea este valabilă

conform art. 45 lit. g) din Statutul F., iar

terenul de sub construcție, baracă a fost transmis către adjudecatar în

folosință.

Curtea de Apel

Constanța, prin decizia civilă nr. 160 din 28 iunie 2007 a respins apelurile

formulate de pârâta F. Constanța și intervenienta în interes propriu SC O. SRL,

ca nefondate, cu obligarea intervenientei la plata cheltuielilor de judecată în

sumă de 400 lei către pârâta SC V.D. SRL Constanța.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri judecătorești, au declarat recurs, atât pârâta F. Constanța cât

și intervenienta SC O. SRL Constanța.

Prin recursul

său intervenienta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

solicitând, în esență, admiterea cererii sale de intervenție în interes propriu

așa cum a fost precizată, în sensul constatării nulității contractului de

vânzare cumpărare

intervenit între pârâtele

SC V. SRL și F. Constanța,

pentru care instanțele greșit au respins expertizele

solicitate.

Prin recursul

său pârâta F. Constanța a susținut că instanța a interpretat greșit actul

juridic dedus judecății și hotărârea este lipsită de temei legal, solicitând,

în esență, admiterea cererii sale reconvenționale și să se constate nulitatea

transmiterii către adjudecatar al dreptului de folosință asupra terenului, de

către o altă persoană decât titularul dreptului de folosință (respectiv de L.

SA chiar dacă era asociată la F.).

Recursurile declarate

în cauză sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta în continuare:

În ceea ce

privește recursul intervenientei în nume propriu SC O. SRL Constanța, este de

reținut că susținerile acesteia nu întrunesc condițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. pentru a se putea dispune modificarea hotărârii atacate, așa cum greșit se

solicită.

În speță,

având în vedere concluziile expertizei tehnice imobiliare efectuate în cauză

corect instanța de apel a identificat existența bunului în litigiu, și a constatat

că dispozițiile legale invocate ca temei al nulității contractului de vânzare

reglementează atribuțiile biroului executiv al F. și protejează un interes

particular, al organizației cooperatiste, ceea ce nu poate conduce la nulitatea

actului autentic încheiat.

Corect

instanța de apel a înlăturat și susținerea subsidiară a intervenientei privind

nulitatea parțială a contractului respectiv pentru suprafața de teren de 229,49

mp aferent construcției baracă, aflată pe platforma betonată în litigiu, întrucât

această cale aparține numai părților contractante, intervenienta fiind un terț

care nu a participat la încheierea actului juridic a cărei nulitate s-a

solicitat.

În ceea ce privește

recursul pârâtei se constată că motivele invocate de aceasta, prevăzute de art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., nu se pot circumscrie acestor condiții legale,

pentru a se putea solicita modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii

cererii reconvenționale.

În acest

sens, motivele de nulitate a procesului verbal de licitație din 6 octombrie

1995, invocate de pârâtă, prin simpla menționare a unor acte normative pe baza

cărora s-a desfășurat licitația, nu pot conduce la constatarea nulității

acesteia, nefiind

indicate temeiurile legale

ale nulității, și nici faptul că SC L.

SA care făcea parte din F. nu

putea transmite folosința,

nu constituie o

situație ce poate atrage nulitatea absolută, așa cum

corect s-a reținut

prin hotărârea ce se atacă.

În

consecință, nu se putea primi nici cererea de evacuare de pe

teren și de demolare a

construcției întrucât intervenienta a dobândit proprietatea construcției și

folosința asupra terenului aferent potrivit

procesului verbal de licitație

menționat mai sus, situație în care

aceasta deținea cu titlu legal folosința

construcției în litigiu.

Având

în vedere cele de mai sus, recursurile declarate de

intervenienta SC O. SRL Constanța

și pârâta F.

Constanța

se privesc ca nefondate și vor fi respinse ca atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de intervenienta

SC O. SRL Constanța și pârâta F.

Constanța împotriva deciziei civile nr. 160/COM

din 28 iunie 2007

a Curții de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

de contencios-administrativ

și Fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 3 februarie 2009.