ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 250/2009

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 24 februarie 2005, reclamantul I. a chemat în judecată pe pârâtele F. Constanța și SC V. SRL Constanța pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea actului de vânzare-cumpărare încheiat la 8 aprilie 2004 privind o platformă de asfalt în suprafață de 1040,85 mp și gard de împrejmuire, cu cheltuieli de judecată. Pârâta F. Constanța a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat evacuarea reclamantului I.I. și a societății la care acesta este asociat unic, SC O. SRL, Constanța de pe platforma betonată proprietatea sa, precum și constatarea nulității absolute parțiale a procesului verbal din 6 octombrie 1995, cu obligarea SC O. SRL să dezmembreze baraca construită.

La data de 29 martie 2005, SC O. SRL Constanța a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat, în principal admiterea acțiunii reclamantului și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare în fraudarea legii, iar în subsidiar, a cerut să se constate nulitatea absolută parțială a contractului respectiv pentru suprafața de 229,49 mp. Prin sentința civilă nr. 1390 din 31 martie 2006, Tribunalul Constanța a respins atât acțiunea principală a reclamantului, cât și cererea reconvențională formulată de pârâtă, precum și cererea de intervenție în interes propriu. In motivarea acestei soluții s-a reținut că vânzarea este valabilă conform art. 45 lit. g) din Statutul F., iar terenul de sub construcție, baracă a fost transmis către adjudecatar în folosință.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 160 din 28 iunie 2007 a respins apelurile formulate de pârâta F. Constanța și intervenienta în interes propriu SC O. SRL, ca nefondate, cu obligarea intervenientei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 lei către pârâta SC V.D. SRL Constanța. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, au declarat recurs, atât pârâta F. Constanța cât și intervenienta SC O. SRL Constanța. Prin recursul său intervenienta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând, în esență, admiterea cererii sale de intervenție în interes propriu așa cum a fost precizată, în sensul constatării nulității contractului de vânzare cumpărare intervenit între pârâtele SC V. SRL și F. Constanța, pentru care instanțele greșit au respins expertizele solicitate.

Prin recursul său pârâta F. Constanța a susținut că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și hotărârea este lipsită de temei legal, solicitând, în esență, admiterea cererii sale reconvenționale și să se constate nulitatea transmiterii către adjudecatar al dreptului de folosință asupra terenului, de către o altă persoană decât titularul dreptului de folosință (respectiv de L. SA chiar dacă era asociată la F.). Recursurile declarate în cauză sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta în continuare: În ceea ce privește recursul intervenientei în nume propriu SC O. SRL Constanța, este de reținut că susținerile acesteia nu întrunesc condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru a se putea dispune modificarea hotărârii atacate, așa cum greșit se solicită.

În speță, având în vedere concluziile expertizei tehnice imobiliare efectuate în cauză corect instanța de apel a identificat existența bunului în litigiu, și a constatat că dispozițiile legale invocate ca temei al nulității contractului de vânzare reglementează atribuțiile biroului executiv al F. și protejează un interes particular, al organizației cooperatiste, ceea ce nu poate conduce la nulitatea actului autentic încheiat. Corect instanța de apel a înlăturat și susținerea subsidiară a intervenientei privind nulitatea parțială a contractului respectiv pentru suprafața de teren de 229,49 mp aferent construcției baracă, aflată pe platforma betonată în litigiu, întrucât această cale aparține numai părților contractante, intervenienta fiind un terț care nu a participat la încheierea actului juridic a cărei nulitate s-a solicitat.

În ceea ce privește recursul pârâtei se constată că motivele invocate de aceasta, prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., nu se pot circumscrie acestor condiții legale, pentru a se putea solicita modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii reconvenționale. În acest sens, motivele de nulitate a procesului verbal de licitație din 6 octombrie 1995, invocate de pârâtă, prin simpla menționare a unor acte normative pe baza cărora s-a desfășurat licitația, nu pot conduce la constatarea nulității acesteia, nefiind indicate temeiurile legale ale nulității, și nici faptul că SC L. SA care făcea parte din F. nu putea transmite folosința, nu constituie o situație ce poate atrage nulitatea absolută, așa cum corect s-a reținut prin hotărârea ce se atacă.

În consecință, nu se putea primi nici cererea de evacuare de pe teren și de demolare a construcției întrucât intervenienta a dobândit proprietatea construcției și folosința asupra terenului aferent potrivit procesului verbal de licitație menționat mai sus, situație în care aceasta deținea cu titlu legal folosința construcției în litigiu. Având în vedere cele de mai sus, recursurile declarate de intervenienta SC O. SRL Constanța și pârâta F. Constanța se privesc ca nefondate și vor fi respinse ca atare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de intervenienta SC O. SRL Constanța și pârâta F. Constanța împotriva deciziei civile nr. 160/COM din 28 iunie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios-administrativ și Fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2009.