ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4441/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4441/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 236/CA/25 octombrie 2010

Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în

parte acțiunea reclamantei M.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii în calitate de succesor al fostei Agenții de

Sănătate Publică din cadrul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

anulând decizia din 21 decembrie 2009 emisă de Agenția de Sănătate Publică din

cadrul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și obligând pârâtul să

plătească reclamantei drepturile salariale corespunzătoare perioadei de preaviz

cuprinsă între 24 decembrie 2009-24 ianuarie 2010, cel de-al 13-lea salariu și

celelalte drepturi de care funcționarii publici au beneficiat în condițiile

legii, precum și suma de 5.000 RON daune morale și 450 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată. A fost respinsă acțiunea reclamantei formulată în

contradictoriu cu pârâtele A.N.S.V. și pentru Siguranța Alimentelor București,

Direcția de Asistență Medico-Socială a Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii și Direcția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor

și Infrastructurii.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut următoarele:

La data de 21 decembrie

2009, în temeiul art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 și anexa 1 din

Legea nr. 329/2009, Agenția de Sănătate Publică din cadrul Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii a emis decizia nr. 250 privind încetarea raportului

de serviciu al reclamantei M.L., consilier, gradul superior, treapta 3 de salarizare,

ca urmare a desființării prin divizare a Agenției de Sănătate Publică, începând

cu 23 ianuarie 2010, cu un preaviz de 30 de zile.

La plângerea administrativă

formulată de reclamantă s-a răspuns de către Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii la data de 15 februarie 2010 în sensul că ministerul nu are competență

de a soluționa cererea nefiind emitentul actului contestat.

S-a constatat că în baza

pct. 1 din anexa 1 la Legea nr. 329 din 5 noiembrie 2009 a fost emisă H.G. nr. 1399/2009

pentru reorganizarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii care la

art. 5 prevede că: (1) Activitatea sanitar-veterinară a Agenției de Sănătate

Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și un număr de 37 de persoane

care desfășoară activitatea în prezent se preiau de A.N.S.V. și pentru Siguranța

Alimentelor; (2) Activitatea de medicină preventivă, avizare și autorizare sanitară

și inspecția sanitară de stat și un nr. 15 persoane care desfășoară activitate se

preiau de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, cu preluarea patrimoniului,

funcție de activitățile specifice; potrivit art. 4 alin. (5) încetarea raporturilor

de serviciu ale personalului se face cu respectarea procedurilor legale aplicabile

categoriei de personal din care face parte și a prevederilor legale privind protecția

socială, pe baza criteriilor stabilite între conducerea Agenției de Sănătate

Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și reprezentanții salariaților,

în termen de 60 de zile, cum de altfel se prevede și în art. 6 alin. (5) din Legea

nr. 329/2009. Totodată conform art. 6 alin. (6) din Legea nr. 329/2009 în absența

criteriilor stabilite la alin. (5), la aplicarea măsurii de încetare a raporturilor

de serviciu se vor avea în vedere câteva criterii minimale.

Întrucât reclamanta a

avut calitatea de funcționar public raportul său de serviciu era guvernat de dispozițiile

Legii nr. 188/1999 care prevede la art. 100 că în situația reorganizării instituției

publice și a numirii funcționarilor publici în noile funcții publice trebuie avute

în vedere criteriile prevăzute în alin. (2) referitoare la calificarea funcționarului

și a compatibilității acestuia cu noul post, iar conform alin. (3) se prevede expres

că în cazul în care există mai mulți funcționari publici se organizează examen de

către autoritatea publică.

Cum din fișa postului

reclamantei rezultă că acesta a avut atribuții de control din punct de vedere toxicologic

a unităților arondate UTI, astfel că repartizarea posturilor cu această natură putea

reveni Ministerului Transporturilor și Infrastructurii conform criteriilor menționate

în anexa nr. 1 la Legea nr. 329/2009, ministerul fiind parte în protocolul încheiat

între Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii pe de o parte și Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii pe de altă parte, ce prevedea la pct. 2 predarea-primirea unei „liste”

cu 15 persoane aferente activității de medicină preventivă, avizare-autorizare sanitară

și inspecție sanitară de stat (anexa nr. 2 la protocol) listă despre care pârâtele

pretins că a fost întocmită de foștii prepuși ai instituției desființate.

În condițiile în care

instanța a solicitat instituțiilor pârâte ce au preluat patrimoniul și parte din

posturile fostei Agenții de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii, respectiv Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și A.N.S.V.S.A.,

să depună organigramele fostei Agenții de Sănătate Publică a Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii și a unităților absorbante înainte și după apariția

H.G. nr. 1399/2009 și procedura de selecție a persoanelor (nu a posturilor) preluate

, eventual a concursului pe care era obligată autoritatea să-l organizeze dacă existau

mai mulți funcționari ce obțineau același punctaj funcție de aceste criterii, iar

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a învederat că nu deține astfel de

documente din arhivele celor două instituții pârâte, s-a concluzionat că, în speță,

încetarea raportului de serviciu a fost dispusă fără respectarea procedurii de selecție

prevăzută expres prin actele normative ce au guvernat desființarea Agenției de Sănătate

Publică.

Pentru cele arătate actul

administrativ contestat a fost anulat, cu consecința obligării Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii la plata daunelor morale în cuantum de 5.000

RON urmare a suferințelor cauzate reclamantei prin modalitatea total lipsită de

transparență aplicată la preluarea celor 15 persoane de la fosta Agenție de

Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, constând în

ignorarea criteriilor legale de selecție a persoanelor ce urmau a fi concediate

în urma desființării unei instituții publice.

Drepturile salariale corespunzătoare

perioadei de preaviz au fost apreciate ca fiind cuvenite indiferent de soluția pronunțată

în cauză deoarece reclamanta se afla în derularea raportului de serviciu, iar cel

de-al 13-lea salariu și celelalte drepturi de care au beneficiat funcționarii publici

din instituția desființată se impun a fi acordate și reclamantei.

În privința pârâtelor

A.N.S.V.S.A. București, D.S.M.S. a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

și Direcția de Sănătate Publică a Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

s-a constatat că acestea sunt străine de raportul de serviciu al reclamantei, neavând

deci calitate procesuală pasivă.

În termen legal, împotriva

sus-menționatei sentințe au declarat recurs atât reclamanta M.L. cât și pârâtul

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.

Criticile aduse sentinței

fondului de către reclamanta M.L. au fost subsumate prin cererea de recurs motivelor

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea

lor s-a arătat că: nu este corectă rezolvarea excepției lipsei calității procesuale

a A.N.S.V.S.A. deoarece și aceasta este în culpă pentru nerespectarea criteriilor

de selecție a personalului disponibilizat; în virtutea rolului activ ce-i revenea,

instanța nu a lămurit cu exactitate care sunt despăgubirile ce se impuneau a fi

acordate, deși conform plângerii administrative și acțiunii s-a cerut și reintegrarea

cu toate drepturile ce decurg până la reintegrare; daunele morale acordate sunt

infime față de suferința morală produsă prin emiterea deciziei a cărei anulare a

fost cerută.

Cererea de recurs formulată

de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a fost întemeiată în drept pe dispozițiile

art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., arătându-se că: ministerul nu are calitate

procesuală pasivă în cauză câtă vreme desființarea Agenției de Sănătate Publică

a avut loc prin divizare (art. 41 teza a II-a din Decretul nr. 31/1954), iar în

temeiul art. 8 alin. (5) și (6) din Legea nr. 329/2009 și art. 4 alin. (3) și (4)

din H.G. nr. 1399/2009 s-a încheiat la data de 3 decembrie 2009 un protocol care

stabilește clar întinderea obligațiilor preluate de minister, astfel că răspunderea

acestuia nu poate fi atrasă decât raportat la obligațiile asumate și numai în măsura

în care nu și le-ar fi îndeplinit; rezolvarea fondului pricinii este lipsită de

orice fundament legal, fiind pronunțată pe considerente contradictorii, recurentul

neavând obligația de a aplica reglementările Legii nr. 329/2009 și H.G. nr. 1399/2009

referitoare la stabilirea criteriilor ce au fost avute în vedere în implementarea

acestor dispoziții; obligarea recurentului la plata premiului anual (al 13-lea salariu)

este lipsită de asemenea de fundament legal având în vedere că reclamanta nu a avut

raporturi de serviciu cu Ministerul Transporturilor și Infrastructurii; criticabilă

este și soluția de acordare a sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale în lipsa

unor argumente/probe care să susțină aceste pretenții.

Intimata A.N.S.V.S.A.

a solicitat prin întâmpinare menținerea sentinței recurate pe care a apreciat-o

ca legală și temeinică, din interpretarea riguroasă a art. 1 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 rezultând ca pârâtă într-o acțiune prin care se solicită anularea unui

act administrativ poate fi numai instituția sau autoritatea publică emitentă a acelui

act. Mai mult, potrivit art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1399/2009 (privind reorganizarea

unor unități aflate în subordinea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii,

în conformitate cu prevederile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități

și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului

de afaceri și respectarea acordurilor cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar

Internațional) A.N.S.V.S.A. a preluat de la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

un număr de 37 de persoane pe funcțiile deja existente și nu de posturi, cum greșit

susține recurenta-reclamantă.

Examinând sentința atacată

în raport de criticile formulate și expuse rezumativ, în raport cu legislația incidentă

în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că este fondat recursul declarat

de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și nefondat recursul declarat de

reclamanta M.L., pentru argumentele ce vor fi punctate în continuare:

Abordarea primei instanțe

asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a A.N.S.V.S.A. este corectă

în condițiile în care raporturile de serviciu ale reclamantei nu au nicio legătură

cu această autoritate, critica recurentei-reclamante pe acest aspect neavând nici

un suport probator sau legal.

Având în vedere că Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii a preluat în urma divizării Agenției de Sănătate

Publică activitatea de medicină preventivă, avizare și autorizare sanitară și inspecția

sanitară de stat, iar reclamanta M.L. exercita o funcție cu atribuții corespunzătoare

activităților preluate de recurent, aspect evidențiat în considerentele sentinței

aflate în control judiciar când se face referire la fișa postului reclamantei, nu

poate fi primit punctul de vedere al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

că nu are calitate procesuală pasivă în speță, existând în mod cert identitate între

persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic

dedus judecății. Faptul că ministerul de resort a preluat doar personal superior,

respectiv medici specialitatea igienă sau epidemiologie, deci că specialitatea reclamantei

(chimist –toxicologie) nu ar fi fost inclusă în activitățile preluate de instituția

pârâtă urmare a divizării Agenției de Sănătate Publică nu prezintă relevanță sub

aspectul calității procesuale pasive, fiind mai degrabă important în dezlegarea

fondului pretențiilor reclamantei.

Asupra fondului litigiului

se impune a fi subliniat că: Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor

și Infrastructurii (înființată în baza O.U.G. nr. 64/2003) a fost desființată prin

H.G. nr. 1399/2009 (art. 3) iar patrimoniul agenției a fost preluat de către Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii și de către A.N.S.V.S.A., corespunzător activităților

preluate potrivit art. 4 din hotărârea de guvern amintită.

Prin art. 4 alin. (6)

din H.G. nr. 1399/2009 s-a statuat că încetarea raporturilor de serviciu ale personalului

Agenției se face ca urmare a Legii nr. 329/2009, cu respectarea prevederilor legale

aplicabile privind protecția socială, în baza criteriilor stabilite între conducerea

Agenției de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și

reprezentanții salariaților, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a

H.G. (27 noiembrie 2009).

Rezultă așadar că încetarea

raporturilor de serviciu ale recurentei-reclamante a fost dispusă prin decizia

nr. 250 din 21 decembrie 2009 a directorului general al Agenției de Sănătate Publică

a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii emisă în temeiul unor acte normative

emise de Guvernul României în scopul respectării unor acorduri cu organisme europene

și internaționale, prin care s-a dispus desființarea autorității publice menționate,

în cauză fiind incidente dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999

indicate corect în cuprinsul deciziei contestate.

Din actele dosarului rezultă

că la data de 3 decembrie 2009 în temeiul art. 8 alin. (5) și (6) din Legea nr.

329/2009 și al art. 4 alin. (3) și (4) din H.G. nr. 1399/2009, s-a încheiat un Protocol

între Agenția de Sănătate Publică și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

al cărui obiect era între altele preluarea listei celor 15 persoane care desfășoară

activitatea de medicină preventivă, avizare și inspecție sanitară de stat, printre

care nu se regăsește și recurenta-reclamantă.

Recurentul Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii a fost ținut să respecte limita celor 15 persoane

de dispozițiile alin. (2) al art. 4 din H.G. nr. 1399/2009. Chiar dacă instanța

de fond a considerat că selecția celor 15 persoane (nu posturi) preluate de Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii nu s-a făcut pe baza unor criterii obiective

stabilite în condițiile H.G. nr. 1399/2009, în mod greșit a imputat această lipsă

de transparență pârâtului Ministerul Transporturilor și Infrastructurii din moment

ce nu sunt stabilite în sarcina sa obligații legale nici în privința criteriilor

stipulate în art. 6 din Legea nr. 329/2009 și nici în selecția personalului preluat

de la agenția desființată.

Fiind însă obligat să

respecte limita numărului de persoane prevăzut de art. 4 alin. (2) din H.G. nr.

1399/2009, nu se poate reține obligația Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

de a reîncadra pe reclamantă, fostă salariată a autorității publice desființate,

și nici de a plăti acesteia drepturile salariale corespunzătoare funcției care practic

a fost desființată odată cu desființarea Agenției; de altfel în Protocolul din 3

decembrie 2009 se arată clar care sunt obligațiile preluate de Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii, în ceea ce privește salariații cărora le-a încetat contractul

individual de muncă în baza deciziilor emise de Agenție în luna decembrie 2009 numai

pentru plata drepturilor de natură salarială aferente lunilor noiembrie, decembrie

2009 și ianuarie 2010 până la împlinirea termenului de preaviz acordat de Agenție

(pct. 5 Protocol).

Constatându-se că decizia

a cărei anulare s-a cerut este emisă cu respectarea legii, nu se poate reține în

sarcina Ministerului Transporturilor și Infrastructurii obligația acoperirii eventualului

prejudiciu moral cauzat reclamantei prin desființarea Agenției de Sănătate Publică

din Ministerul Transporturilor și Infrastructurii sau prin neincluderea sa în lista

celor 15 persoane la care face trimitere art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 1399/2009.

Constatându-se incident

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul

art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. va fi admis recursul declarat de Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii în sensul că se va modifica în parte sentința

atacată, iar pe fond se va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei în contradictoriu

cu Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, urmând a fi menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii judecătorești pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția

contencios administrativ și fiscal.

Văzând și dispozițiile

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.L. împotriva sentinței nr. 236 din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Iași,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat

de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii împotriva aceleiași sentințe.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei M.L. în contradictoriu cu Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii în calitate de succesor al fostei Agenții de

Sănătate Publică din cadrul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, ca

neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 septembrie

2011.