ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.03.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1209/2011

HOTĂRÂRE
01.03.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1209/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 408 din 30 septembrie 2010

a Curții de Apel Craiova a fost „Admite acțiunea formulată de reclamanta P.M.

domiciliată în Craiova, județul Dolj, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii cu sediul în București, sector 1.”

Anulează decizia nr.

239 din 21 decembrie 2009 emisă de Agenția de Sănătate Publică a Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii.

Obligă pârâtul

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii către reclamantă la plata drepturilor

salariale neachitate de la data emiterii deciziei și până la rămânerea

irevocabilă a prezentei sentințe.

Respinge excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată la data

de 08 martie 2010, reclamanta P.M. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii solicitând instanței ca prin sentința ce o

va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 239 din 21 decembrie 2009, obligarea

pârâtului la plata drepturilor bănești de care a fost lipsită de la data

emiterii deciziei și până la anularea acesteia, la plata unui salariu

compensator și a celui de-al treisprezecelea salariu aferent anului 2009.

La data de 06 aprilie

2010 pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive a Ministerul Transporturilor și Infrastructurii cu motivarea că

reclamanta a fost încadrată la Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor

și Infrastructurii, în funcția publică de referent superior. Potrivit art. 1

alin. (1) din H.G. nr. 312/2004, Agenția a fost organizată și a funcționat ca agenție

cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Transportului și Infrastructurii,

având drept de reprezentare proprie, putând să-și exercite drepturile procesuale

în nume propriu.

A mai arătat pârâtul că

prin H.G. nr. 1399/2009, Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor

și Infrastructurii a fost desființată, patrimoniul său fiind preluat de către Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii și de către Autoritatea Națională Sanitar Veterinară

și pentru Siguranța Alimentelor, corespunzător activităților preluate.

Potrivit art. IV,

alin. (6) din H.G. nr. 1399/2009, încetarea raporturilor de serviciu ale personalului

Agenției se face ca urmare a Legii nr. 329/2009, cu respectarea procedurilor legale

aplicabile categoriei de personal din care face parte și a prevederilor legale privind

protecția socială, pe baza criteriilor stabilite între conducerea Agenției de Sănătate

Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și reprezentanții salariaților,

în termen de maximum 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.

A susținut pârâtul că

față de împrejurarea că reclamanta a avut raporturi de serviciu cu Agenția de Sănătate

Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 4 alin. (1), art. 97 și art. 106 din Legea nr. 188/1999 (r2),

precum și dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 13 alin. (1), art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004. În acest sens a arătat că emitentul actului contestat este Agenția

de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și nicidecum

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, iar decizia contestată a fost emisă

la data de 21 decembrie 2009, dată la care Agenția nu își încetase activitate.

Cu adresele din 04

iunie 2010 și 09 iulie 2010, Curtea a solicitat pârâtei să precizeze criteriile

stabilite între Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

și reprezentanții salariaților, în baza cărora s-a efectuat desființarea locurilor

de muncă și disponibilizarea salariaților, precum și modalitatea de aplicare a acestor

criterii în ceea ce îi privește pe reclamant și cei 15 salariați preluați de Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii, fiind înaintat Ordinul nr. 2236 din 06 decembrie

2004, Protocolul încheiat între Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și

Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor, contul de execuție a

bugetului Agenției de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor, lista celor

15 persoane aferente activității de medicină preventivă, avizare și autorizare sanitară

și inspecție sanitară de stat, situație recapitulativă, fără însă a înainta criteriile

stabilite între Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Agenția de Sănătate

Publică a Ministerului Transporturilor pentru desființarea locurilor de muncă și

disponibilizarea salariaților, precum și modalitatea concretă de aplicare a acestora.

Analizând actele și lucrările

dosarului instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 239 din 21 decembrie 2009

emisă de Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

a încetat raportul de serviciu al reclamantei, în temeiul art. 99 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici și Anexa

1 pct. 16 din Legea nr. 329/2009, ca urmare a desființării prin divizare a Agenției

de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, începând

cu 23 ianuarie 2010.

Reclamanta ocupa, la data

emiterii deciziei contestate, funcția publică de referent, gradul superior, treapta

1 de salarizare desfășurând-și activitatea în Biroul pentru avizare și autorizare

sanitară, având gradul profesional de asistent principal igienă.

Potrivit Anexei 1

pct. 16 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții

publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și

respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional,

Agenția de Sănătate Publică s-a desființat prin divizare, iar activitatea sa a fost

preluată de alte două instituții: Agenția Națională Sanitar Veterinară, pentru activitatea

sanitar veterinară, și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Direcția

Medicală, pentru activitatea de medicină preventivă, avizare și autorizare sanitară

și inspecția sanitară de stat.

Potrivit art. 5 alin.

(2) din Legea nr. 329/2009 „

desființarea, realizată prin prezenta lege,

a autorităților sau instituțiilor publice prevăzute în Anexa nr. 1 va

produce efecte la data

intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind înființarea noii entități rezultate

din reorganizare”, iar potrivit art. 6 alin. (1) din același act normativ „personalul

autorităților și instituțiilor publice care se desființează în urma reorganizării

se preia de autoritățile și instituțiile publice la care trece activitatea acestora”.

În ceea ce privește personalul

instituțiilor desființate, dispozițiile art. 6 din Legea nr. 329/2009 prevăd că

„(3) Personalul instituțiilor desființate va fi încadrat în limita posturilor aprobate

pentru instituția care preia activitatea acestora, beneficiind de drepturile salariale

acordate, potrivit legii, pentru categoriile de funcții din cadrul autorității sau

instituției publice.

(4) Încadrarea personalului

în numărul de posturi aprobat și pe noile funcții din instituția care îl preia,

precum și stabilirea drepturilor salariale aferente se realizează în termen de maximum

60 de zile de la data intrării în vigoare a actelor normative prevăzute la art.

5 alin. (1)-(4), cu respectarea regimului juridic aplicabil fiecărei categorii de

funcții.

(5) Încetarea raporturilor

de muncă sau de serviciu ale personalului, ca urmare a reorganizării potrivit prezentei

legi, se face cu respectarea procedurilor legale aplicabile categoriei de personal

din care face parte și a prevederilor legale privind protecția socială, pe baza

criteriilor stabilite între conducerea autorității ori instituției publice și reprezentanții

salariaților sau, după caz, ai sindicatelor, în termen de maximum 60 de zile de

la data intrării în vigoare a actelor normative prevăzute la art. 5 alin. (1)-(4).

(6) În absența criteriilor

stabilite potrivit alin. (5), la aplicarea măsurii de încetare a raporturilor de

muncă sau, după caz, de serviciu, se vor avea în vedere următoarele criterii minimale:

a) dacă sunt îndeplinite

condițiile de pensionare, prevăzute de lege;

b) calificativul obținut

la ultima evaluare a performanțelor profesionale individuale, realizată în condițiile

legii;

c) existența unor sancțiuni

disciplinare, aplicate în condițiile legii;

d) măsura să afecteze

mai întâi persoanele care nu au copii în întreținere;

e) dacă măsura ar afecta

2 soți care lucrează în aceeași unitate, desfacerea contractului de muncă sau, după

caz, a raportului de serviciu al soțului care are venitul cel mai mic;

f) măsura să afecteze

în ultimul rând familiile monoparentale care au în îngrijire copii, întreținătorii

de familie, precum și salariații bărbați sau femei care au cel mult 5 ani până la

îndeplinirea condițiilor de pensionare;

g) alte criterii stabilite

de legi speciale, dacă este cazul.”

Prin H.G. nr. 1399/2009

a fost reglementată

reorganizarea unor unități aflate în subordinea

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, în conformitate cu prevederile

Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice,

raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea

acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional.

Potrivit

art. IV din acest act normativ „

(1) Activitatea sanitar-veterinară

a Agenției de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

și un număr de 37 de persoane care desfășoară această activitate în prezent se preiau

de către Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.

(2)

Activitatea de medicină preventivă, avizare și autorizare sanitară și inspecția

sanitară de stat și un număr de 15 persoane care desfășoară această activitate se

preiau de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.

(3)

Patrimoniul Agenției de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

se preia de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și de către Autoritatea

Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, corespunzător activităților

preluate.

(4)

Predarea-preluarea patrimoniului se va face în termen de 30 de zile de la publicarea

în M. Of. al României, Partea I, a prezentei hotărâri.

(5)

Încadrarea personalului care se preia potrivit alin. (1) și (2) în numărul de posturi

aprobat și pe noile funcții din instituția care îl preia, precum și stabilirea drepturilor

salariale aferente se realizează în termen de maximum 60 de zile de la intrarea

în vigoare a prezentei hotărâri, potrivit legii.

(6)

Încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu ale personalului, ca urmare a reorganizării

potrivit

Legii nr. 329/2009

privind reorganizarea

unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea

mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul

Monetar Internațional, se face cu respectarea procedurilor legale aplicabile categoriei

de personal din care face parte și a prevederilor legale privind protecția socială,

pe baza criteriilor stabilite între conducerea Agenției de Sănătate Publică a Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii și reprezentanții salariaților, în termen de

maximum 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Față

de aceste reglementări legale, se reține că în urma desființării prin divizare a

Agenției

de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

, personalul

acesteia urmă să fie preluat de către

de către Autoritatea Națională

Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (37 de persoanele care desfășurau

activitate sanitar-veterinară) și de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

(15 persoane care desfășoară activitate de medicină preventivă, avizare și autorizare

sanitară și inspecția sanitară de stat), diferenței de personal aplicându-se măsura

încetării raportului de muncă sau de serviciu.

În

aplicarea măsurilor de preluare a personalului de către cele două instituții publice

sau de încetarea a raporturilor de serviciu, dispozițiile legale sus-menționate

impun aplicarea unor criterii stabilite între conducerea Agenției de Sănătate Publică

a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și reprezentanții salariaților,

iar în absența acestora a criteriilor prevăzute de

dispozițiile art. 6

alin. (6) din Legea nr. 329/2009.

În speță, în ceea ce o

privește pe reclamantă, referent în Biroul pentru avizare și autorizare sanitară

a fostei agenții, având gradul profesional de asistent principal igienă, Curtea

constată că în alegerea uneia dintre măsurile de încetare a raporturilor de serviciu

și respectiv, de preluare de către

Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii

,

nu au fost aplicate dispozițiile art. 6 din Legea nr. 329/2009 și

art.

IV din

H.G.

nr. 1399/2009, în sensul că nu au fost avute în vedere criterii

stabilite

între conducerea Agenției de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii și reprezentanții salariaților sau criteriilor prevăzute de

dispozițiile art. 6

alin. (6) din Legea nr. 329/2009.

Apărarea pârâtei în sensul

că desființarea locurilor de muncă și disponibilizarea personalului s-a făcut pe

baza criteriilor

stabilite între conducerea Agenției de Sănătate

Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și reprezentanții salariaților,

nu poate fi reținută, pârâta nedovedind existența acestor criterii sau modalitatea

concretă de aplicare a acestora, nefiind administrate mijloace de probă în acest

sens.

Prin

protocolul încheiat între Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor

și Infrastructurii și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii s-a stabilit

doar lista celor 15 persoane aferente activității de medicină preventivă, avizare

și autorizare sanitară și inspecția sanitară de stat, fără a fi precizate criteriile

de selectare a acestor persoane sau modalitatea concretă de aplicare a acestora.

Față

de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea apreciază nelegală decizia de

încetare a raporturilor de serviciu a reclamantei, în temeiul art. 99 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 188/1999 ca urmare a faptului că adoptarea acestei măsuri,

în ceea ce o privește pe reclamantă, și nu a măsurii preluării de către instituția

rezultată din divizarea unității angajatoare, s-a făcut cu încălcarea

dispozițiilor art. 6 din

Legea nr. 329/2009 și

art. IV din

H.G. nr. 1399/2009

.

În

consecință, instanța a dispus anularea

deciziei nr. 239 din 21 decembrie 2009

emisă de Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

și a obligat pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii către reclamantă

la plata drepturilor salariale neachitate de la data emiterii deciziei și până la

rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.

În

ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât prin

întâmpinarea formulată la data de 30 martie 2010 Curtea a respins-o ca neîntemeiată

față de faptul că reclamanta a desfășurat activitate de medicină preventivă, avizare

și autorizare sanitară și inspecția sanitară de stat în cadrul fostei Agenții de

Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

având funcția publică

de referent, gradul superior, treapta 1 de salarizare, gradul profesional de asistent

principal igienă, în Biroul pentru avizare și autorizare sanitară, precum și de

faptul că

potrivit art. IV alin. (2) și (3) din H.G. nr.

1399/2009

potrivit

cu care activitatea de medicină preventivă, avizare și autorizare sanitară și inspecția

sanitară de stat și un număr de 15 persoane care desfășoară această activitate,

precum și patrimoniul Agenției de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor

și Infrastructurii corespunzător acestei activități, au fost preluate de către Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii.

Curtea

a constatat că a operat o transmisiune a calității procesuale de la instituția publică

desființată, Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii,

la pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, acesta având astfel legitimare

procesuală pasivă în litigiul dedus judecății.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâta, criticând soluția instanței de fond, pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare

a legii atât în soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului-recurent

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, cât și în soluționarea pe fond a

acțiunii pe soluția de admitere astfel cum a fost formulată.

În motivele de recurs

se arată că în mod nelegal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale

pasive a autorității recurente după soluționarea fondului cauzei încălcându-se dispozițiile

art. 137 alin. (1) și (2) C. proc. civ., iar respingerea excepției este nelegală

și netemeinică.

Aceasta deoarece instanța

trebuia să se pronunțe cu prioritate asupra excepției de fond invocate, a excepției

lipsei calității procesuale pasive conform dispozițiilor art. 137 alin. (2) C. proc.

civ.

Se arată că în mod greșit

a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive prin reținere în mod

eronat a faptului că recurentul are calitate procesuală pentru faptul că a operat

o transmisiune a calității procesuale pasive de la instituția publică desființată,

respectiv Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.

Astfel, prin H.G. nr.

1399/2009, Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

a fost desființată, patrimoniul său fiind preluat atât de către Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii, cât și de către Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și

pentru Siguranța Alimentelor, corespunzător activităților preluate, aspect sesizat

și de instanța de fond în cuprinsul sentinței, situație ce evidențiază contradictorialitatea

soluției pronunțate, în considerentele astfel reținute.

În acest sens, între Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii și Agenția de Sănătate Publică a Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii s-a încheiat la data de 03 decembrie 2009, un

protocol prin care părțile au stabilit că instituția noastră a preluat obligațiile

de natură salarială ale Agenției, aferente lunilor noiembrie și decembrie 2009 și

ianuarie 2010 până la împlinirea termenului de preaviz acordat de Agenție.

Ca atare, în temeiul dispozițiilor

prevăzute de art. 8 alin. (5) și (6) din Legea nr. 329/2009 și de cele ale art.

IV alin. (3) și (4) din H.G. nr. 1399/2009, între Agenția de Sănătate Publică a

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii a operat transferul drepturilor și obligațiilor stabilite prin actele

normative emise de Guvernul României menționate mai sus și asumate de părți prin

Protocolul încheiat în aplicarea acestor dispoziții.

În consecință, rezultă

că în cauză nu a operat o transmisiune a calității procesuale de la Agenție la recurentul-pârât,

răspunderea ministerului neputând fi atrasă decât raportat la obligațiile asumate

și numai în măsura în care aceasta nu și le-ar fi îndeplinit.

În ceea ce privește soluția

pe fond recurentul arată că rezolvarea dată fondului cauzei este lipsită de temei

legal, instanța de fond interpretând în mod greșit dispozițiile legale invocate,

iar soluția instanței de fond de admitere a pretențiilor privind plata drepturilor

salariale neachitate este lipsită de fundament juridic și imposibil de executat,

în lipsa existenței unui raport juridic obligațional.

Se solicită admiterea

recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei

calității procesuale pasive a autorității recurente și respingerea acțiunii ca fiind

formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Analizând recursul declarat,

în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

Sentința atacată prin

care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului-pârât

și admisă acțiunea reclamantei este dată cu aplicarea corectă a legii, în raport

de situația de fapt care a generat prezentul litigiu – desființarea Agenției de

Sănătate Publică conform Legii nr. 329/20098 și preluarea activității sale de alte

două instituții – Agenția Națională Sanitar Veterinară, care a preluat funcționarii

publici cu pregătire veterinară și Direcția Medicală a Ministerului Transporturilor

și Infrastructurii care a preluat un număr de 15 persoane din cei cu pregătire sanitară

umană.

Reclamanta-intimată nu

a fost preluată și pe cale de consecință, i-a fost emisă decizia nr. 239 din 21

decembrie 2009 de încetare a raporturilor de serviciu ca urmare a reorganizării

conform art. 6 (5) din Legea nr. 329/2009.

Curtea apreciază că în

mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului-pârât.

Aceasta deoarece fapt de necontestat, recurentul a preluat un număr de 15 persoane

de la Agenția de Sănătate Publică desființată prin devizare, iar reclamanta-pârâtă

a criticat ca nelegală decizia de încetare a raporturilor de muncă ca urmare a reducerii

de personal ca fiind arbitrară deoarece nu au existat criterii clare și obiective

de selectare a funcționarilor care să asigure transparență și obiectivitate întregului

proces de preluare a activității de către o altă persoană juridică.

Curtea apreciază că în

mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului-pârât

în condițiile în care această autoritate, care a preluat, fapt necontestat, un număr

de 15 funcționari publici nu a probat la dosar existența unei alte instituții care

poate avea calitate procesuală pasivă, în raport e obiectul cauzei și ținând cont

de faptul că decizia contestată a fost emisă de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

– Agenția de Sănătate Publică.

Iar faptul că instanța

de fond s-a pronunțat pe fond și ulterior pe excepție, nu determină încălcarea vădită

a dispozițiilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ., Curtea apreciind că aceasta reprezintă

o tehnică a expunerii considerentelor de către instanța de fond, în condițiile în

care excepția de fond invocată privea indisolubil și fondul cauzei.

Pe de altă parte, recurentul

nu este vătămat prin faptul că instanța de fond a motivat cu prioritate fondul cauzei

și ulterior a motivat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive,

iar schimbarea ordinii soluționării nu determină prin ea însăși nelegalitatea și

netemeinicia sentinței recurate.

Pe fondul cauzei, Curtea

apreciază că soluția de admitere a acțiunii este corectă și legală, fiind dată cu

aplicarea corectă a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 329/2009 și art. IV din H.G.nr.

1399/2009.

În mod corect s-a constatat

nelegalitatea deciziei contestate deoarece în lipsa unor criterii de selectare a

persoanelor preluate și a modalității de aplicare a acestora între Agenția de Sănătate

Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și recurentul-pârât, decizia

de încetare ca nelegală și arbitrară nefiind aplicabile dispozițiile art. 6 din

Legea nr. 329/2009 și fiind încălcate drepturile reclamantei în calitatea sa de

funcționar public.

Apărarea din recurs în

sensul că hotărârea nu se poate aplica nu poate fi reținută în condițiile în care

aspectele invocate privesc executarea sentinței atacate și care nu pot infirma legalitatea

și temeinicia soluției recurate.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 (1) și (2) C. proc. civ. respinge recursul ca nefondat,

menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

Respinge recursul declarat

de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii împotriva sentinței nr. 408 din

30 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 1 martie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-05-11
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2684/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința civilă nr. 409 din 30 septembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a re
ÎCCJ 2011-06-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3670/2011
Asupra cauzei de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțe cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul S
ÎCCJ 2011-09-29
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4441/2011
ființată. Fiind însă obligat să respecte limita numărului de persoane prevăzut de art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 1399/2009, nu se poate reține obligația Ministerului Transporturilor și Infrastructurii de a reîncadra pe reclamantă, fostă sala
ÎCCJ 2011-05-04
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2505/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea Curții de Apel Curtea de Apel Timișoara - secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 30 din 24 ianuarie 2011 a respins exce
ÎCCJ 2012-02-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 964/2012
majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în lipsa actului anulat, până la data reintegrării efective. Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a declarat
Sursă