ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1209/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1209/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 408 din 30 septembrie 2010
a Curții de Apel Craiova a fost „Admite acțiunea formulată de reclamanta P.M.
domiciliată în Craiova, județul Dolj, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul
Transporturilor și Infrastructurii cu sediul în București, sector 1.”
Anulează decizia nr.
239 din 21 decembrie 2009 emisă de Agenția de Sănătate Publică a Ministerului
Transporturilor și Infrastructurii.
Obligă pârâtul
Ministerul Transporturilor și Infrastructurii către reclamantă la plata drepturilor
salariale neachitate de la data emiterii deciziei și până la rămânerea
irevocabilă a prezentei sentințe.
Respinge excepția
lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată la data
de 08 martie 2010, reclamanta P.M. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul
Transporturilor și Infrastructurii solicitând instanței ca prin sentința ce o
va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 239 din 21 decembrie 2009, obligarea
pârâtului la plata drepturilor bănești de care a fost lipsită de la data
emiterii deciziei și până la anularea acesteia, la plata unui salariu
compensator și a celui de-al treisprezecelea salariu aferent anului 2009.
La data de 06 aprilie
2010 pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității
procesuale pasive a Ministerul Transporturilor și Infrastructurii cu motivarea că
reclamanta a fost încadrată la Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor
și Infrastructurii, în funcția publică de referent superior. Potrivit art. 1
alin. (1) din H.G. nr. 312/2004, Agenția a fost organizată și a funcționat ca agenție
cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Transportului și Infrastructurii,
având drept de reprezentare proprie, putând să-și exercite drepturile procesuale
în nume propriu.
A mai arătat pârâtul că
prin H.G. nr. 1399/2009, Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor
și Infrastructurii a fost desființată, patrimoniul său fiind preluat de către Ministerul
Transporturilor și Infrastructurii și de către Autoritatea Națională Sanitar Veterinară
și pentru Siguranța Alimentelor, corespunzător activităților preluate.
Potrivit art. IV,
alin. (6) din H.G. nr. 1399/2009, încetarea raporturilor de serviciu ale personalului
Agenției se face ca urmare a Legii nr. 329/2009, cu respectarea procedurilor legale
aplicabile categoriei de personal din care face parte și a prevederilor legale privind
protecția socială, pe baza criteriilor stabilite între conducerea Agenției de Sănătate
Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și reprezentanții salariaților,
în termen de maximum 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.
A susținut pârâtul că
față de împrejurarea că reclamanta a avut raporturi de serviciu cu Agenția de Sănătate
Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, în cauză sunt incidente
dispozițiile art. 4 alin. (1), art. 97 și art. 106 din Legea nr. 188/1999 (r2),
precum și dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 13 alin. (1), art. 18 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004. În acest sens a arătat că emitentul actului contestat este Agenția
de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și nicidecum
Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, iar decizia contestată a fost emisă
la data de 21 decembrie 2009, dată la care Agenția nu își încetase activitate.
Cu adresele din 04
iunie 2010 și 09 iulie 2010, Curtea a solicitat pârâtei să precizeze criteriile
stabilite între Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii
și reprezentanții salariaților, în baza cărora s-a efectuat desființarea locurilor
de muncă și disponibilizarea salariaților, precum și modalitatea de aplicare a acestor
criterii în ceea ce îi privește pe reclamant și cei 15 salariați preluați de Ministerul
Transporturilor și Infrastructurii, fiind înaintat Ordinul nr. 2236 din 06 decembrie
2004, Protocolul încheiat între Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și
Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor, contul de execuție a
bugetului Agenției de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor, lista celor
15 persoane aferente activității de medicină preventivă, avizare și autorizare sanitară
și inspecție sanitară de stat, situație recapitulativă, fără însă a înainta criteriile
stabilite între Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Agenția de Sănătate
Publică a Ministerului Transporturilor pentru desființarea locurilor de muncă și
disponibilizarea salariaților, precum și modalitatea concretă de aplicare a acestora.
Analizând actele și lucrările
dosarului instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 239 din 21 decembrie 2009
emisă de Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii
a încetat raportul de serviciu al reclamantei, în temeiul art. 99 alin. (1)
lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici și Anexa
1 pct. 16 din Legea nr. 329/2009, ca urmare a desființării prin divizare a Agenției
de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, începând
cu 23 ianuarie 2010.
Reclamanta ocupa, la data
emiterii deciziei contestate, funcția publică de referent, gradul superior, treapta
1 de salarizare desfășurând-și activitatea în Biroul pentru avizare și autorizare
sanitară, având gradul profesional de asistent principal igienă.
Potrivit Anexei 1
pct. 16 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții
publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și
respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional,
Agenția de Sănătate Publică s-a desființat prin divizare, iar activitatea sa a fost
preluată de alte două instituții: Agenția Națională Sanitar Veterinară, pentru activitatea
sanitar veterinară, și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Direcția
Medicală, pentru activitatea de medicină preventivă, avizare și autorizare sanitară
și inspecția sanitară de stat.
Potrivit art. 5 alin.
(2) din Legea nr. 329/2009 „
desființarea, realizată prin prezenta lege,
a autorităților sau instituțiilor publice prevăzute în Anexa nr. 1 va
produce efecte la data
intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind înființarea noii entități rezultate
din reorganizare”, iar potrivit art. 6 alin. (1) din același act normativ „personalul
autorităților și instituțiilor publice care se desființează în urma reorganizării
se preia de autoritățile și instituțiile publice la care trece activitatea acestora”.
În ceea ce privește personalul
instituțiilor desființate, dispozițiile art. 6 din Legea nr. 329/2009 prevăd că
„(3) Personalul instituțiilor desființate va fi încadrat în limita posturilor aprobate
pentru instituția care preia activitatea acestora, beneficiind de drepturile salariale
acordate, potrivit legii, pentru categoriile de funcții din cadrul autorității sau
instituției publice.
(4) Încadrarea personalului
în numărul de posturi aprobat și pe noile funcții din instituția care îl preia,
precum și stabilirea drepturilor salariale aferente se realizează în termen de maximum
60 de zile de la data intrării în vigoare a actelor normative prevăzute la art.
5 alin. (1)-(4), cu respectarea regimului juridic aplicabil fiecărei categorii de
funcții.
(5) Încetarea raporturilor
de muncă sau de serviciu ale personalului, ca urmare a reorganizării potrivit prezentei
legi, se face cu respectarea procedurilor legale aplicabile categoriei de personal
din care face parte și a prevederilor legale privind protecția socială, pe baza
criteriilor stabilite între conducerea autorității ori instituției publice și reprezentanții
salariaților sau, după caz, ai sindicatelor, în termen de maximum 60 de zile de
la data intrării în vigoare a actelor normative prevăzute la art. 5 alin. (1)-(4).
(6) În absența criteriilor
stabilite potrivit alin. (5), la aplicarea măsurii de încetare a raporturilor de
muncă sau, după caz, de serviciu, se vor avea în vedere următoarele criterii minimale:
a) dacă sunt îndeplinite
condițiile de pensionare, prevăzute de lege;
b) calificativul obținut
la ultima evaluare a performanțelor profesionale individuale, realizată în condițiile
legii;
c) existența unor sancțiuni
disciplinare, aplicate în condițiile legii;
d) măsura să afecteze
mai întâi persoanele care nu au copii în întreținere;
e) dacă măsura ar afecta
2 soți care lucrează în aceeași unitate, desfacerea contractului de muncă sau, după
caz, a raportului de serviciu al soțului care are venitul cel mai mic;
f) măsura să afecteze
în ultimul rând familiile monoparentale care au în îngrijire copii, întreținătorii
de familie, precum și salariații bărbați sau femei care au cel mult 5 ani până la
îndeplinirea condițiilor de pensionare;
g) alte criterii stabilite
de legi speciale, dacă este cazul.”
Prin H.G. nr. 1399/2009
a fost reglementată
reorganizarea unor unități aflate în subordinea
Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, în conformitate cu prevederile
Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice,
raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea
acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional.
Potrivit
art. IV din acest act normativ „
(1) Activitatea sanitar-veterinară
a Agenției de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii
și un număr de 37 de persoane care desfășoară această activitate în prezent se preiau
de către Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.
(2)
Activitatea de medicină preventivă, avizare și autorizare sanitară și inspecția
sanitară de stat și un număr de 15 persoane care desfășoară această activitate se
preiau de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.
(3)
Patrimoniul Agenției de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii
se preia de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și de către Autoritatea
Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, corespunzător activităților
preluate.
(4)
Predarea-preluarea patrimoniului se va face în termen de 30 de zile de la publicarea
în M. Of. al României, Partea I, a prezentei hotărâri.
(5)
Încadrarea personalului care se preia potrivit alin. (1) și (2) în numărul de posturi
aprobat și pe noile funcții din instituția care îl preia, precum și stabilirea drepturilor
salariale aferente se realizează în termen de maximum 60 de zile de la intrarea
în vigoare a prezentei hotărâri, potrivit legii.
(6)
Încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu ale personalului, ca urmare a reorganizării
potrivit
Legii nr. 329/2009
privind reorganizarea
unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea
mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul
Monetar Internațional, se face cu respectarea procedurilor legale aplicabile categoriei
de personal din care face parte și a prevederilor legale privind protecția socială,
pe baza criteriilor stabilite între conducerea Agenției de Sănătate Publică a Ministerului
Transporturilor și Infrastructurii și reprezentanții salariaților, în termen de
maximum 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
”
Față
de aceste reglementări legale, se reține că în urma desființării prin divizare a
Agenției
de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii
, personalul
acesteia urmă să fie preluat de către
de către Autoritatea Națională
Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (37 de persoanele care desfășurau
activitate sanitar-veterinară) și de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii
(15 persoane care desfășoară activitate de medicină preventivă, avizare și autorizare
sanitară și inspecția sanitară de stat), diferenței de personal aplicându-se măsura
încetării raportului de muncă sau de serviciu.
În
aplicarea măsurilor de preluare a personalului de către cele două instituții publice
sau de încetarea a raporturilor de serviciu, dispozițiile legale sus-menționate
impun aplicarea unor criterii stabilite între conducerea Agenției de Sănătate Publică
a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și reprezentanții salariaților,
iar în absența acestora a criteriilor prevăzute de
dispozițiile art. 6
alin. (6) din Legea nr. 329/2009.
În speță, în ceea ce o
privește pe reclamantă, referent în Biroul pentru avizare și autorizare sanitară
a fostei agenții, având gradul profesional de asistent principal igienă, Curtea
constată că în alegerea uneia dintre măsurile de încetare a raporturilor de serviciu
și respectiv, de preluare de către
Ministerul Transporturilor
și Infrastructurii
,
nu au fost aplicate dispozițiile art. 6 din Legea nr. 329/2009 și
art.
IV din
H.G.
nr. 1399/2009, în sensul că nu au fost avute în vedere criterii
stabilite
între conducerea Agenției de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și
Infrastructurii și reprezentanții salariaților sau criteriilor prevăzute de
dispozițiile art. 6
alin. (6) din Legea nr. 329/2009.
Apărarea pârâtei în sensul
că desființarea locurilor de muncă și disponibilizarea personalului s-a făcut pe
baza criteriilor
stabilite între conducerea Agenției de Sănătate
Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și reprezentanții salariaților,
nu poate fi reținută, pârâta nedovedind existența acestor criterii sau modalitatea
concretă de aplicare a acestora, nefiind administrate mijloace de probă în acest
sens.
Prin
protocolul încheiat între Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor
și Infrastructurii și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii s-a stabilit
doar lista celor 15 persoane aferente activității de medicină preventivă, avizare
și autorizare sanitară și inspecția sanitară de stat, fără a fi precizate criteriile
de selectare a acestor persoane sau modalitatea concretă de aplicare a acestora.
Față
de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea apreciază nelegală decizia de
încetare a raporturilor de serviciu a reclamantei, în temeiul art. 99 alin. (1)
lit. a) din Legea nr. 188/1999 ca urmare a faptului că adoptarea acestei măsuri,
în ceea ce o privește pe reclamantă, și nu a măsurii preluării de către instituția
rezultată din divizarea unității angajatoare, s-a făcut cu încălcarea
dispozițiilor art. 6 din
Legea nr. 329/2009 și
art. IV din
H.G. nr. 1399/2009
.
În
consecință, instanța a dispus anularea
deciziei nr. 239 din 21 decembrie 2009
emisă de Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii
și a obligat pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii către reclamantă
la plata drepturilor salariale neachitate de la data emiterii deciziei și până la
rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.
În
ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât prin
întâmpinarea formulată la data de 30 martie 2010 Curtea a respins-o ca neîntemeiată
față de faptul că reclamanta a desfășurat activitate de medicină preventivă, avizare
și autorizare sanitară și inspecția sanitară de stat în cadrul fostei Agenții de
Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii
având funcția publică
de referent, gradul superior, treapta 1 de salarizare, gradul profesional de asistent
principal igienă, în Biroul pentru avizare și autorizare sanitară, precum și de
faptul că
potrivit art. IV alin. (2) și (3) din H.G. nr.
1399/2009
potrivit
cu care activitatea de medicină preventivă, avizare și autorizare sanitară și inspecția
sanitară de stat și un număr de 15 persoane care desfășoară această activitate,
precum și patrimoniul Agenției de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor
și Infrastructurii corespunzător acestei activități, au fost preluate de către Ministerul
Transporturilor și Infrastructurii.
Curtea
a constatat că a operat o transmisiune a calității procesuale de la instituția publică
desființată, Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii,
la pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, acesta având astfel legitimare
procesuală pasivă în litigiul dedus judecății.
Împotriva acestei hotărâri
a declarat recurs pârâta, criticând soluția instanței de fond, pentru nelegalitate
și netemeinicie.
Motivele de recurs se
încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare
a legii atât în soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului-recurent
Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, cât și în soluționarea pe fond a
acțiunii pe soluția de admitere astfel cum a fost formulată.
În motivele de recurs
se arată că în mod nelegal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale
pasive a autorității recurente după soluționarea fondului cauzei încălcându-se dispozițiile
art. 137 alin. (1) și (2) C. proc. civ., iar respingerea excepției este nelegală
și netemeinică.
Aceasta deoarece instanța
trebuia să se pronunțe cu prioritate asupra excepției de fond invocate, a excepției
lipsei calității procesuale pasive conform dispozițiilor art. 137 alin. (2) C. proc.
civ.
Se arată că în mod greșit
a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive prin reținere în mod
eronat a faptului că recurentul are calitate procesuală pentru faptul că a operat
o transmisiune a calității procesuale pasive de la instituția publică desființată,
respectiv Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii
la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.
Astfel, prin H.G. nr.
1399/2009, Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii
a fost desființată, patrimoniul său fiind preluat atât de către Ministerul Transporturilor
și Infrastructurii, cât și de către Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și
pentru Siguranța Alimentelor, corespunzător activităților preluate, aspect sesizat
și de instanța de fond în cuprinsul sentinței, situație ce evidențiază contradictorialitatea
soluției pronunțate, în considerentele astfel reținute.
În acest sens, între Ministerul
Transporturilor și Infrastructurii și Agenția de Sănătate Publică a Ministerului
Transporturilor și Infrastructurii s-a încheiat la data de 03 decembrie 2009, un
protocol prin care părțile au stabilit că instituția noastră a preluat obligațiile
de natură salarială ale Agenției, aferente lunilor noiembrie și decembrie 2009 și
ianuarie 2010 până la împlinirea termenului de preaviz acordat de Agenție.
Ca atare, în temeiul dispozițiilor
prevăzute de art. 8 alin. (5) și (6) din Legea nr. 329/2009 și de cele ale art.
IV alin. (3) și (4) din H.G. nr. 1399/2009, între Agenția de Sănătate Publică a
Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și Ministerul Transporturilor și
Infrastructurii a operat transferul drepturilor și obligațiilor stabilite prin actele
normative emise de Guvernul României menționate mai sus și asumate de părți prin
Protocolul încheiat în aplicarea acestor dispoziții.
În consecință, rezultă
că în cauză nu a operat o transmisiune a calității procesuale de la Agenție la recurentul-pârât,
răspunderea ministerului neputând fi atrasă decât raportat la obligațiile asumate
și numai în măsura în care aceasta nu și le-ar fi îndeplinit.
În ceea ce privește soluția
pe fond recurentul arată că rezolvarea dată fondului cauzei este lipsită de temei
legal, instanța de fond interpretând în mod greșit dispozițiile legale invocate,
iar soluția instanței de fond de admitere a pretențiilor privind plata drepturilor
salariale neachitate este lipsită de fundament juridic și imposibil de executat,
în lipsa existenței unui raport juridic obligațional.
Se solicită admiterea
recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei
calității procesuale pasive a autorității recurente și respingerea acțiunii ca fiind
formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Analizând recursul declarat,
în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, pentru următoarele
considerente:
Sentința atacată prin
care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului-pârât
și admisă acțiunea reclamantei este dată cu aplicarea corectă a legii, în raport
de situația de fapt care a generat prezentul litigiu – desființarea Agenției de
Sănătate Publică conform Legii nr. 329/20098 și preluarea activității sale de alte
două instituții – Agenția Națională Sanitar Veterinară, care a preluat funcționarii
publici cu pregătire veterinară și Direcția Medicală a Ministerului Transporturilor
și Infrastructurii care a preluat un număr de 15 persoane din cei cu pregătire sanitară
umană.
Reclamanta-intimată nu
a fost preluată și pe cale de consecință, i-a fost emisă decizia nr. 239 din 21
decembrie 2009 de încetare a raporturilor de serviciu ca urmare a reorganizării
conform art. 6 (5) din Legea nr. 329/2009.
Curtea apreciază că în
mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului-pârât.
Aceasta deoarece fapt de necontestat, recurentul a preluat un număr de 15 persoane
de la Agenția de Sănătate Publică desființată prin devizare, iar reclamanta-pârâtă
a criticat ca nelegală decizia de încetare a raporturilor de muncă ca urmare a reducerii
de personal ca fiind arbitrară deoarece nu au existat criterii clare și obiective
de selectare a funcționarilor care să asigure transparență și obiectivitate întregului
proces de preluare a activității de către o altă persoană juridică.
Curtea apreciază că în
mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului-pârât
în condițiile în care această autoritate, care a preluat, fapt necontestat, un număr
de 15 funcționari publici nu a probat la dosar existența unei alte instituții care
poate avea calitate procesuală pasivă, în raport e obiectul cauzei și ținând cont
de faptul că decizia contestată a fost emisă de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii
– Agenția de Sănătate Publică.
Iar faptul că instanța
de fond s-a pronunțat pe fond și ulterior pe excepție, nu determină încălcarea vădită
a dispozițiilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ., Curtea apreciind că aceasta reprezintă
o tehnică a expunerii considerentelor de către instanța de fond, în condițiile în
care excepția de fond invocată privea indisolubil și fondul cauzei.
Pe de altă parte, recurentul
nu este vătămat prin faptul că instanța de fond a motivat cu prioritate fondul cauzei
și ulterior a motivat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive,
iar schimbarea ordinii soluționării nu determină prin ea însăși nelegalitatea și
netemeinicia sentinței recurate.
Pe fondul cauzei, Curtea
apreciază că soluția de admitere a acțiunii este corectă și legală, fiind dată cu
aplicarea corectă a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 329/2009 și art. IV din H.G.nr.
1399/2009.
În mod corect s-a constatat
nelegalitatea deciziei contestate deoarece în lipsa unor criterii de selectare a
persoanelor preluate și a modalității de aplicare a acestora între Agenția de Sănătate
Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și recurentul-pârât, decizia
de încetare ca nelegală și arbitrară nefiind aplicabile dispozițiile art. 6 din
Legea nr. 329/2009 și fiind încălcate drepturile reclamantei în calitatea sa de
funcționar public.
Apărarea din recurs în
sensul că hotărârea nu se poate aplica nu poate fi reținută în condițiile în care
aspectele invocate privesc executarea sentinței atacate și care nu pot infirma legalitatea
și temeinicia soluției recurate.
Față de cele expuse mai
sus, Curtea în baza art. 312 (1) și (2) C. proc. civ. respinge recursul ca nefondat,
menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii împotriva sentinței nr. 408 din
30 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ
și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 1 martie 2011.