ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1209/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 408 din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova a fost „Admite acțiunea formulată de reclamanta P.M. domiciliată în Craiova, județul Dolj, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii cu sediul în București, sector 1.” Anulează decizia nr. 239 din 21 decembrie 2009 emisă de Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii. Obligă pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii către reclamantă la plata drepturilor salariale neachitate de la data emiterii deciziei și până la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe. Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată la data de 08 martie 2010, reclamanta P.M. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 239 din 21 decembrie 2009, obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești de care a fost lipsită de la data emiterii deciziei și până la anularea acesteia, la plata unui salariu compensator și a celui de-al treisprezecelea salariu aferent anului 2009. La data de 06 aprilie 2010 pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Transporturilor și Infrastructurii cu motivarea că reclamanta a fost încadrată la Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, în funcția publică de referent superior.

Potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 312/2004, Agenția a fost organizată și a funcționat ca agenție cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Transportului și Infrastructurii, având drept de reprezentare proprie, putând să-și exercite drepturile procesuale în nume propriu. A mai arătat pârâtul că prin H.G. nr. 1399/2009, Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii a fost desființată, patrimoniul său fiind preluat de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și de către Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, corespunzător activităților preluate. Potrivit art. IV, alin. (6) din H.G.

nr. 1399/2009, încetarea raporturilor de serviciu ale personalului Agenției se face ca urmare a Legii nr. 329/2009, cu respectarea procedurilor legale aplicabile categoriei de personal din care face parte și a prevederilor legale privind protecția socială, pe baza criteriilor stabilite între conducerea Agenției de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și reprezentanții salariaților, în termen de maximum 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri. A susținut pârâtul că față de împrejurarea că reclamanta a avut raporturi de serviciu cu Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (1), art. 97 și art. 106 din Legea nr. 188/1999 (r2), precum și dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 13 alin. (1), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În acest sens a arătat că emitentul actului contestat este Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și nicidecum Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, iar decizia contestată a fost emisă la data de 21 decembrie 2009, dată la care Agenția nu își încetase activitate.

Cu adresele din 04 iunie 2010 și 09 iulie 2010, Curtea a solicitat pârâtei să precizeze criteriile stabilite între Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și reprezentanții salariaților, în baza cărora s-a efectuat desființarea locurilor de muncă și disponibilizarea salariaților, precum și modalitatea de aplicare a acestor criterii în ceea ce îi privește pe reclamant și cei 15 salariați preluați de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, fiind înaintat Ordinul nr. 2236 din 06 decembrie 2004, Protocolul încheiat între Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor, contul de execuție a bugetului Agenției de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor, lista celor 15 persoane aferente activității de medicină preventivă, avizare și autorizare sanitară și inspecție sanitară de stat, situație recapitulativă, fără însă a înainta criteriile stabilite între Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor pentru desființarea locurilor de muncă și disponibilizarea salariaților, precum și modalitatea concretă de aplicare a acestora.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 239 din 21 decembrie 2009 emisă de Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii a încetat raportul de serviciu al reclamantei, în temeiul art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici și Anexa 1 pct. 16 din Legea nr. 329/2009, ca urmare a desființării prin divizare a Agenției de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, începând cu 23 ianuarie 2010. Reclamanta ocupa, la data emiterii deciziei contestate, funcția publică de referent, gradul superior, treapta 1 de salarizare desfășurând-și activitatea în Biroul pentru avizare și autorizare sanitară, având gradul profesional de asistent principal igienă.

Potrivit Anexei 1 pct. 16 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, Agenția de Sănătate Publică s-a desființat prin divizare, iar activitatea sa a fost preluată de alte două instituții: Agenția Națională Sanitar Veterinară, pentru activitatea sanitar veterinară, și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Direcția Medicală, pentru activitatea de medicină preventivă, avizare și autorizare sanitară și inspecția sanitară de stat.

Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 329/2009 „ desființarea, realizată prin prezenta lege, a autorităților sau instituțiilor publice prevăzute în Anexa nr. 1 va produce efecte la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind înființarea noii entități rezultate din reorganizare”, iar potrivit art. 6 alin. (1) din același act normativ „personalul autorităților și instituțiilor publice care se desființează în urma reorganizării se preia de autoritățile și instituțiile publice la care trece activitatea acestora”. În ceea ce privește personalul instituțiilor desființate, dispozițiile art. 6 din Legea nr. 329/2009 prevăd că „(3) Personalul instituțiilor desființate va fi încadrat în limita posturilor aprobate pentru instituția care preia activitatea acestora, beneficiind de drepturile salariale acordate, potrivit legii, pentru categoriile de funcții din cadrul autorității sau instituției publice.

(4) Încadrarea personalului în numărul de posturi aprobat și pe noile funcții din instituția care îl preia, precum și stabilirea drepturilor salariale aferente se realizează în termen de maximum 60 de zile de la data intrării în vigoare a actelor normative prevăzute la art. 5 alin. (1)-(4), cu respectarea regimului juridic aplicabil fiecărei categorii de funcții.

(5) Încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu ale personalului, ca urmare a reorganizării potrivit prezentei legi, se face cu respectarea procedurilor legale aplicabile categoriei de personal din care face parte și a prevederilor legale privind protecția socială, pe baza criteriilor stabilite între conducerea autorității ori instituției publice și reprezentanții salariaților sau, după caz, ai sindicatelor, în termen de maximum 60 de zile de la data intrării în vigoare a actelor normative prevăzute la art. 5 alin. (1)-(4). (6) În absența criteriilor stabilite potrivit alin. (5), la aplicarea măsurii de încetare a raporturilor de muncă sau, după caz, de serviciu, se vor avea în vedere următoarele criterii minimale: a) dacă sunt îndeplinite condițiile de pensionare, prevăzute de lege; b) calificativul obținut la ultima evaluare a performanțelor profesionale individuale, realizată în condițiile legii; c) existența unor sancțiuni disciplinare, aplicate în condițiile legii; d) măsura să afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întreținere; e) dacă măsura ar afecta 2 soți care lucrează în aceeași unitate, desfacerea contractului de muncă sau, după caz, a raportului de serviciu al soțului care are venitul cel mai mic; f) măsura să afecteze în ultimul rând familiile monoparentale care au în îngrijire copii, întreținătorii de familie,

precum și salariații bărbați sau femei care au cel mult 5 ani până la îndeplinirea condițiilor de pensionare; g) alte criterii stabilite de legi speciale, dacă este cazul.” Prin H.G. nr. 1399/2009 a fost reglementată reorganizarea unor unități aflate în subordinea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, în conformitate cu prevederile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional. Potrivit art. IV din acest act normativ „ (1) Activitatea sanitar-veterinară a Agenției de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și un număr de 37 de persoane care desfășoară această activitate în prezent se preiau de către Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.

(2) Activitatea de medicină preventivă, avizare și autorizare sanitară și inspecția sanitară de stat și un număr de 15 persoane care desfășoară această activitate se preiau de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii. (3) Patrimoniul Agenției de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii se preia de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și de către Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, corespunzător activităților preluate. (4) Predarea-preluarea patrimoniului se va face în termen de 30 de zile de la publicarea în M. Of. al României, Partea I, a prezentei hotărâri. (5) Încadrarea personalului care se preia potrivit alin. (1) și (2) în numărul de posturi aprobat și pe noile funcții din instituția care îl preia, precum și stabilirea drepturilor salariale aferente se realizează în termen de maximum 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, potrivit legii.

(6) Încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu ale personalului, ca urmare a reorganizării potrivit Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, se face cu respectarea procedurilor legale aplicabile categoriei de personal din care face parte și a prevederilor legale privind protecția socială, pe baza criteriilor stabilite între conducerea Agenției de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și reprezentanții salariaților, în termen de maximum 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

” Față de aceste reglementări legale, se reține că în urma desființării prin divizare a Agenției de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii , personalul acesteia urmă să fie preluat de către de către Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (37 de persoanele care desfășurau activitate sanitar-veterinară) și de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii (15 persoane care desfășoară activitate de medicină preventivă, avizare și autorizare sanitară și inspecția sanitară de stat), diferenței de personal aplicându-se măsura încetării raportului de muncă sau de serviciu.

În aplicarea măsurilor de preluare a personalului de către cele două instituții publice sau de încetarea a raporturilor de serviciu, dispozițiile legale sus-menționate impun aplicarea unor criterii stabilite între conducerea Agenției de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și reprezentanții salariaților, iar în absența acestora a criteriilor prevăzute de dispozițiile art. 6 alin. (6) din Legea nr. 329/2009. În speță, în ceea ce o privește pe reclamantă, referent în Biroul pentru avizare și autorizare sanitară a fostei agenții, având gradul profesional de asistent principal igienă, Curtea constată că în alegerea uneia dintre măsurile de încetare a raporturilor de serviciu și respectiv, de preluare de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii , nu au fost aplicate dispozițiile art. 6 din Legea nr. 329/2009 și art. IV din H.G.

nr. 1399/2009, în sensul că nu au fost avute în vedere criterii stabilite între conducerea Agenției de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și reprezentanții salariaților sau criteriilor prevăzute de dispozițiile art. 6 alin. (6) din Legea nr. 329/2009. Apărarea pârâtei în sensul că desființarea locurilor de muncă și disponibilizarea personalului s-a făcut pe baza criteriilor stabilite între conducerea Agenției de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și reprezentanții salariaților, nu poate fi reținută, pârâta nedovedind existența acestor criterii sau modalitatea concretă de aplicare a acestora, nefiind administrate mijloace de probă în acest sens.

Prin protocolul încheiat între Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii s-a stabilit doar lista celor 15 persoane aferente activității de medicină preventivă, avizare și autorizare sanitară și inspecția sanitară de stat, fără a fi precizate criteriile de selectare a acestor persoane sau modalitatea concretă de aplicare a acestora. Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea apreciază nelegală decizia de încetare a raporturilor de serviciu a reclamantei, în temeiul art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 ca urmare a faptului că adoptarea acestei măsuri, în ceea ce o privește pe reclamantă, și nu a măsurii preluării de către instituția rezultată din divizarea unității angajatoare, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 329/2009 și art. IV din H.G.

nr. 1399/2009 . În consecință, instanța a dispus anularea deciziei nr. 239 din 21 decembrie 2009 emisă de Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și a obligat pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii către reclamantă la plata drepturilor salariale neachitate de la data emiterii deciziei și până la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât prin întâmpinarea formulată la data de 30 martie 2010 Curtea a respins-o ca neîntemeiată față de faptul că reclamanta a desfășurat activitate de medicină preventivă, avizare și autorizare sanitară și inspecția sanitară de stat în cadrul fostei Agenții de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii având funcția publică de referent, gradul superior, treapta 1 de salarizare, gradul profesional de asistent principal igienă, în Biroul pentru avizare și autorizare sanitară, precum și de faptul că potrivit art. IV alin. (2) și (3) din H.G.

nr. 1399/2009 potrivit cu care activitatea de medicină preventivă, avizare și autorizare sanitară și inspecția sanitară de stat și un număr de 15 persoane care desfășoară această activitate, precum și patrimoniul Agenției de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii corespunzător acestei activități, au fost preluate de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii. Curtea a constatat că a operat o transmisiune a calității procesuale de la instituția publică desființată, Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, la pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, acesta având astfel legitimare procesuală pasivă în litigiul dedus judecății.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând soluția instanței de fond, pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a legii atât în soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului-recurent Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, cât și în soluționarea pe fond a acțiunii pe soluția de admitere astfel cum a fost formulată. În motivele de recurs se arată că în mod nelegal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a autorității recurente după soluționarea fondului cauzei încălcându-se dispozițiile art. 137 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., iar respingerea excepției este nelegală și netemeinică. Aceasta deoarece instanța trebuia să se pronunțe cu prioritate asupra excepției de fond invocate, a excepției lipsei calității procesuale pasive conform dispozițiilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ. Se arată că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive prin reținere în mod eronat a faptului că recurentul are calitate procesuală pentru faptul că a operat o transmisiune a calității procesuale pasive de la instituția publică desființată, respectiv Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii. Astfel, prin H.G.

nr. 1399/2009, Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii a fost desființată, patrimoniul său fiind preluat atât de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, cât și de către Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, corespunzător activităților preluate, aspect sesizat și de instanța de fond în cuprinsul sentinței, situație ce evidențiază contradictorialitatea soluției pronunțate, în considerentele astfel reținute. În acest sens, între Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii s-a încheiat la data de 03 decembrie 2009, un protocol prin care părțile au stabilit că instituția noastră a preluat obligațiile de natură salarială ale Agenției, aferente lunilor noiembrie și decembrie 2009 și ianuarie 2010 până la împlinirea termenului de preaviz acordat de Agenție.

Ca atare, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 8 alin. (5) și (6) din Legea nr. 329/2009 și de cele ale art. IV alin. (3) și (4) din H.G. nr. 1399/2009, între Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a operat transferul drepturilor și obligațiilor stabilite prin actele normative emise de Guvernul României menționate mai sus și asumate de părți prin Protocolul încheiat în aplicarea acestor dispoziții. În consecință, rezultă că în cauză nu a operat o transmisiune a calității procesuale de la Agenție la recurentul-pârât, răspunderea ministerului neputând fi atrasă decât raportat la obligațiile asumate și numai în măsura în care aceasta nu și le-ar fi îndeplinit.

În ceea ce privește soluția pe fond recurentul arată că rezolvarea dată fondului cauzei este lipsită de temei legal, instanța de fond interpretând în mod greșit dispozițiile legale invocate, iar soluția instanței de fond de admitere a pretențiilor privind plata drepturilor salariale neachitate este lipsită de fundament juridic și imposibil de executat, în lipsa existenței unui raport juridic obligațional. Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a autorității recurente și respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, pentru următoarele considerente: Sentința atacată prin care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului-pârât și admisă acțiunea reclamantei este dată cu aplicarea corectă a legii, în raport de situația de fapt care a generat prezentul litigiu – desființarea Agenției de Sănătate Publică conform Legii nr. 329/20098 și preluarea activității sale de alte două instituții – Agenția Națională Sanitar Veterinară, care a preluat funcționarii publici cu pregătire veterinară și Direcția Medicală a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii care a preluat un număr de 15 persoane din cei cu pregătire sanitară umană.

Reclamanta-intimată nu a fost preluată și pe cale de consecință, i-a fost emisă decizia nr. 239 din 21 decembrie 2009 de încetare a raporturilor de serviciu ca urmare a reorganizării conform art. 6 (5) din Legea nr. 329/2009. Curtea apreciază că în mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului-pârât. Aceasta deoarece fapt de necontestat, recurentul a preluat un număr de 15 persoane de la Agenția de Sănătate Publică desființată prin devizare, iar reclamanta-pârâtă a criticat ca nelegală decizia de încetare a raporturilor de muncă ca urmare a reducerii de personal ca fiind arbitrară deoarece nu au existat criterii clare și obiective de selectare a funcționarilor care să asigure transparență și obiectivitate întregului proces de preluare a activității de către o altă persoană juridică.

Curtea apreciază că în mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului-pârât în condițiile în care această autoritate, care a preluat, fapt necontestat, un număr de 15 funcționari publici nu a probat la dosar existența unei alte instituții care poate avea calitate procesuală pasivă, în raport e obiectul cauzei și ținând cont de faptul că decizia contestată a fost emisă de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – Agenția de Sănătate Publică. Iar faptul că instanța de fond s-a pronunțat pe fond și ulterior pe excepție, nu determină încălcarea vădită a dispozițiilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ., Curtea apreciind că aceasta reprezintă o tehnică a expunerii considerentelor de către instanța de fond, în condițiile în care excepția de fond invocată privea indisolubil și fondul cauzei.

Pe de altă parte, recurentul nu este vătămat prin faptul că instanța de fond a motivat cu prioritate fondul cauzei și ulterior a motivat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, iar schimbarea ordinii soluționării nu determină prin ea însăși nelegalitatea și netemeinicia sentinței recurate. Pe fondul cauzei, Curtea apreciază că soluția de admitere a acțiunii este corectă și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 329/2009 și art. IV din H.G.nr. 1399/2009. În mod corect s-a constatat nelegalitatea deciziei contestate deoarece în lipsa unor criterii de selectare a persoanelor preluate și a modalității de aplicare a acestora între Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și recurentul-pârât, decizia de încetare ca nelegală și arbitrară nefiind aplicabile dispozițiile art. 6 din Legea nr. 329/2009 și fiind încălcate drepturile reclamantei în calitatea sa de funcționar public.

Apărarea din recurs în sensul că hotărârea nu se poate aplica nu poate fi reținută în condițiile în care aspectele invocate privesc executarea sentinței atacate și care nu pot infirma legalitatea și temeinicia soluției recurate. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 (1) și (2) C. proc. civ. respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii împotriva sentinței nr. 408 din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 martie 2011.