ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3112/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3112/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC D.I.C. SRL
BUCUREȘTI prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a
VI-a comercială, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC M. SA și SC P. SRL,
ca prin hotărârea ce se va pronunța să stabilească o servitute de trecere pe terenul
proprietatea pârâtelor către spațiul proprietatea reclamantei accesul la
utilități, energie electrică, apă, evacuare canal.
Prin sentința comercială nr.
3185 din 7 iulie 2004, Tribunalul București a respins, ca neîntemeiată,
acțiunea reclamantei, reținând, în esență, în baza înscrisurilor și a
raportului de expertiză topo, că reclamanta are un drum de ieșire la calea
publică, că în cauză nu-și găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 616 C. civ.
și că servituțile legale de trecere se stabilesc numai cu titlu oneros.
Curtea de Apel București,
prin sentința comercială nr. 401 din 6 iulie 2006, a admis apelul reclamantei
SC D.I.C. SRL, a schimbat în tot sentința apelată și a dispus constituirea în
favoarea reclamantei, pe terenul proprietatea pârâtelor, o servitute de trecere
către imobilul proprietatea reclamantei, pe aleea betonată de transport
existentă. De asemenea, a obligat pârâtele să permită accesul reclamantei la
conductele de alimentare a imobilului cu energie electrică, apă, canalizare,
instalații, aflate pe terenul proprietatea celor două pârâte.
Prin decizia nr. 1587 din 9
mai 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis
recursul pârâtei SC P.S.D. SRL, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre
rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, Curtea de
Apel București, prin decizia comercială nr. 105 din 4 martie 2009, a respins,
ca nefondat, apelul reclamantei SC D.I.C. SRL a declarat recurs întemeiat pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, conform art. 137
C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997,
modificată și completată și la dispozițiile art. 302
1
alin. (2) C.
proc. civ., a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs și a
reținut:
Conform art. 1 din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile instroduse
la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute
de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de
persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional până la
termenul stabilit de instanță.
Având în vedere criticile
formulate în recurs, raportat la soluția instanței, Înalta Curte, în
conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 a
stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita o taxă judiciară de timbru
în sumă de 9,5 lei și 0,15 lei timbru judiciar, fiind citată cu această
mențiune.
Potrivit art. 20 alin. (3)
din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul
în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează
ca netimbrată.
Constatând că recursul nu a
fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare
potrivit mențiunii din citația pentru termenul din 26 noiembrie 2009, când
procedura a fost legal îndeplinit, că în cauză nu operează scutirea legală de
obligația timbrării, Înalta Curte, urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20
alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din
Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și
să dispună anularea recursului reclamantei ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat,
recursul declarat de reclamanta SC D.I.C. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei
comerciale nr. 105 din 4 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 noiembrie 2009.