ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1783/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta B.M. a solicitat prin acțiunea introductivă de instanță, obligarea pârâtei SC G.M.I. SRL să mute pe cheltuiala acesteia conductele de gaze amplasate pe terenul proprietatea reclamantei, sub sancțiunea plății de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere. În cauză societatea pârâtă a invocat prin întâmpinare lipsa calității procesual pasivă, arătând că nu este proprietara conductelor de gaze în legătură cu care reclamanta solicită mutarea, ci a fost antreprenorul de specialitate în contractul de execuție încheiat cu A.L.P. Totodată, pârâta a formulat și o cerere de chemare în garanție a persoanelor fizice care au reprezentat asociația în contractul de execuție, respectiv d-nii M.G., U.N.

și I.F. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, investit prin declinare de competență de către instanța inițial sesizată, Judecătoria Sector 5 București, prin sentința comercială nr. 5695 din 25 aprilie 2007, a admis excepția lipsei calității procesual pasive invocată și a respins acțiunea introductivă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă. Pe cale de consecință cererea de chemare în garanție a fost respinsă ca lipsită de obiect. Tribunalul a reținut că pârâta nu are calitate procesual pasivă, fiind doar societatea care a efectuat lucrările de construcții instalații gaze naturale în baza contractului de execuție nr. 74 din 19 iulie 2000 încheiat cu A.L.P.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 475 pronunțată la 23 octombrie 2007. Confirmând ca legală și temeinică sentința fondului, instanța de control judiciar constată că pârâta a avut calitatea de executant al lucrărilor, proprietarii și beneficiarii conductelor fiind persoanele fizice în numele cărora a fost încheiat contract de execuție nr. 74/2000 și, ca atare, pârâta nu se legitimează pasiv în raportul juridic dedus judecății. Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat la data de 28 decembrie 2007 recurs, în termen legal solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Recurenta și-a întemeiat motivele de critică pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând încălcarea și aplicarea greșită a legii, susținând în dezvoltarea acestora că efectuarea lucrărilor s-a realizat fără consimțământul proprietarului terenului, împrejurare care dă naștere în sarcina pârâtei a obligației de a le ridica. Sub un alt aspect, recurenta a susținut că este lipsit de relevanță faptul că, s-a încheiat un contract cu asociația de locatari, nepunându-se problema răspunderii contractuale. Că în raport de temeiul de drept al cererii introductive art. 494 C. civ., în calitate de proprietară are dreptul să ceară de la persoana care a edificat construcțiile, ridicarea acestora, astfel că, cererea introductivă a fost îndreptată în mod just împotriva pârâtei în calitate de constructor.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Argumentele invocate de către recurenta în sensul că pârâta constructorul lucrărilor edificate pe terenul proprietatea reclamantei, fără consimțământul său are calitate procesuală pasivă, au un caracter formal și nu explicitează, îndreptățirea pârâtei să fie parte în proces, în raport de particularitățile cauzei. Și aceasta, deoarece calitatea de parte în proces trebuie să corespundă calității de titular al dreptului și respectiv obligației ce formează conținutul raportului juridic. Or, sub acest aspect, față de obiectul acțiunii introductive, instanțele în mod just au apreciat că pârâta, în calitatea sa de executant al lucrărilor în temeiul contractului de execuție încheiat cu beneficiarul lucrărilor Asociația de Locatari nu are calitate procesual pasivă în cauză, neexistând identitate între persoana acesteia și cel obligat în același raport juridic în care titularul dreptului este reclamanta.

2. În cauză, dispozițiile de drept material pe care recurenta reclamanta își întemeiază cererea art. 494 C. civ., nu au fost încălcate, deoarece instanța nu s-a pronunțat pe fondul cererii, nu a examinat incidența acestor dispoziții în cauză, dezlegarea dată, pe excepție, a vizat numai verificarea calității procesuale pasive derivând din obiectul acțiunii. Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei comerciale nr. 475 din 23 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2008.