ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1587/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea introductivă, înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția comercială, la data de 14 noiembrie 2003,

reclamanta SC A.I.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC M. SA și

SC P. SRL să se stabilească în favoarea sa o servitute de trecere pe terenul

proprietatea pârâtelor către imobilul pe care îl deține în proprietate situat

în B-dul Iuliu Maniu și totodată să fie obligate pârâtele să-i asigure accesul

la utilitățile care se află pe proprietatea lor.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea

pe dispozițiile art. 616 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 3185 din data de 7

iulie 2004, Tribunalul București a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată

de reclamantă, reținând în esență că reclamanta potrivit titlului său de

proprietate asupra imobilului, are acces la calea publică, pe un drum, care

deși nepietruit și impracticabil poate fi reabilitat cu anumite cheltuieli.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei

sentințe a fost admis de instanța de control judiciar, Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 401 pronunțată la data de

6 iulie 2006, în sensul constituirii în favoarea reclamantei pe terenul

proprietatea pârâtelor din B-dul Iuliu Maniu o servitute de trecere către

imobilul proprietatea reclamantei situat la aceiași adresă, pârâtele fiind obligate

prin aceiași decizie să permită reclamantei accesul la conductele de alimentare

cu energie electrică, apă și canalizare, instanței situate pe terenul

proprietatea celor două pârâte.

Reevaluând probatoriile administrate în cauză,

Curtea a apreciat că terenul proprietatea reclamantei poate fi caracterizat ca

un loc înfundat potrivit art. 616 C. civ., ceea ce o îndreptățește pe

reclamantă, să i se constituie un drept de servitute pe aleea betonată, deja

amenajată în mod corespunzător situată pe terenul celor două pârâte.

Împotriva acestei decizii, pârâta SC P. SRL a

declarat recurs, la data de 19 decembrie 2007 solicitând casarea hotărârii cu

trimiterea cauzei spre rejudecare curții de apel.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivul

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., susținând că prin hotărârea dată,

instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.

105 alin. (2) C. proc. civ., în condițiile în care deși a adus la cunoștința

primei instanțe schimbarea sediului social în București, B-dul Iuliu Maniu, atât

comunicarea sentinței, cât și citațiile emise de instanța de apel au fost întocmite

la vechiul sediu din str. Vestier Stavrinos, astfel că nu a avut cunoștință de

existența cauzei pe rolul curții de apel.

Intimata reclamantă prin întâmpinarea formulată

la data de 5 mai 2008 la cererea de recurs, a invocat excepția tardivității declarării

recursului în raport de data comunicării deciziei curții de apel

recurentei-respectiv 17 iulie 2006 și data declarării recursului 19 decembrie

2007.

Potrivit susținerilor intimatei, pârâta

recurentă a fost legal citată de către prima instanță în str. Vestier

Stavrinos, fiind prezentă încă de la primul termen de judecată, situație în

care criticile recurentei referitoare la nelegala sa citare apar ca

neîntemeiate.

La termenul de judecată din data de 9 mai

2008, Înalta Curte a dispus unirea excepției tardivității declarării recursului

cu fondul recursul apreciind că soluționarea excepției este în strânsă legătură

cu motivul de nelegalitate invocat prin cererea de recurs, respectiv încălcarea

formelor de procedură referitoare la legala citare și comunicare a actelor de

procedură către recurenta-pârâtă.

În alți termeni chestiunile puse în discuție prin

invocarea excepției tardivității recursului și prin motivul de recurs formulat,

nu vizează fondul dreptului ci privesc neregularități procedurale a căror

soluționare impune examinarea lor concomitentă datorită interdependenței

efectelor pe care le produc.

Recursul este fondat.

proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea

sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel.

caracter imperativ și impun instanței obligația de a nu lua nici o măsură decât

dacă părțile au fost legal citate sau prezente și aceasta pentru a li se asigura

posibilitatea de a lua cunoștință de proces.

pricina la primul termen de judecată acordat în această fază procesuală, în

lipsa pârâtei intimate SC P. SRL și în condițiile în care procedura de citare

cu această parte a fost nelegal îndeplinită în str. Vestier Stavrinos,

neobservând că, pârâta, cu ocazia judecății în primă instanță, la termenul din 15

decembrie 2003 a învederat ca și schimbat sediul în București B-dul Iuliu Maniu

și a depus în acest sens copie de pe certificatul de înmatriculare cu mențiunea

noului sediu, schimbarea sediului fiind adusă și la cunoștința reclamantei

prezentă la dezbateri prin avocat.

în apel a fost făcută în mod nelegal, la vechiul sediu al pârâtei, procedură

care nu a fost de natură să asigure luarea la cunoștință de către parte a

hotărârii pronunțate în vederea exercitării căii de atac a recursului, termen care

curge de la comunicarea hotărârii, recursul în această ipoteză, fiind declarat

în termen.

prin hotărârea dată instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute

sub sancțiunea nulității, referitoare la citarea recurentei-pârâte și

comunicarea deciziei pronunțate, va admite prezentul recurs în baza art. 312 alin.

(1) și (3) C. proc. civ. și va casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC P. SRL

BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 401 din 6 iulie 2006 a Curții de

Apel București, secția a V-a comercială, casează decizia recurată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2008.