ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3227/2008

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 17 noiembrie 2006 reclamanta SC A.P. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC I.T.M.A. SA să-i permită accesul la hidranții de pe platforma SC I.T.M.A. SA București, sector 4, să-i pună la dispoziție caracteristicile tehnice ale rețelei (debit, presiune, specificație racorduri pentru furtune) și o schemă a rețelei de hidranți conform convenției din 19 septembrie 2001, sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 10 lei pe zi, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea obligației. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 12718 din 5 noiembrie 2007 a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta i-a îngrădit accesul la rețeaua de hidranți și deci că a încălcat o obligație asumată în acest sens. Referitor la obligarea pârâtei de a pune la dispoziția reclamantei caracteristicile tehnice ale rețelei (debit, presiune, specificație racorduri pentru furtune) și o schemă a rețelei de hidranți, s-a constatat că prin convenția încheiată pârâta nu și-a asumat o astfel de obligație. Prin Decizia comercială nr. 137 din 13 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond ce a fost schimbată în tot în sensul că s-a admis în parte acțiunea și pârâta a fost obligată să permită reclamantei accesul la hidranții de pe Platforma SC I.T.M.A.

SA din București, sector 4 și să-i pună la dispoziție schema rețelei de hidranți și documentație referitoare la caracteristicile tehnice ale acesteia. S-a respins cererea de obligarea a pârâtei la plata unor daune cominatorii de 10 lei/zi de întârziere, ca neîntemeiată și pârâta a fost obligată la 2.512,45 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel. Instanța de apel a reținut în considerentele deciziei că excepția nulității convenției autentificată din 19 septembrie 2001 pentru lipsa determinării obiectului obligației nu este întemeiată, întrucât acesta rezultă din clauza stipulată de părți la art. 2 din convenție. Pe fondul litigiului s-a stabilit că deși pârâta nu i-a îngrădit reclamantei accesul fizic la Platforma de hidranți SC I.T.M.A.

SA București aceasta nu și-a îndeplinit întocmai obligația contractuală deoarece, nu i-a permis accesul la schema tehnică a rețelei sau la documentația privind aceste caracteristici. Prin aceasta instanța de fond a interpretat convenția părților contrar regulilor generale și contextului în care raportul litigios a fost generat. Împotriva acestei decizii pârâta SC I.T.M.A. SA a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și a solicitat desființarea în parte a deciziei, cu menținerea dispozițiilor privind respingerea cererii de obligare la daune cominatorii, iar pe fond să se mențină sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

În subsidiar, s-a invocat că în situația în care s-ar menține decizia recurată, instanța de apel a procedat în mod greșit la acordarea acestora în totalitate a cheltuielilor de judecată către reclamantă, deoarece acțiunea a fost admisă numai în parte și deci se cuveneau numai un procent de 75%, iar 25% îi revin pârâtei - recurente. Prin întâmpinare intimata - reclamantă SC A.P. SRL cu sediul în București a solicitat respingerea recursului întrucât chiar dacă nu s-a precizat expres obligația pârâtei de a-i pune la dispoziție caracteristicile tehnice și o schemă a rețelei de hidranți, obligația asumată de pârâtă de a asigura accesul la hidranții de pe platforma SC I.T.M.A. SA se completează cu prevederile legale în materie și presupune și furnizarea acestor documente.

În primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut întrucât deși nu a susținut și motivat admiterea apelului în ceea ce privește capătul de cerere privind accesul fizic la rețeaua de hidranți, instanța a încuviințat accesul fizic la rețeaua de hidranți. Nu s-a avut în vedere că prin răspunsurile la interogator, intimata - reclamantă a recunoscut implicit că nu i s-a îngrădit pârâtei în nici un fel accesul la rețeaua de hidranți. Critica nu este întemeiată. Prin motivele de apel intimata - reclamantă a solicitat schimbarea în tot a sentinței instanței de fond și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Ori, reclamanta a pretins prin acțiunea formulată obligarea pârâtei de a-i permite accesul la hidranții de pe platforma SC I.T.M.A. SA din București, sector 4, așa încât instanța s-a pronunțat în limitele cererii deduse judecății. În al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. s-a susținut că decizia instanței de apel conține motive contradictorii deoarece deși instanța reține că reclamantei nu i s-a îngrădit accesul fizic la Platforma de hidranți SC I.T.M.A. SA București de către pârâtă, o obligă pe aceasta la acordarea accesului, ceea ce este contradictoriu. Nici această critică nu este fondată. Astfel, instanța de apel a reținut că neîngrădirea exclusivă a accesului fizic la Platforma de hidranți, SC I.T.M.A.

SA București de către pârâtă, dar fără permisiunea accesului la schema tehnică a rețelei sau la documentația referitoare la aceste caracteristici, nu reprezintă o reală și efectivă îndeplinire a obligației de către pârâtă. Deci nu suntem în prezența unei motivări contradictorii așa cum a susținut recurenta. A invocat recurenta în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. că instanța a interpretat greșit convenția din 19 septembrie 2001, respectiv clauza 2 care prevede pentru pârâtă obligația de a asigura accesul reclamantei la rețeaua de hidranți, în sensul că aceasta ar genera pentru pârâtă și alte două obligații suplimentare respectiv de a pune la dispoziția reclamantei o schemă a rețelei de hidranți și caracteristicile tehnice ale acesteia.

Că petenta a ignorat criteriul de interpretare prevăzut de art. 983 C. civ. în sensul că orice clauză se interpretează în favoarea celui care se obligă. Motivul de recurs nu este fondat. Instanța de apel a interpretat clauza 2 din convenția din 19 septembrie 2001 încheiată între părți prin care pârâta-recurentă s-a obligat să asigure reclamantei accesul la rețeaua de hidranți a SC I.T.M.A. SA având în vedere dispozițiile art. 977 și următoarele C. civ. Așa fiind, în raport de aceste prevederi legale s-a stabilit în mod corect că intenția părților a fost aceea de a preveni și securiza rețeaua de hidranți situată pe platforma SC I.T.M.A. SA București împotriva declanșării incendiilor, iar reclamanta nu putea să facă verificări privind starea rețelei de hidranți decât dacă i se punea la dispoziție caracteristicile tehnice și schema acesteia.

Susținerea recurentei că instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 983 C. civ. nu poate fi reținută cât timp s-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii în ansamblul lor dispozițiile art. 977 și urm. C. civ. privind interpretarea convențiilor. În ultimul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a susținut că instanța de apel a obligat pârâta la îndeplinirea unei obligații care a fost respectată (accesul la rețeaua de hidranți și prin aceasta s-a încălcat dispozițiile art. 109 alin. (1) C. proc. civ. Aceste critici au fost examinate în cadrul primului motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. și deci nu vor mai fi analizate.

S-a invocat că instanța de apel a făcut referire în considerentele deciziei la O. nr. 163/28 februarie 2007 pentru aprobarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor emis de M.A.I., fără a ține cont de prevederile art. 292 și 294 C. proc. civ. conform cărora în apel nu se pot modifica cererile inițiale de chemare în judecată prin adăugarea de noi motive. Critica nu este întemeiată deoarece invocarea în cadrul motivelor de apel a unei legi speciale de apărare împotriva incendiilor reprezintă un argument adus de reclamantă în susținerea punctului său de vedere și combaterea sentinței instanței de fond și nu o modificare a acțiunii reclamantei.

A arătat recurenta că reclamanta a invocat ca temei de drept direct în apel art. 20 din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor fără însă a se preciza care sunt obligațiile ce le revin părților, iar acest articol nu este aplicabil în speță pentru că se referă la persoanele care dețin „părți din același imobil” și nu în proprietate exclusivă ca în litigiul dedus judecății. Susținerile recurentei nu pot fi reținute, deoarece în considerentele deciziei aceste dispoziții legale nu se regăsesc, ele au fost invocate de reclamantă în cadrul motivelor de apel. Pentru toate aceste considerente, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC I.T.M.A. SA București împotriva Deciziei nr. 137 din 13 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2008.