ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3227/2008

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 17 noiembrie

2006 reclamanta SC A.P. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC I.T.M.A. SA să-i

permită accesul la hidranții de pe platforma  SC I.T.M.A. SA București, sector

4, să-i pună la dispoziție caracteristicile tehnice ale rețelei (debit,

presiune, specificație racorduri pentru furtune) și o schemă a rețelei de

hidranți conform convenției din 19 septembrie 2001, sub sancțiunea plății de

daune cominatorii în cuantum de 10 lei pe zi, de la rămânerea definitivă a

sentinței și până la executarea obligației.

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 12718 din 5 noiembrie

2007 a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî

astfel s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta i-a îngrădit accesul

la rețeaua de hidranți și deci că a încălcat o obligație asumată în acest sens.

Referitor la

obligarea pârâtei de a pune la dispoziția reclamantei caracteristicile tehnice

ale rețelei (debit, presiune, specificație racorduri pentru furtune) și o schemă

a rețelei de hidranți, s-a constatat că prin convenția încheiată pârâta nu și-a

asumat o astfel de obligație.

Prin Decizia comercială

nr. 137 din 13 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială,

s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond

ce a fost schimbată în tot în sensul că s-a admis în parte acțiunea și pârâta a

fost obligată să permită reclamantei accesul la hidranții de pe Platforma  SC

I.T.M.A. SA din București, sector 4 și să-i pună la dispoziție schema rețelei

de hidranți și documentație referitoare la caracteristicile tehnice ale

acesteia.

S-a respins cererea

de obligarea a pârâtei la plata unor daune cominatorii de 10 lei/zi de

întârziere, ca neîntemeiată și pârâta a fost obligată la 2.512,45 lei

cheltuieli de judecată la fond și în apel.

Instanța de apel a

reținut în considerentele deciziei că excepția nulității convenției

autentificată din 19 septembrie 2001 pentru lipsa determinării obiectului

obligației nu este întemeiată, întrucât acesta rezultă din clauza stipulată de

părți la art. 2 din convenție.

Pe fondul litigiului

s-a stabilit că deși pârâta nu i-a îngrădit reclamantei accesul fizic la

Platforma de hidranți  SC I.T.M.A. SA București aceasta nu și-a îndeplinit

întocmai obligația contractuală deoarece, nu i-a permis accesul la schema

tehnică a rețelei sau la documentația privind aceste caracteristici.

Prin aceasta instanța

de fond a interpretat convenția părților contrar regulilor generale și

contextului în care raportul litigios a fost generat.

Împotriva acestei

decizii pârâta SC I.T.M.A. SA a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304

pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și a solicitat desființarea în parte a

deciziei, cu menținerea dispozițiilor privind respingerea cererii de obligare

la daune cominatorii, iar pe fond să se mențină sentința primei instanțe ca

fiind legală și temeinică.

În subsidiar, s-a

invocat că în situația în care s-ar menține decizia recurată, instanța de apel

a procedat în mod greșit la acordarea acestora în totalitate a cheltuielilor de

judecată către reclamantă, deoarece acțiunea a fost admisă numai în parte și

deci se cuveneau numai un procent de 75%, iar 25% îi revin pârâtei - recurente.

Prin întâmpinare

intimata - reclamantă SC A.P. SRL cu sediul în București a solicitat

respingerea recursului întrucât chiar dacă nu s-a precizat expres obligația

pârâtei de a-i pune la dispoziție caracteristicile tehnice și o schemă a

rețelei de hidranți, obligația asumată de pârâtă de a asigura accesul la

hidranții de pe platforma  SC I.T.M.A. SA se completează cu prevederile legale

în materie și presupune și furnizarea acestor documente.

În primul motiv de

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurenta a

susținut că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut întrucât deși nu a

susținut și motivat admiterea apelului în ceea ce privește capătul de cerere

privind accesul fizic la rețeaua de hidranți, instanța a încuviințat accesul

fizic la rețeaua de hidranți.

Nu s-a avut în vedere

că prin răspunsurile la interogator, intimata - reclamantă a recunoscut

implicit că nu i s-a îngrădit pârâtei în nici un fel accesul la rețeaua de

hidranți.

Critica nu este

întemeiată.

Prin motivele de apel

intimata - reclamantă a solicitat schimbarea în tot a sentinței instanței de

fond și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Ori, reclamanta a

pretins prin acțiunea formulată obligarea pârâtei de a-i permite accesul la

hidranții de pe platforma  SC I.T.M.A. SA din București, sector 4, așa încât

instanța s-a pronunțat în limitele cererii deduse judecății.

În al doilea motiv de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. s-a susținut că decizia

instanței de apel conține motive contradictorii deoarece deși instanța reține

că reclamantei nu i s-a îngrădit accesul fizic la Platforma de hidranți SC I.T.M.A.

SA București de către pârâtă, o obligă pe aceasta la acordarea accesului, ceea

ce este contradictoriu.

Nici această critică

nu este fondată.

Astfel, instanța de

apel a reținut că neîngrădirea exclusivă a accesului fizic la Platforma de

hidranți, SC I.T.M.A. SA București de către pârâtă, dar fără permisiunea

accesului la schema tehnică a rețelei sau la documentația referitoare la aceste

caracteristici, nu reprezintă o reală și efectivă îndeplinire a obligației de

către pârâtă.

Deci nu suntem în

prezența unei motivări contradictorii așa cum a susținut recurenta.

A invocat recurenta în temeiul dispozițiilor art.

304 pct. 8 C. proc. civ. că instanța a interpretat greșit convenția din 19

septembrie 2001, respectiv clauza 2 care prevede pentru pârâtă obligația de a

asigura accesul reclamantei la rețeaua de hidranți, în sensul că aceasta ar

genera pentru pârâtă și alte două obligații suplimentare respectiv de a pune la

dispoziția reclamantei o schemă a rețelei de hidranți și caracteristicile

tehnice ale acesteia. Că petenta a ignorat criteriul de interpretare prevăzut

de art. 983 C. civ. în sensul că orice clauză se interpretează în favoarea

celui care se obligă.

Motivul de recurs nu

este fondat.

Instanța de apel a interpretat clauza

2 din convenția din 19 septembrie 2001 încheiată între părți prin care

pârâta-recurentă s-a obligat să asigure reclamantei accesul la rețeaua de

hidranți a SC I.T.M.A. SA având în vedere dispozițiile art. 977 și următoarele C.

civ.

Așa fiind, în raport

de aceste prevederi legale s-a stabilit în mod corect că intenția părților a

fost aceea de a preveni și securiza rețeaua de hidranți situată pe platforma SC

I.T.M.A. SA București împotriva declanșării incendiilor, iar reclamanta nu

putea să facă verificări privind starea rețelei de hidranți decât dacă i se

punea la dispoziție caracteristicile tehnice și schema acesteia.

Susținerea recurentei

că instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 983 C. civ. nu poate fi

reținută cât timp s-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii în ansamblul lor

dispozițiile art. 977 și urm. C. civ. privind interpretarea convențiilor.

În ultimul motiv de

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a susținut că

instanța de apel a obligat pârâta la îndeplinirea unei obligații care a fost

respectată (accesul la rețeaua de hidranți și prin aceasta s-a încălcat

dispozițiile art. 109 alin. (1) C. proc. civ.

Aceste critici au

fost examinate în cadrul primului motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 6 C. proc. civ. și deci nu vor mai fi analizate.

S-a invocat că

instanța de apel a făcut referire în considerentele deciziei la O. nr. 163/28

februarie 2007 pentru aprobarea Normelor generale de apărare împotriva

incendiilor emis de M.A.I., fără a ține cont de prevederile art. 292 și 294 C.

proc. civ. conform cărora în apel nu se pot modifica cererile inițiale de

chemare în judecată prin adăugarea de noi motive.

Critica nu este

întemeiată deoarece invocarea în cadrul motivelor de apel a unei legi speciale

de apărare împotriva incendiilor reprezintă un argument adus de reclamantă în

susținerea punctului său de vedere și combaterea sentinței instanței de fond și

nu o modificare a acțiunii reclamantei.

A arătat recurenta că

reclamanta a invocat ca temei de drept direct în apel art. 20 din Legea nr. 307/2006

privind apărarea împotriva incendiilor fără însă a se preciza care sunt

obligațiile ce le revin părților, iar acest articol nu este aplicabil în speță

pentru că se referă la persoanele care dețin „părți din același imobil” și nu

în proprietate exclusivă ca în litigiul dedus judecății.

Susținerile

recurentei nu pot fi reținute, deoarece în considerentele deciziei aceste

dispoziții legale nu se regăsesc, ele au fost invocate de reclamantă în cadrul

motivelor de apel.

Pentru toate aceste

considerente, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâta SC I.T.M.A. SA București împotriva Deciziei nr. 137 din 13 martie 2008 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2008.