ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 866/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 866/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.M.F.,

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, obligarea acesteia din urmă de a emite titlul de

plată pentru suma de 384.368,97 RON corespunzător titlului de despăgubire

reprezentat de decizia nr. 3227 din 14 octombrie 2008 a Comisiei Centrale

pentru Acordarea Despăgubirilor conform opțiunii exprimate de reclamantă de a

primi despăgubiri exclusiv în numerar.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că a formulat în termen legal cerere de acordare de despăgubiri

pentru imobilul preluat abuziv de Statul Român situat în Cluj-Napoca, str. A.,

nr. 37, identificat inițial sub nr. top. X Cluj-Napoca din C.F. Y Cluj.

În urma rămânerii definitive

a dispoziției Primarului Cluj cu nr. 1660/2005 dosarul a fost înaintat Secretariatului

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în temeiul Legii nr. 10/2001

și a fost înregistrat sub nr. 3311/CC din 21 octombrie 2005.

A susținut reclamanta

că de apropare 3 ani Comisia Centrala nu a soluționat dosarul, sens în care a formulat

acțiune in contencios administrativ, iar prin sentința civilă nr. 659/2008 (Dosar

nr. 1227/33/2008), rămasă irevocabilă, instanța a obligat pârâta să soluționeze

Dosarul nr. 3311/CC/2005. În acest dosar a fost efectuată de un expert autorizat

A.N.E.V.A.R. o expertiză de evaluare, stabilindu-se în final, ca totalul despăgubirilor

de încasat este de 384.368,97 RON.

Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor a emis decizia nr. 3227 din 14 octombrie 2008, prin care

a emis titlul de despăgubire în cuantum de 384.368,97 RON.

Susține reclamanta că

această decizie, împreună cu opțiunea de a primi despăgubiri în numerar, a înregistrat-o

la pârâtă sub nr. 07963 din 19 noiembrie 2008 fără a primi până la aceasta dată

niciun răspuns.

În urma unei notificări

adresate pârâtei în cursul lunii ianuarie 2009, aceasta i-a trimis un răspuns prin

care arată ca urmează sa soluționeze cererea în limita disponibilităților financiare.

Pârâta Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților, prin întâmpinarea formulată a invocat excepția

prematurității, în raport de dispozițiile art. 18

2

pct. 1 lit. a) din

H.G. nr. 128/2008 și art. 18

2

lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

cu modificările și completările O.U.G. nr. 81/2007, în considerarea faptului ca

cererea de opțiune a reclamantei a fost înregistrată sub nr. 07963 din 19 noiembrie

2008, iar până la acel moment despăgubirile în numerar s-au efectuat până la cererea

de opțiune înregistrată sub nr. 3204 din 05 martie 2008.

Pe fondul cauzei, pârâta

a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 539 pronunțată

în data de 29 ianuarie 2010, a respins excepția prematuri tații ca neîntemeiată.

Totodată, a admis acțiunea formulată de reclamanta G.M.F., în contradictoriu cu

pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a obligat pârâta

să emită titlul de plată pentru suma de 384.368,97 RON conform opțiunii exprimate

de reclamantă.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță, a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele:

În ceea ce privește excepția

prematurității acțiunii, instanța a apreciat că este neîntemeiată, sens în care

a respins-o,întrucât argumentele prezentate de pârâtă în susținerea acestei excepții

au natura unor veritabile apărări pe fond.

Pe fondul cauzei, instanța

a constatat că ,în conformitate cu dispozițiile art. 18

2

din Titlul VII

al aceluiași act normativ, în cazul prevăzut la art. 18

1

alin. (2), titularul

titlului de despăgubire va proceda astfel: a) dacă optează pentru primirea exclusiv

de despăgubiri în numerar, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică,

la Direcție, care, după reținerea titlului de despăgubire în original, îi va transfera

despăgubirea în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței

disponibilităților financiare; b) dacă optează pentru valorificarea titlului de

despăgubire exclusiv prin conversia acestuia în acțiuni emise de Fondul Proprietatea,

se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la A.N.R.P., care

în baza solicitării exprese a persoanei despăgubite și după reținerea titlului de

despăgubire în original, dispune realizarea conversiei acestuia în acțiuni emise

de Fondul Proprietatea și instructează depozitarul central al acțiunilor emise de

Fondul Proprietatea să înregistreze persoana despăgubită în registrul acționarilor

Fondului Proprietatea; c) dacă optează pentru primirea de despăgubiri în numerar

și acțiuni emise de Fondul Proprietatea, se prezintă, personal sau prin mandatar

cu procură autentică, la A.N.R.P. care, după reținerea titlului de despăgubire în

original, eliberează un titlu de plată pentru suma solicitată de persoana despăgubită

și un titlu de conversie, pentru diferența dintre valoarea înscrisă în titlul de

despăgubire și valoarea înscrisă în titlul de plată. Titlul de plată va fi valorificat

conform lit a), iar titlul de conversie se va valorifica conform lit. b).

Așadar, având în vedere

prevederile legale incidente, instanța a apreciază ca procedura instituită de Titlul

VII din Legea nr. 247/2005 care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv poate fi echivalată cu o modalitate de

punere în executare a drepturilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească, întrucât

ea are drept fundament sentința civilă nr. 659/2008 a Curții de Apel Cluj și decizia

nr. 3227 din 14 octombrie 2008 a C.C.S.D., căreia statul, în sens larg, prin autoritățile

sale administrative, trebuie să i se conformeze.

Concluzionând, instanța

a reținut că Titlul VII din Legea nr. 247/2005 reglementează regimul stabilirii

și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, sursele de

finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor

care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945

- 22 decembrie 1989, republicată.

Textele indicate confirmă

intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă în raport

cu practica jurisdicțională internă și internațională, iar o astfel de despăgubire

nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării, într-un termen rezonabil, a

sumelor actualizate, integral.

Împotriva sus-menționatei

sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

În motivarea recursului

său întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pârâta Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților - a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie

în esență pentru următoarele considerente:

- Având în vedere decizia

nr. 3227 din 14 octombrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

opțiunea formulată și înregistrată de reclamantă la Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților sub nr. 07963 din 19 noiembrie 2008, în temeiul Titlului

VII din Legea nr. 247/2005 și în baza dispozițiilor H.G. nr. 361/2005, urmează a

fi emis titlul de plată în cuantum de 384.368,97 RON în favoarea reclamantei, în

ordinea înregistrării cererilor de opțiune în termen de 15 zile de la data existenței

disponibilităților financiare în contul Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților potrivit prevederilor art. 18

1

din H.G. nr. 128/2008;

- Legiuitorul, prin

art. 18

2

pct. 5 din H.G. nr. 128/2008 a prevăzut prin derogare de la

art. 18

2

pct. 4 din H.G. nr. 128/2008, situația în care Direcția pentru

Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților va putea emite cu prioritate titluri de plată și/sau titluri de conversie,

și anume în cazuri excepționale (cazuri medicale, sociale, dovedite prin înscrisuri);

- Instanța de fond a reținut

în mod greșit noțiunea de termen rezonabil, având în vedere că procedurile administrative

au demarat în anul 2005, neîndeplinirea de către autoritatea administrativă a atribuțiilor

sale privind emiterea titlului de plată, ar expune reclamanta arbitrariului și hazardului

cu consecințe grave asupra drepturilor și intereselor sale legitime.

Arată recurenta că fără

a nega, de principiu că adăugarea unui alt termen la intervalul deja scurs, care

ar putea justifica reținerea caracterului nerezonabil, în ansamblul său se impune

a se constata că legiuitorul a stabilit un criteriu obiectiv – al ordinii cronologice

în care au fost înregistrate opțiunile pentru acordarea despăgubirii și în absența

disponibilităților bănești ale statului, reclamanta solicită îndeplinirea unei obligații

imposibil de realizat și care este de natură să afecteze principiul egalității de

tratament.

Reclamanta G.M.F. a formulat

întâmpinare și a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate

ca fiind legală și temeinică.

Analizând cererea de recurs,

motivele invocate, normele legale incidente precum și prin prisma prevederilor

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este fondată.

Înalta Curte reține că

Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției respectiv

Titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate

în mod abuziv - are un caracter special.

În conformitate cu prevederile

art. 18

2

lit. a) Capitolul V al O.U.G. nr. 81/2007 transferul despăgubirilor

în numerar se face în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților

financiare în contul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în

ordinea înregistrării cererilor de opțiune persoanelor îndreptățite la Direcția

pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar.

Prin cererea înregistrată

sub nr. 7963 din 19 noiembrie 2008 reclamanta și-a exprimat opțiunea pentru plata

despăgubirilor în numerar.

Recurenta în răspunsul

său a arătat că au fost emise titluri de plată, corespunzătoare primei tranșe, până

la dosarul de opțiune înregistrat sub nr. 03445 din 24 martie 2008 și respectiv

– la data judecării cererii de recurs – dosarul de opțiune înregistrat sub nr. 0391

din 22 aprilie 2008.

În conformitate cu

art. 18

2

pct. 4 din H.G. nr. 128/2008 – în vederea acordării despăgubirilor

bănești și/sau în acțiuni, Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din

cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților va emite titluri

de plată și respectiv de conversie în ordinea cererilor de opțiune a persoanelor

îndreptățite a primi despăgubiri, cereri care sunt însoțite de toate documentele

necesare – conform Normelor metodologice.

Așa cum a precizat și

recurenta în H.G. nr. 128/2008 – prin art. 18

2

pct. 5 s-a prevăzut și

o situație derogatorie de la criteriul ordinii cronologice al opțiunilor privind

titlul de plată, pentru situații de excepție, cazuri medicale, cazuri deosebite

sociale, dovedite prin înscrisuri.

Este real că reclamanta

a demarat procedura administrativă în anul 2005, iar decizia nr. 3227 pentru stabilirea

despăgubirilor a fost emisă de Comisia Centrală la data de 14 octombrie 2008, însă,

având în vedere numărul mare de cereri formulate, ritmul lent în care se desfășoară

procedurile administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005 din diverse motive, cu

atât mai mult este necesară stabilirea unui criteriu obiectiv – care să conducă

la soluționarea cererilor și accelerarea procedurilor.

Cum acest criteriu obiectiv

a fost stabilit de legiuitor – ordinea cronologică a înregistrării opțiunilor iar

reclamanta-intimată nu se regăsește în situația prevăzută cu titlu de excepție de

la această regulă – rezultă că recurenta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților – nu i-a încălcat drepturile și interesele legitime prevăzute de

Legea nr. 247/2005.

Având în vedere totodată

și impactul financiar pe care acordarea acestor despăgubiri o are asupra bugetului

național, a fost emisă O.U.G. nr. 62/2010 – fără incidență în speța de față – prin

care – a fost suspendată pe o perioadă de 5 ani de la data intrării acesteia în

vigoare (30 iunie 2010) emiterea titlurilor de plată – prevăzute de Titlul VII.

Măsurile stabilite prin

O.U.G. nr. 62/2010 – pun în lumină celălalt factor decisiv pentru soluționarea titlurilor

de plată și acordarea practică a despăgubirii prin prisma existenței disponibilităților

bănești.

Reclamanta nu a produs

dovezi că avea înregistrată cererea de opțiune anterior celor arătate de recurentă,

că se află într-o situație de excepție prevăzută de lege sau că existau disponibilități

financiare.

În acest context economic

financiar, dubat de criza economică se impune a se reconsidera aplicarea prevederilor

art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului – privind

protecția proprietății – în sensul aprecierii caracterului nerezonabil al procedurilor

administrative în funcție de fiecare caz în parte, circumstanțele sale, în spiritul

respectării principiului egalității de tratament a persoanelor aflate în aceeași

situație și pentru a asigura un just echilibru între exigențele intereselor generale

ale comunității și imperativele de protecție a drepturilor fundamentale ale omului.

Potrivit art. 1 teza a

II-a din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului

- Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile

pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului

general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor.

Înalta Curte, apreciază

astfel, că în raport de situația concretă instanța de fond a făcut o greșită aplicare

a prevederilor legale și în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va admite

recursul, va modifica sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea reclamantei

ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței

nr. 539 din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge

acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie

2011.