ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 866/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.M.F., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea acesteia din urmă de a emite titlul de plată pentru suma de 384.368,97 RON corespunzător titlului de despăgubire reprezentat de decizia nr. 3227 din 14 octombrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor conform opțiunii exprimate de reclamantă de a primi despăgubiri exclusiv în numerar. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a formulat în termen legal cerere de acordare de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv de Statul Român situat în Cluj-Napoca, str. A., nr. 37, identificat inițial sub nr. top.

X Cluj-Napoca din C.F. Y Cluj. În urma rămânerii definitive a dispoziției Primarului Cluj cu nr. 1660/2005 dosarul a fost înaintat Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în temeiul Legii nr. 10/2001 și a fost înregistrat sub nr. 3311/CC din 21 octombrie 2005. A susținut reclamanta că de apropare 3 ani Comisia Centrala nu a soluționat dosarul, sens în care a formulat acțiune in contencios administrativ, iar prin sentința civilă nr. 659/2008 (Dosar nr. 1227/33/2008), rămasă irevocabilă, instanța a obligat pârâta să soluționeze Dosarul nr. 3311/CC/2005. În acest dosar a fost efectuată de un expert autorizat A.N.E.V.A.R. o expertiză de evaluare, stabilindu-se în final, ca totalul despăgubirilor de încasat este de 384.368,97 RON.

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis decizia nr. 3227 din 14 octombrie 2008, prin care a emis titlul de despăgubire în cuantum de 384.368,97 RON. Susține reclamanta că această decizie, împreună cu opțiunea de a primi despăgubiri în numerar, a înregistrat-o la pârâtă sub nr. 07963 din 19 noiembrie 2008 fără a primi până la aceasta dată niciun răspuns. În urma unei notificări adresate pârâtei în cursul lunii ianuarie 2009, aceasta i-a trimis un răspuns prin care arată ca urmează sa soluționeze cererea în limita disponibilităților financiare. Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin întâmpinarea formulată a invocat excepția prematurității, în raport de dispozițiile art. 18 2 pct. 1 lit. a) din H.G.

nr. 128/2008 și art. 18 2 lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările O.U.G. nr. 81/2007, în considerarea faptului ca cererea de opțiune a reclamantei a fost înregistrată sub nr. 07963 din 19 noiembrie 2008, iar până la acel moment despăgubirile în numerar s-au efectuat până la cererea de opțiune înregistrată sub nr. 3204 din 05 martie 2008. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 539 pronunțată în data de 29 ianuarie 2010, a respins excepția prematuri tații ca neîntemeiată. Totodată, a admis acțiunea formulată de reclamanta G.M.F., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a obligat pârâta să emită titlul de plată pentru suma de 384.368,97 RON conform opțiunii exprimate de reclamantă.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele: În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, instanța a apreciat că este neîntemeiată, sens în care a respins-o,întrucât argumentele prezentate de pârâtă în susținerea acestei excepții au natura unor veritabile apărări pe fond.

Pe fondul cauzei, instanța a constatat că ,în conformitate cu dispozițiile art. 18 2 din Titlul VII al aceluiași act normativ, în cazul prevăzut la art. 18 1 alin. (2), titularul titlului de despăgubire va proceda astfel: a) dacă optează pentru primirea exclusiv de despăgubiri în numerar, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la Direcție, care, după reținerea titlului de despăgubire în original, îi va transfera despăgubirea în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare; b) dacă optează pentru valorificarea titlului de despăgubire exclusiv prin conversia acestuia în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la A.N.R.P., care în baza solicitării exprese a persoanei despăgubite și după reținerea titlului de despăgubire în original, dispune realizarea conversiei acestuia în acțiuni emise de Fondul Proprietatea și instructează depozitarul central al acțiunilor emise de Fondul Proprietatea să înregistreze persoana despăgubită în registrul acționarilor Fondului Proprietatea; c) dacă optează pentru primirea de despăgubiri în numerar și acțiuni emise de Fondul Proprietatea, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la A.N.R.P.

care, după reținerea titlului de despăgubire în original, eliberează un titlu de plată pentru suma solicitată de persoana despăgubită și un titlu de conversie, pentru diferența dintre valoarea înscrisă în titlul de despăgubire și valoarea înscrisă în titlul de plată. Titlul de plată va fi valorificat conform lit a), iar titlul de conversie se va valorifica conform lit. b). Așadar, având în vedere prevederile legale incidente, instanța a apreciază ca procedura instituită de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv poate fi echivalată cu o modalitate de punere în executare a drepturilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească, întrucât ea are drept fundament sentința civilă nr. 659/2008 a Curții de Apel Cluj și decizia nr. 3227 din 14 octombrie 2008 a C.C.S.D., căreia statul, în sens larg, prin autoritățile sale administrative, trebuie să i se conformeze.

Concluzionând, instanța a reținut că Titlul VII din Legea nr. 247/2005 reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată. Textele indicate confirmă intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională, iar o astfel de despăgubire nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării, într-un termen rezonabil, a sumelor actualizate, integral.

Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. În motivarea recursului său întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie în esență pentru următoarele considerente: - Având în vedere decizia nr. 3227 din 14 octombrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, opțiunea formulată și înregistrată de reclamantă la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților sub nr. 07963 din 19 noiembrie 2008, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și în baza dispozițiilor H.G.

nr. 361/2005, urmează a fi emis titlul de plată în cuantum de 384.368,97 RON în favoarea reclamantei, în ordinea înregistrării cererilor de opțiune în termen de 15 zile de la data existenței disponibilităților financiare în contul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților potrivit prevederilor art. 18 1 din H.G. nr. 128/2008; - Legiuitorul, prin art. 18 2 pct. 5 din H.G. nr. 128/2008 a prevăzut prin derogare de la art. 18 2 pct. 4 din H.G.

nr. 128/2008, situația în care Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților va putea emite cu prioritate titluri de plată și/sau titluri de conversie, și anume în cazuri excepționale (cazuri medicale, sociale, dovedite prin înscrisuri); - Instanța de fond a reținut în mod greșit noțiunea de termen rezonabil, având în vedere că procedurile administrative au demarat în anul 2005, neîndeplinirea de către autoritatea administrativă a atribuțiilor sale privind emiterea titlului de plată, ar expune reclamanta arbitrariului și hazardului cu consecințe grave asupra drepturilor și intereselor sale legitime.

Arată recurenta că fără a nega, de principiu că adăugarea unui alt termen la intervalul deja scurs, care ar putea justifica reținerea caracterului nerezonabil, în ansamblul său se impune a se constata că legiuitorul a stabilit un criteriu obiectiv – al ordinii cronologice în care au fost înregistrate opțiunile pentru acordarea despăgubirii și în absența disponibilităților bănești ale statului, reclamanta solicită îndeplinirea unei obligații imposibil de realizat și care este de natură să afecteze principiul egalității de tratament. Reclamanta G.M.F. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică. Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente precum și prin prisma prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că aceasta este fondată. Înalta Curte reține că Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției respectiv Titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - are un caracter special. În conformitate cu prevederile art. 18 2 lit. a) Capitolul V al O.U.G. nr. 81/2007 transferul despăgubirilor în numerar se face în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare în contul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în ordinea înregistrării cererilor de opțiune persoanelor îndreptățite la Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar. Prin cererea înregistrată sub nr. 7963 din 19 noiembrie 2008 reclamanta și-a exprimat opțiunea pentru plata despăgubirilor în numerar.

Recurenta în răspunsul său a arătat că au fost emise titluri de plată, corespunzătoare primei tranșe, până la dosarul de opțiune înregistrat sub nr. 03445 din 24 martie 2008 și respectiv – la data judecării cererii de recurs – dosarul de opțiune înregistrat sub nr. 0391 din 22 aprilie 2008. În conformitate cu art. 18 2 pct. 4 din H.G. nr. 128/2008 – în vederea acordării despăgubirilor bănești și/sau în acțiuni, Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților va emite titluri de plată și respectiv de conversie în ordinea cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri, cereri care sunt însoțite de toate documentele necesare – conform Normelor metodologice.

Așa cum a precizat și recurenta în H.G. nr. 128/2008 – prin art. 18 2 pct. 5 s-a prevăzut și o situație derogatorie de la criteriul ordinii cronologice al opțiunilor privind titlul de plată, pentru situații de excepție, cazuri medicale, cazuri deosebite sociale, dovedite prin înscrisuri. Este real că reclamanta a demarat procedura administrativă în anul 2005, iar decizia nr. 3227 pentru stabilirea despăgubirilor a fost emisă de Comisia Centrală la data de 14 octombrie 2008, însă, având în vedere numărul mare de cereri formulate, ritmul lent în care se desfășoară procedurile administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005 din diverse motive, cu atât mai mult este necesară stabilirea unui criteriu obiectiv – care să conducă la soluționarea cererilor și accelerarea procedurilor.

Cum acest criteriu obiectiv a fost stabilit de legiuitor – ordinea cronologică a înregistrării opțiunilor iar reclamanta-intimată nu se regăsește în situația prevăzută cu titlu de excepție de la această regulă – rezultă că recurenta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – nu i-a încălcat drepturile și interesele legitime prevăzute de Legea nr. 247/2005. Având în vedere totodată și impactul financiar pe care acordarea acestor despăgubiri o are asupra bugetului național, a fost emisă O.U.G. nr. 62/2010 – fără incidență în speța de față – prin care – a fost suspendată pe o perioadă de 5 ani de la data intrării acesteia în vigoare (30 iunie 2010) emiterea titlurilor de plată – prevăzute de Titlul VII.

Măsurile stabilite prin O.U.G. nr. 62/2010 – pun în lumină celălalt factor decisiv pentru soluționarea titlurilor de plată și acordarea practică a despăgubirii prin prisma existenței disponibilităților bănești. Reclamanta nu a produs dovezi că avea înregistrată cererea de opțiune anterior celor arătate de recurentă, că se află într-o situație de excepție prevăzută de lege sau că existau disponibilități financiare.

În acest context economic financiar, dubat de criza economică se impune a se reconsidera aplicarea prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului – privind protecția proprietății – în sensul aprecierii caracterului nerezonabil al procedurilor administrative în funcție de fiecare caz în parte, circumstanțele sale, în spiritul respectării principiului egalității de tratament a persoanelor aflate în aceeași situație și pentru a asigura un just echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de protecție a drepturilor fundamentale ale omului. Potrivit art. 1 teza a II-a din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului - Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor.

Înalta Curte, apreciază astfel, că în raport de situația concretă instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale și în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței nr. 539 din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2011.