ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5001/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul G.T.A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a solicitat obligarea pârâtei să soluționeze dosarul nr. 45554/CC în sensul înaintării acestuia unui evaluator și a emiterii actului administrativ reprezentând decizia privind titlul de despăgubire. În motivare se arată că la data de 21 aprilie 2008 s-a emis Dispoziția Primarului municipiului Cluj-Napoca nr. 2803 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru apartamentul înscris în C.F.

individuală a dreptului de superficie, în favoarea reclamantului, însă nici până în prezent dosarul nr. 45554/CC nu s-a soluționat de către pârâtă într-un termen rezonabil. Dosarul aferent dispoziției amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 2803/2008, a fost transmis de Primăria municipiului Cluj-Napoca, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 45554/CC.

Totodată, dosarul amintit mai sus, a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat. Referitor la etapa evaluării, această etapă este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 281/S din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Curtea de Apel Cluj - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 14 din 17 ianuarie 2011 a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâta să procedeze la transmiterea dosarului nr. 4554/CC evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că reclamantul nu a parcurs toate procedurile instituite în favoarea sa, nefiind parcurse toate etapele în fața autorităților administrative investite în această procedură, astfel că acțiunea apare ca fiind întemeiată doar în ceea ce privește primul petit parcurgerea întregii proceduri neputând fi evitată. Invocarea Deciziei nr. 281/S din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit căreia dosarele transmise Secretariatului Comisiei Centrale se vor împărți în două categorii: dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 81/2007; dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale după intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 81/2007 proporțional, din fiecare categorie mai sus arătată și în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate și constatate a fi complete, vor fi trimise la evaluare nu este de natură a exonera pârâta de aplicarea riguroasă a dispozițiilor legale într-un termen apreciat ca fiind rezonabil, ori stabilirea ordinii de soluționare nu asigură și soluționarea cererii în termenul care să asigure respectarea exigențelor legale astfel că această apărare va fi înlăturată.

Susținerea potrivit căreia nu sunt incidente prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât prin cererea adresată pârâtei, reclamantul nu a solicitat un răspuns, care poate și trebuie comunicat în termenul de 30 de zile amintit mai sus, ci se solicită eliberarea unui anumit act ce presupune mai multe etape legale prealabile și obligatorii emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire nu este justificată prin invocarea unor argumente pertinente iar instituirea unor etape distincte relevă că fiecare din acestea trebuie să respecte termenul apreciat în mod constant ca fiind rezonabil. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs atât reclamantul G.T.A.

cât și pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Recurentul G.T.A. a susținut în esență, că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală în ceea ce privește respingerea cererii privind emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, întrucât ar fi contrar legii ca pentru fiecare etapă de parcurs în fața autorităților administrative să fie pus în situația de a formula câte o acțiune civilă separată. Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează. Legea nr. 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Astfel fiind, în speță sunt aplicabile prevederile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, conform cărora: - alin. (1): „Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”, - alin. (2): „Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată,cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.” - alin. (2 1 ): „Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.” - alin. (2 2 ): „Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.

- alin. (3): „În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.” - alin. (4): „Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.” - alin. (5): „Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.” - alin. (6): „După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisie Centrale.

Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.” Legiuitorul a menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres, în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ, se menționează că „în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.” În alin. (8) se arată că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7), care reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire, iar în cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.

În cauză este necontestat că reclamantul G.T.A. a solicitat în contradictoriu cu Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor obligarea pârâtei să soluționeze dosarul nr. 4554/CC în sensul înaintării acestuia unui evaluator și a emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, întrucât prin Dispoziția Primarului Cluj-Napoca din 21 aprilie 2008 s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru apartamentul înscris în CF individuală a dreptului de superficie.

Admițând, în parte, acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanța de fond a reținut că susținerea potrivit cu care în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, întrucât reclamantul nu a solicitat un răspuns ce trebuia comunicat în termen de 30 de zile, solicitându-se de fapt eliberarea unui anumit act ce presupune mai multe etape legale prealabile și obligatorii emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire nu este justificată iar instituirea unor etape distincte relevă că fiecare din acestea trebuie să respecte termenul rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din C.E.D.O.

Pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă care să justifice existența unor motive obiective pentru care cererea reclamantului nu a fost analizată într-un termen rezonabil. Este adevărat că Titlul VII – Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede nici un termen limită pentru soluționarea dosarelor privind emiterea titlurilor de despăgubire, termen care nu se regăsește nici în Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, și nici în Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, dar această situație nu poate constitui un argument pentru ca durata de soluționare să fie lăsată la voia autorității competente.

Astfel, în primul rând, este unanim acceptat că, unul dintre principiile care trebuie să guverneze activitatea organelor administrației publice, este principiul operativității, care obligă orice structură administrativ ca, în scopul realizării interesului general, dar și a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor particulare, să acționeze în mod prompt, eficace și eficient. În acest sens, trebuie menționată Recomandarea CM(2007/7) privind buna administrare, prin care Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei cere guvernelor statelor membre, prin art. 7 din Codul bunei administrări (administrații), ca administrațiile publice să acționeze și să-și execute obligațiile într-un termen rezonabil, în raport cu complexitatea cauzei și cu interesele care există în cauza respectivă.

Într-adevăr, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană și intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care, prin art. 6 Titlul I din versiunea consolidată din TVE, recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, cetățenii români sunt beneficiarii unui drept la o bună administrare ca drept fundamental, în raport cu statutul lor de cetățeni europeni. Astfel, potrivit art. 41.1 din Cartă, orice persoană are dreptul ca problemele sale să fie rezolvate în mod imparțial, corect și într-un termen rezonabil. Or, având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituție, prevederile legale interne, atât cele cuprinse în legislația primară – Legea nr. 247/2005, în cazul de față, cât și în reglementările secundare – H.G.

nr. 1095/2005 și Decizia nr. 2815/2008, în cazul de față, referitoare la procedura de soluționare a cererilor care au ca scop acordarea despăgubirilor pentru imobilele trecute în proprietatea Statului Român, nu pot fi nici interpretate și nici aplicate cu ignorarea dreptului la o bună administrare și cu încălcarea termenului rezonabil de soluționare a cererilor respective, ca element component al dreptului la o bună administrare. Pe de altă parte, trebuie menționat și faptul că, în jurisprudența sa constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal a statuat că termenul rezonabil, ca garanție a unui proces echitabil, în sensul art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O., este pe deplin aplicabil și în cadrul procedurilor administrative reglementate pentru soluționarea oricăror cereri de către organele administrației publice centrale sau locale.

Cu toate acestea, dosarul reclamantului, în care a fost emisă Dispoziția nr. 2803 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, nu a fost soluționat, până la data pronunțării sentinței. În raport cu data declanșării procedurii administrative – anul 2007 și cu data înregistrării dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor – precum și în raport cu importanța cauzei pentru recurentul-reclamant, dar și cu atitudinea de tergiversare manifestată de autoritățile administrative competente, rezultă că în speță a fost încălcat termenul rezonabil de către autoritățile respective, ceea ce reprezintă un refuz nejustificat în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat este definit ca atitudinea de a nu soluționa cererea unei persoane, manifestată cu exces de putere.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din aceeași lege, prin exces de putere se înțelege exercitarea de către autoritățile publice a dreptului de apreciere prin încălcarea limitelor competenței legale sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor. Or, în cauză, așa cum s-a argumentat mai sus, autoritățile administrative competente sesizate cu soluționarea cererii formulate de recurentul-reclamant, și-au exercitat dreptul de apreciere cu privire la intervalul de timp în care erau datoare să rezolve cererea în litigiu, cu încălcarea termenului rezonabil, ca element al dreptului fundamental la o bună administrare de care beneficiază intimata-reclamantă.

Înalta Curte constată că autoritatea pârâtă este în culpă, pentru că nu a luat măsuri eficiente pentru soluționarea cererii recurentului-reclamant, astfel că susținerile și criticile acestuia sunt fondate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, pe care o va modifica în sensul că va obliga pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, pe baza raportului de evaluare în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei decizii. Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va admite în întregime acțiunea reclamantului și va obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire, într-un termen de cel mult 6 luni de zile de la data pronunțării prezentei decizii.

Recursul declarat de statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Recurentul a susținut, în esență, următoarele critici: 1) Sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală cât privește obligarea sa la transmiterea dosarului de evaluare, întrucât această etapă a fost parcursă. Referitor la etapa evaluării, susține recurentul, aceasta este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Astfel, se arată că dosarul privind acordarea de despăgubiri în favoarea sa, face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale după intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 81/2007, urmând a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor. Privitor la aspectul reținut de instanța de fond, potrivit căruia în cauză s-ar fi depășit termenul rezonabil de soluționare a cauzei, recurentul susține că acesta este neîntemeiat, deoarece jurisprudența Curții Europene în materie de termen rezonabil stabilește anumite criterii care trebuie luate în calcul, cum ar fi: complexitatea cauzei conduita reclamantului și aceea autorităților competente și importanța litigiului pentru reclamant. Pentru aceleași considerente pentru care recursul declarat de reclamantul G.T.A. a fost admis, recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de G.T.A. împotriva sentinței civile nr. 14 din 17 ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în parte, în sensul că admite în întregime acțiunea reclamantului. Obligă pârâta să emită în favoarea reclamantului, pe baza raportului de evaluare, a deciziei reprezentând titlu de despăgubire în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei decizii. Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Respinge ca nefondat recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva aceleiași sentințe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2011.