ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5001/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5001/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul G.T.A. în contradictoriu

cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

a solicitat obligarea pârâtei să soluționeze dosarul nr. 45554/CC în sensul

înaintării acestuia unui evaluator și a emiterii actului administrativ

reprezentând decizia privind titlul de despăgubire.

În motivare se arată că la data de

21 aprilie 2008 s-a emis Dispoziția Primarului municipiului Cluj-Napoca nr.

2803 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale

privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv pentru apartamentul înscris în C.F. individuală a

dreptului de superficie, în favoarea reclamantului, însă nici până în prezent

dosarul nr. 45554/CC nu s-a soluționat de către pârâtă într-un termen

rezonabil.

Dosarul aferent dispoziției amintite

a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată

procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Etapa transmiterii și înregistrării

dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de

măsuri reparatorii în favoarea reclamantului, în sensul că dosarul aferent

Dispoziției nr. 2803/2008, a fost transmis de Primăria municipiului Cluj-Napoca,

în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 45554/CC.

Totodată, dosarul amintit mai sus, a

fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în

natură a imobilului notificat.

Referitor la etapa evaluării,

această etapă este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a

dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 281/S din 16 septembrie 2008 a

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Curtea de Apel Cluj - secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 14

din 17 ianuarie 2011 a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, obligând

pârâta să procedeze la transmiterea dosarului nr. 4554/CC evaluatorului sau

societății de evaluatori desemnate.

Pentru a pronunța această sentință

instanța a reținut că reclamantul nu a parcurs toate procedurile instituite în

favoarea sa, nefiind parcurse toate etapele în fața autorităților

administrative investite în această procedură, astfel că acțiunea apare ca

fiind întemeiată doar în ceea ce privește primul petit parcurgerea întregii

proceduri neputând fi evitată.

Invocarea Deciziei nr. 281/S din 16

septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit

căreia dosarele transmise Secretariatului Comisiei Centrale se vor împărți în

două categorii: dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de

Urgență nr. 81/2007; dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale după

intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007 proporțional, din fiecare categorie

mai sus arătată și în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate și

constatate a fi complete, vor fi trimise la evaluare nu este de natură a

exonera pârâta de aplicarea riguroasă a dispozițiilor legale într-un termen

apreciat ca fiind rezonabil, ori stabilirea ordinii de soluționare nu asigură

și soluționarea cererii în termenul care să asigure respectarea exigențelor

legale astfel că această apărare va fi înlăturată.

Susținerea potrivit căreia nu sunt

incidente prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, întrucât prin cererea adresată

pârâtei, reclamantul nu a solicitat un răspuns, care poate și trebuie comunicat

în termenul de 30 de zile amintit mai sus, ci se solicită eliberarea unui

anumit act ce presupune mai multe etape legale prealabile și obligatorii

emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire nu este justificată prin invocarea

unor argumente pertinente iar instituirea unor etape distincte relevă că

fiecare din acestea trebuie să respecte termenul apreciat în mod constant ca

fiind rezonabil.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs atât reclamantul G.T.A.

cât și pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Recurentul G.T.A. a susținut în

esență, că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală în ceea ce

privește respingerea cererii privind emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire, întrucât ar fi contrar legii ca pentru fiecare etapă de parcurs în

fața autorităților administrative să fie pus în situația de a formula câte o

acțiune civilă separată.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Legea nr. 247/2005 stabilește

procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse

în vederea emiterii unei decizii reprezentând titlul de despăgubire de către

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Astfel fiind, în speță sunt

aplicabile prevederile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, conform

cărora:

- alin. (1): „Deciziile/dispozițiile

emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de

retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice

centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume

care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația

juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație

aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții

demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii,

se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei

Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu

de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”,

- alin. (2): „Notificările

formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul

juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22

decembrie 1989, republicată,cu modificările și completările ulterioare care nu

au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în

vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire

Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de

deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea

notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor

conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate

de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a

imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora,

inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse

de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30

de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după

caz, a ordinelor.”

- alin. (2

1

):

„Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate

pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către

Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de

referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior

exercitării controlului de legalitate de către acesta.”

- alin. (2

2

):

„Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute

la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea

atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii

disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.

- alin.

(3):

„În termen de 30 de zile de la

data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin

Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1329/2003 va proceda la predarea, pe

bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale

a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor

motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de

valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în

vigoare a prezentei legi.”

- alin.

(4):

„Pe baza situației juridice a

imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul

Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și

(2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în

natură.”

- alin.

(5):

„Secretariatul Comisiei Centrale

va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care,

în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea

vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în

vederea întocmirii raportului de evaluare.”

- alin.

(6):

„După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va

efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care

îl va transmite Comisie Centrale. Acest raport va conține cuantumul

despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.”

Legiuitorul a menționat în mod

detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de

către evaluatorul numit.

În mod expres, în art. 16 alin. (7)

al acestui act normativ, se menționează că „în baza raportului de evaluare

Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.”

În alin. (8) se arată că

dispozițiile alin. (1) - (2) și (7), care reglementează procedura de emitere a

titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor

emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care

urmează a se acorda ca despăgubire, iar în cazul prevăzut la alin. (8), titlul

de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor

consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.

În cauză este necontestat că

reclamantul G.T.A. a solicitat în contradictoriu cu Statul Român - Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor obligarea pârâtei să soluționeze

dosarul nr. 4554/CC în sensul înaintării acestuia unui evaluator și a emiterii

deciziei reprezentând titlul de despăgubire, întrucât prin Dispoziția

Primarului Cluj-Napoca din 21 aprilie 2008 s-a propus acordarea de despăgubiri

în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru apartamentul

înscris în CF individuală a dreptului de superficie.

Admițând, în parte, acțiunea

formulată de reclamant împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, instanța de fond a reținut că susținerea potrivit cu care în

cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr.

554/2004, întrucât reclamantul nu a solicitat un răspuns ce trebuia comunicat

în termen de 30 de zile, solicitându-se de fapt eliberarea unui anumit act ce

presupune mai multe etape legale prealabile și obligatorii emiterii deciziei

conținând titlul de despăgubire nu este justificată iar instituirea unor etape

distincte relevă că fiecare din acestea trebuie să respecte termenul rezonabil,

astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din C.E.D.O.

Pârâta nu a depus la dosarul cauzei

nici o dovadă care să justifice existența unor motive obiective pentru care

cererea reclamantului nu a fost analizată într-un termen rezonabil.

Este adevărat că Titlul VII –

Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv, din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, nu

prevede nici un termen limită pentru soluționarea dosarelor privind emiterea

titlurilor de despăgubire, termen care nu se regăsește nici în Normele

metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, și nici în Decizia nr. 2815 din

16 septembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

dar această situație nu poate constitui un argument pentru ca durata de

soluționare să fie lăsată la voia autorității competente.

Astfel, în primul rând, este unanim

acceptat că, unul dintre principiile care trebuie să guverneze activitatea

organelor administrației publice, este principiul operativității, care obligă

orice structură administrativ ca, în scopul realizării interesului general, dar

și a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor particulare, să

acționeze în mod prompt, eficace și eficient.

În acest sens, trebuie menționată

Recomandarea CM(2007/7) privind buna administrare, prin care Comitetul de

Miniștri al Consiliului Europei cere guvernelor statelor membre, prin art. 7

din Codul bunei administrări (administrații), ca administrațiile publice să

acționeze și să-și execute obligațiile într-un termen rezonabil, în raport cu

complexitatea cauzei și cu interesele care există în cauza respectivă.

Într-adevăr, ca urmare a aderării

României la Uniunea Europeană și intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care, prin art. 6 Titlul I din versiunea consolidată din TVE, recunoaște

drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor

fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, cetățenii români sunt

beneficiarii unui drept la o bună administrare ca drept fundamental, în raport

cu statutul lor de cetățeni europeni.

Astfel, potrivit art. 41.1 din

Cartă, orice persoană are dreptul ca problemele sale să fie rezolvate în mod

imparțial, corect și într-un termen rezonabil.

Or, având în vedere dispozițiile

art. 20 din Constituție, prevederile legale interne, atât cele cuprinse în

legislația primară – Legea nr. 247/2005, în cazul de față, cât și în

reglementările secundare – H.G. nr. 1095/2005 și Decizia nr. 2815/2008, în

cazul de față, referitoare la procedura de soluționare a cererilor care au ca

scop acordarea despăgubirilor pentru imobilele trecute în proprietatea Statului

Român, nu pot fi nici interpretate și nici aplicate cu ignorarea dreptului la o

bună administrare și cu încălcarea termenului rezonabil de soluționare a

cererilor respective, ca element component al dreptului la o bună administrare.

Pe de altă parte, trebuie menționat

și faptul că, în jurisprudența sa constantă, Înalta Curte de Casație și

Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal a statuat că termenul

rezonabil, ca garanție a unui proces echitabil, în sensul art. 6 paragraful 1

din C.E.D.O., este pe deplin aplicabil și în cadrul procedurilor administrative

reglementate pentru soluționarea oricăror cereri de către organele

administrației publice centrale sau locale.

Cu toate acestea, dosarul

reclamantului, în care a fost emisă Dispoziția nr. 2803 a Primarului

Municipiului Cluj-Napoca, nu a fost soluționat, până la data pronunțării

sentinței.

În raport cu data declanșării

procedurii administrative – anul 2007 și cu data înregistrării dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor – precum și în raport cu importanța cauzei

pentru recurentul-reclamant, dar și cu atitudinea de tergiversare manifestată

de autoritățile administrative competente, rezultă că în speță a fost încălcat

termenul rezonabil de către autoritățile respective, ceea ce reprezintă un

refuz nejustificat în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1)

lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat este definit ca atitudinea

de a nu soluționa cererea unei persoane, manifestată cu exces de putere.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. n)

din aceeași lege, prin exces de putere se înțelege exercitarea de către

autoritățile publice a dreptului de apreciere prin încălcarea limitelor

competenței legale sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

Or, în cauză, așa cum s-a argumentat

mai sus, autoritățile administrative competente sesizate cu soluționarea

cererii formulate de recurentul-reclamant, și-au exercitat dreptul de apreciere

cu privire la intervalul de timp în care erau datoare să rezolve cererea în

litigiu, cu încălcarea termenului rezonabil, ca element al dreptului

fundamental la o bună administrare de care beneficiază intimata-reclamantă.

Înalta Curte constată că autoritatea

pârâtă este în culpă, pentru că nu a luat măsuri eficiente pentru soluționarea

cererii recurentului-reclamant, astfel că susținerile și criticile acestuia

sunt fondate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și

nelegală, pe care o va modifica în sensul că va obliga pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de

despăgubire, pe baza raportului de evaluare în termen de 6 luni de la

pronunțarea prezentei decizii.

Prin urmare, pentru considerentele

arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că

va admite în întregime acțiunea reclamantului și va obligă pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să emită decizia reprezentând titlu

de despăgubire, într-un termen de cel mult 6 luni de zile de la data

pronunțării prezentei decizii.

Recursul declarat de statul Român

prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Recurentul a susținut, în esență,

următoarele critici:

1) Sentința instanței de fond este

netemeinică și nelegală cât privește obligarea sa la transmiterea dosarului de

evaluare, întrucât această etapă a fost parcursă.

Referitor la etapa evaluării,

susține recurentul, aceasta este condiționată de respectarea ordinii de

înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16

septembrie 2008 a Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Astfel, se arată că dosarul privind

acordarea de despăgubiri în favoarea sa, face parte din categoria dosarelor

transmise Secretariatului Comisiei Centrale după intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 81/2007, urmând a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor.

Privitor la aspectul reținut de

instanța de fond, potrivit căruia în cauză s-ar fi depășit termenul rezonabil

de soluționare a cauzei, recurentul susține că acesta este neîntemeiat,

deoarece jurisprudența Curții Europene în materie de termen rezonabil

stabilește anumite criterii care trebuie luate în calcul, cum ar fi:

complexitatea cauzei conduita reclamantului și aceea autorităților competente

și importanța litigiului pentru reclamant.

Pentru aceleași considerente pentru

care recursul declarat de reclamantul G.T.A. a fost admis, recursul declarat de

Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de G.T.A. împotriva sentinței

civile nr. 14 din 17 ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj - secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în parte,

în sensul că admite în întregime acțiunea reclamantului.

Obligă pârâta să emită în favoarea

reclamantului, pe baza raportului de evaluare, a deciziei reprezentând titlu de

despăgubire în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei decizii.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței recurate.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva aceleiași sentințe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 octombrie 2011.