ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 528/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 528/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față, după deliberare, constată următoarele: Prin decizia comercială nr. 98722 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a fost respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamanta SC T. SRL în contradictoriu cu intimata pârâtă SC E. SRL, prin reprezentanți F.M.V. și F.D., împotriva sentinței nr. 1295 din 22 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 477/104/2010. Asupra apelului declarat de reclamantă, instanța de apel a constatat următoarele: La data de 20 aprilie 2009, reclamanta SC T. SRL SLATINA a chemat în judecată pe pârâții SC E. SRL Slatina, F.M.V. și F.D. (în calitatea acestora de reprezentanți ai SC E. SRL), solicitând instanței ca pe baza hotărârii ce o va pronunța în cauză, să-i oblige pe aceștia să nu mai pătrundă în imobilul proprietatea sa, să folosească și edifice căi de acces pe propria proprietate, cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria Slatina, prin sentința civilă nr. 236 din 19 ianuarie 2010, a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, pe considerentul că litigiu are natură comercială. Cauza a fost înregistrată sub nr. 477/104/2010, pe rolul Tribunalului Olt, secția comercială și de contencios administrativ. La termenul din 12 mai 2010, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să cheme în judecata în calitate de pârâtă doar pe SC E. SRL. Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1295 din 22 decembrie 2010, a respins acțiunea.
S-a reținut că, prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 2704 din 26 octombrie 2005, pârâta a devenit proprietara imobilului compus din 88,21 m.p., iar ulterior același vânzător a înstrăinat reclamantei o altă parte din același imobil, respectiv suprafața de 171,99 m.p., împreună cu o construcție care se învecinează cu construcția proprietatea pârâtei. După cumpărarea construcției, reclamanta a restricționat accesul pârâtei la subsolul și etajul imobilului, prin montarea și blocarea unor uși, astfel că, deși prin contractul de vânzare cumpărare s-a prevăzut că intrarea în spațiul vândut să se facă prin str. Lipscani, din probele administrate a rezultat că este imposibilă comunicarea cu subsolul și etajul clădirii, din str. Lipscani.
Tribunalul a constatat că respectivele aspecte au mai fost analizate de instanța anterioară într-un litigiu similar declanșat între G.C., B.I.C. și SC E. SRL constatându-se irevocabil că accesul la subsolul și etajul imobilului nu se face prin intrarea de pe strada Lipscani, ci numai pe scara de acces din strada Eminescu. Din raportul de expertiză întocmit în cauză, rezultă cu certitudine că societatea pârâtă a folosit accesul pentru spațiile cumpărate prin stradelele care fac legătura între str. Lipscani și str. Eminescu, începând cu data cumpărării imobilului, situație care era cunoscută de către reclamantă la data achiziționării imobilului. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta SC T. SRL.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate în cauză, Curtea de Apel a apreciat apelul ca fiind nefondat. S-a reținut că principiul adevărului implică cerința ca toate împrejurările de fapt ale cauzei să fie stabilite de către instanță în deplină concordanță cu situația de fapt existentă, pentru aceasta fiind nevoie de administrarea dovezilor. Administrarea probelor reprezintă o operație complexă și deosebit de importantă în desfășurarea procesului civil. În acest context, expertiza reprezintă un mijloc de dovadă la care instanța sau părțile pot recurge atunci când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt sunt necesare cunoștințe de specialitate într-un anumit domeniu de activitate.
Constatările tehnico-științifice ale specialistului poartă numai asupra elementelor de fapt supuse judecății, care vor fi lăsate la libera apreciere a judecătorului. În jurisprudență s-a statuat opinia cum ca, raportul de expertiză nu are valoarea unui mijloc absolut de probă, dar nici nu trebuie pierdută din vedere, situația când, constatările expertizei nu au fost combătute prin nici o altă probă, iar concluziile sale evidențiază o stare de fapt conformă cu realitatea. A fost nevoie de astfel de precizări, întrucât apelanta a criticat modul în care instanța de fond a interpretat constatările expertului desemnat în cauză, evidențiindu-se în principal faptul că intimata SC E. SRL încalcă dreptul de proprietate ale apelantei SC T. SRL.
Cât privește realitatea de fapt, s-a constatat că, intimata pârâtă SC E. SRL prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 2704 din 26 octombrie 2005, a devenit proprietara imobilului, compus din: 88,21 m.p. teren subsol cu o suprafață de 84,55 m.p., parter constituit din camera de zi, toaletă și casa scării cu o suprafață utilă, de 65 m.p. și etaj alcătuit din sufragerie și dormitor cu o suprafață utilă de 50,08 m.p. S-a menționat în contract că respectivul imobil este cumpărat de G.C., în calitate de mandatar al lui I.G.I., iar intrarea în spațiul vândut se face prin strada Lipscani. Ulterior, apelanta - pârâtă SC T. SRL a achiziționat de la G.C. și G.E. potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr. 2436 din 27 decembrie 2007, un imobil situat la aceeași adresă din Slatina, Lipscani, compus din: suprafața de 171,93 m.p.
teren aferent construcției, împreună cu o construcție având în componență subsol (84,46 m.p.), parter (125,53 m,.p,.) și etaj (120; 171 m.p.), împreună cu dreptul de coproprietate asupra tuturor părților din imobil care prin natura sa sau destinația lor sunt în folosință comună a tuturor proprietarilor din imobil. Și în acest contract se menționează că, accesul la etajul imobilului se face prin stradela care unește străzile Mihai Eminescu cu Lipscani, după cum parterul imobilului în litigiu cuprinde atât casa scării cu intrare din stradelă, în indiviziune și casa scării pentru acces la subsol, cu intrare din strada Lipscani.
Într-adevăr, din contractul intimatei reiese că intrarea în spațiul vândut urma să se facă prin str. Lipscani, însă atâta timp cât apelanta reclamantă a restricționat accesul acesteia prin montarea și blocarea unor uși (aspect evidențiat de expertiză și de schițele de la dosar) nu se poate spune că SC E. SRL încalcă atributele dreptului de proprietate ale SC T. SRL Nu întâmplător a fost invocată Decizia nr. 2517 din 21 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, care chiar dacă nu este opozabilă apelantei, constată totuși o situație de fapt și anume imposibilitatea accesului prin str. Lipscani.
Cat privește soluția propusă de expert ca SC E. SRL să-și amenajeze la parter o cale de acces pentru etaj, cu acordul prealabil al Inspectoratului de Construcții O.C.T., Curtea de Apel a apreciat că aceasta nu este justificată, atâta timp cât pe de o parte poate fi afectată structura de rezistență a imobilului, iar pe de altă parte intimata nu poate fi obligată să suporte cheltuielile ridicate pe care le-ar presupune o asemenea investiție. Pe de altă parte, s-a reținut că plângerile penale formulate de parte nu au nicio relevanță asupra speței de față, nemodificând cu nimic situația de fapt. Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel, în termen legal, a declarat recurs reclamanta care a solicitat modificarea deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea sentinței și admiterea acțiunii formulată de reclamantă.
S-a arătat, în esență, că intimata refuză să-și creeze accesul la etajul propriei sale clădiri, pe cheltuiala sa, pe proprietatea sa, iar instanțele care au soluționat cauza au interpretat greșit actele de proprietate ale părților. Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Deși legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciara de timbru de 4 lei și timbrul judiciar de 0,15 lei, recurenta nu s-a conformat. În consecință, având în vedere împrejurarea că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar recurenta nu s-a conformat obligației legale de a timbra recursul, Înalta Curte, în baza art. 20 alin. (3) raportat la art. 11 din Legea nr. 146/1997, va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamanta SC T. SRL SLATINA împotriva deciziei nr. 98 din 22 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2012.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.