ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4089/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4089/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului

de față;

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Olt, secția comercială, sub nr. 2179/104/2009, reclamanții

F.L. și F.M.L. au chemat în judecată pe pârâta SC C. SRL, reprezentată de asociații

D.L. și D.L.E., solicitând instanței ca prin sentința ce o pronunța să se dispună:

ridicarea celor trei rânduri de porți metalice duble amplasate în Slatina, str.

C., nr. 31, (fostă P.C. nr. 2 și 4); lăsarea liberă a aleii de acces la proprietatea

reclamanților de la adresa respectivă; ridicarea cuștilor de câini amplasate în

fața imobilelor reclamanților și pe terenul destinat utilităților comune, care fac

imposibil accesul la proprietatea lor; demolarea anexei din țevi metalice acoperită

cu plăci de azbociment, amplasată pe spațiul liber, ridicată fără autorizație, care

blochează accesul Ia bunurile proprietatea reclamanților.

Prin sentința

nr. 1184 din 03 noiembrie 2009, Tribunalul Olt, secția comercială, a respins acțiunea

formulată de reclamanții F.L. și F.M.L. în contradictoriu cu pârâții SC C. SRL și

D.L., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat

în 27 iulie 2005, reclamantul F.L. a cumpărat de la SC S. SA Slatina - aflată în

faliment, activul „Magazie SL 55” situată în Slatina str. Prelungirea Crîșan

nr. 2 -4, județul Olt, având o suprafață ocupată la sol de 25,94 m.p. împreună cu

teren aferent în suprafață indiviză de 9,90 m.p. din suprafață totală de 25,94 m.p.

cu vecini: NV - spațiu liber, NE - alee, SE - magazie, SV - secția preparație.

De asemenea, prin

contractul autentificat în 22 septembrie 2005, reclamantul a cumpărat și activul

„magazie SC 56” situată la aceeași adresă, compus din parterul construcției C1 și

având o suprafață de 35,94 m.p., teren aferent în suprafață totală de 35,94 m.p.,

precum și cotă indiviză de 1,24 m.p. din utilitățile construcției, vecini fiind:

NV - magazie, NE - alee, SE - spațiu liber și SV - secție țesătorie II.

Pe de altă parte,

pârâta SC C. SRL a cumpărat, la rândul său, o serie de active de la falita SC

S. SA, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat în 22

octombrie 2001, respectiv teren în suprafață de 828,82 m.p., cu hală - parte din

secția țesătorie III, compusă din clădire în suprafață construită de 809,83 m.p.,

hol în cotă indiviză, în suprafață de 16,99 m.p., precum și teren în cotă indiviză

în suprafață de 309 m.p., cotă parte din drumuri platforme și rețele exterioare,

în procent de 1,39% din totalul acestora, bunuri situate, de asemenea, în str. P.C.,

nr. 2-4.

Din raportul de

expertiză întocmit de expert M.E. a rezultat că litigiul privește aleea de acces

din incinta fostei societăți SC S. SA Slatina, str. C., nr. 2-4, (fostă P.C.), alee

care are ieșire directă la calea publică și care este vecină, în partea de NE, cu

cele două imobile construcții proprietatea reclamanților (aflate una în prelungirea

celeilalte), pârâta deținând în proprietate, de o parte și cealaltă a aceleiași

alei de acces, suprafață de 77,64 m.p., ce face parte din suprafața de teren de

329 m.p., conform contractului de vânzare-cumpărare, lângă această suprafață de

teren având amplasată o cușcă pentru câini și care se află în fața magaziilor proprietatea

reclamanților.

S-a arătat, de

asemenea, în raportul de expertiză, că în partea unde se află magaziile reclamanților,

pârâta deține în proprietate suprafața de teren de 222,77 m.p. și care se învecinează,

în mod direct, cu magazia SC 58 - proprietatea reclamanților, deținând în proprietate

și suprafața de 28,93 m.p., pe aceste două suprafețe (222,77 m.p. + 28,93 m.p.)

pârâta având edificată o anexă din material metalic care este limitrofă magaziei

SC 58 și unde aceasta are prevăzută o ușă de intrare în imobil, astfel încât accesul

reclamaților din alee la imobil prin acea ușă este împiedicat.

Raportul de expertiză

stabilește că accesul reclamanților la cele două imobile este blocat total prin

existența a 4 rânduri de porți metalice edificate pe aleea de acces de către pârâtă,

existența porților și a cuștilor pentru câini fiind menționată și de martorul audiat

în cauză.

Potrivit art.

480 C. civ., proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune

de un lucru în mod exclusiv și absolut, în limitele determinate de lege, iar potrivit

art. 481 C. civ., nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa afară numai pentru

cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.

În cauza de față

s-a constatat că reclamanții nu dețin în proprietate cote indivize din terenurile

din jurul construcțiilor și nici din căile de acces la acestea, contractele de vânzare-cumpărare

prin care au achiziționat cele două magazii neavând astfel de prevederi.

În schimb, pârâta

a dobândit prin cumpărare și teren aferent, precum și cotă-parte din „drumuri, platforme

și rețele exterioare”, fiind proprietară asupra acestora, sens în care îi sunt recunoscute

drepturile conferite de textele de lege anterior menționate, neavând relevanță susținerile

reclamanților referitoare la faptul că imobilele lor au ca vecinătăți aleea respectivă,

acest aspect neconferindu-le vreun drept de proprietate sau de folosință a respectivei

alei, drept pe care pârâta îl posedă, conform contractului de vânzare-cumpărare.

Chiar dacă pârâta

deține doar cotă indiviză din respectivele drumuri și rețele exterioare, această

cotă indiviză este deținută cu alți proprietari și nu cu reclamanții, neexistând

dovezi că și aceștia ar deține o asemenea cotă.

Prima instanță

a stabilit că faptul că una dintre magaziile deținute de reclamanți are o ușă spre

o suprafață de teren aparținând pârâtei, iar aceasta a edificat o construcție metalică

fără autorizație și care blochează accesul, de asemenea nu are relevanță, deoarece,

neexistând acordul pârâtei, ușa respectivă nu poate fi folosită pentru acces întrucât

se află în vecinătatea terenului pârâtei.

Împotriva acestei

sentinței au formulat apel reclamanții F.L. și F.M.L., criticând-o ca netemeinică

și nelegală.

În motivele de

apel, reclamanții au criticat sentința arătând că în mod greșit a fost respinsă

cererea lor de lăsare liberă a căii de acces către proprietatea din Slatina, str.

C., nr. 31, județul Olt, de ridicare a porților și a cuștilor de câini amplasate

pe aleea de acces și de demolare a anexei din țevi metalice acoperite cu plăci de

ciment, în contextul în care din actele de adjudecare a magaziilor rezultă că acestea

au fost cumpărate și cu teren aferent.

La data de 11

martie 2010 pârâta SC C. SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului

cu motivarea că prima instanță a făcut o corectă apreciere a materialului probator

administrat și a concluzionat că reclamanții nu dețin în proprietate cote indivize

din terenurile aferente construcțiilor și nici din căile de acces Ia acestea.

Prin decizia

nr. 80 din data de 26 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2179/104/2009, Curtea

de Apel Craiova a admis apelul formulat de reclamanții F.L. și F.M.L., împotriva

sentinței comerciale nr. 1164 din 03 noiembrie 2009, pronunțate de Tribunalul Olt,

secția comercială și de contencios administrativ, în Dosarul nr. 2179/104/2009,

a anulat sentința nr. 1164 din 03 noiembrie 2009 a Tribunalului Olt, secția

comercială și de contencios administrativ, și a trimis cauza pentru judecată în

primă instanță la Judecătoria Slatina ca instanță comercială.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut că, în conformitate cu decizia nr. 32/2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, litigiul este unul de natură patrimonială,

pentru că prin lăsarea liberă a aleii de acces și obligarea ridicării porților,

cuștilor de câini și demolării unei anexe, se tinde la stabilirea unui drept de

liberă trecere pe calea de acces, care are caracter patrimonial, nefiind indisolubil

legat de persoana titularului. A reținut că valoarea este cea indicată de parte,

de 4.000 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de ridicare a porților metalice

și a cuștilor și de demolare a anexei, precum și valoarea asumată de pârâta SC

C. SRL prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu SC S. SA, care Ia art. 5

lit. e) și f) se referă Ia drept de servitute de trecere în favoarea tuturor dobânditorilor

de bunuri imobile de la SC S. SA, fără despăgubiri.

Împotriva acestei

decizii SC C. SRL și D.L. au declarat recurs, criticând-o sub aspectul calificării

cererii de chemare în judecată, ca fiind una de natură patrimonială.

Prin decizia nr.

1270 din 08 martie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 2179/104/2010, Înalta Curte de

Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia Curții de Apel Craiova și

a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța

această decizie, Înalta Curte a reținut că obiectul cauzei deduse judecății îl constituie

obligația de a face, că decizia nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

nu este aplicabilă în speță, că verificarea competenței materiale presupune analizarea

tuturor aspectelor, normele de procedură nefăcând distincție, sub aspectul naturii

pricinii sau din punct de vedere valoric și că, în acest context, instanța de apel

a dat o hotărâre nelegală, atât sub aspectul încălcării competenței materiale, cât

și sub aspectul criteriului valoric.

Prin decizia

nr. 129/2012 din 20 septembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă,

a admis apelul declarat de reclamanții F.L. și F.M.L., împotriva sentinței comerciale

nr. 1184 din 03 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt, secția comercială

și de contencios administrativ, în Dosarul nr. 2179/104/2009, în contradictoriu

cu intimata-pârâtă SC C. SRL, trimis spre rejudecare de către Înalta Curte de Casație

și Justiție prin decizia nr. 1270 din data de 08 martie 2012.

A schimbat sentința

apelată, în sensul că a admis acțiunea precizată, a obligat pârâta SC C. SRL să

lase liberă aleea de acces către proprietatea reclamanților din str. C., nr. 31,

(fostă P.C., nr. 2-4) și să ridice porțile metalice amplasate pe alee, precum și

cușca pentru câini și anexa (aplecătoare) din material metalic, identificate conform

raportului de expertiză completat, întocmit în cauză.

A obligat pârâta

SC C. SRL la plata către reclamanți a sumei de 2.730 RON reprezentând cheltuieli

de judecată.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Contractul de

vânzare-cumpărare autentificat în 22 octombrie 2001, prin care pârâta SC C. SRL

a dobândit în proprietate terenul în suprafață de 828,82 m.p., hala (parte din secția

țesătorie III) compusă din clădire, în suprafață construită de 809,83 m.p., hol,

în cotă indiviză, în suprafață de 16,99 m.p., precum și terenul în cotă indiviză,

în suprafață de 309 m.p., cota-parte din drumuri, platforme și rețele exterioare,

în procent de 1,39% din totalul acestora, a fost încheiat urmare a adjudecării Ia

licitație în cadrul procedurii reorganizării judiciare și a falimentului SC S. SA

și semnării contractului de vânzare-cumpărare din 21 septembrie 2001.

Contractul de

vânzare-cumpărare din 21 septembrie 2001, încheiat între SC C. SRL, în calitate

de cumpărător și debitoarea aflată în procedura reorganizării judiciare și a falimentului,

SC S. SA, prin lichidator judiciar B.C., în calitate de vânzător, având ca obiect

vânzarea imobilului compus din terenul în suprafață de 828,82 m.p., hala (parte

din secția țesătorie III) compusă din clădire în suprafață construită de 809,83

m.p., hol în cotă indiviză în suprafață de 16,94 m.p., precum și terenul în cotă

indiviză în suprafață de 309 m.p., cota parte din drumuri, platforme și rețele exterioare

în procent de 1,39% din totalul acestora, cuprinde, în art. 5, obligațiile asumate

de cumpărător.

Între obligațiile

cumpărătorului SC C. SRL contractul prevede asigurarea dreptului de servitute de

trecere în favoarea vânzătorului pentru instalațiile electrice de gaz, apă și canal,

care sunt proprietatea acestuia și traversează bunul imobil [art. 5 lit. d)] și

asigurarea dreptului de servitute de trecere în favoarea tuturor dobânditorilor

de bunuri imobile de Ia SC S. SA pentru instalațiile care traversează bunul imobil

ce face obiectul contractului [art. 5 lit.e)], stabilind pentru dreptul de servitute

convenit și însușit liber de părți, că acestea nu datorează despăgubiri [art. 5

lit. f)].

Ulterior dobândirii

proprietății de către pârâta SC C. SRL, în anul 2005, reclamanții au cumpărat de

la aceeași debitoare SC S. SA Slatina, magazia SL 55, având o suprafață ocupată

la sol de 25,94 m.p., împreună cu teren aferent în suprafață indiviză de 9,90 m.p.,

din suprafața totală de 25,94 m.p. și magazia SC 56, compusă din parterul construcției

C1 și având o suprafață de 35,94 m.p., teren aferent în suprafață totală de 35,94

m.p., precum și cota-indiviză de 1,24 m.p. din utilitățile construcției, conform

contractelor din 27 iulie 2005 și din 22 septembrie 2005.

În fața magaziilor,

proprietatea reclamanților, în spațiul liber situat în afara perimetrului teren

de 77,84 m.p., proprietatea pârâtei, potrivit contractului de vânzare-cumpărare

din 14 iulie 2001, pârâta a amplasat o cușcă pentru câini, cu lungimea de 4,85 m.p.

și lățimea de 1,80 m.p. (raportul de expertiză întocmit de expert tehnic M.E.).

Pârâta a edificat

și o anexă (aplecătoare) din material metalic, cu lungimea de 10,80 m.p. și lățimea

de 3,14 m.p., în zona limitrofă magaziei SC 58, pe terenul proprietatea sa, ce face

parte din suprafața de teren de 329 m.p., dobândită potrivit contractului de vânzare-cumpărare

din 14 iulie 2001 (raportul de expertiză întocmit de expert tehnic M.E.).

Accesul reclamanților

la cele două magazii, SL 55 și SC 58, dobândite de la debitoarea SC S. SA, este

blocat prin existența a patru rânduri de porți metalice edificate de pârâtă pe aleea

de acces.

Aleea de acces

blocată prin amplasarea celor patru rânduri de porți reprezintă aleea de acces existentă

în incinta fostei SC S. SA și permite trecerea mai facilă a reclamanților către

magaziile dobândite prin cumpărare de la SC S. SA (supliment la raportul de expertiză).

Accesul reclamanților

către magaziile cumpărate de la SC S. SA s-ar putea face și prin incinta actuală

a SC L. SA, pe un drum de utilitate publică, ce nu a fost încă realizat, dacă gardul

de beton ce delimitează incinta SC L. SA de incinta fostei societăți SC S, SA ar

fi înlăturat și dacă conducta de gaze naturale ar fi subterană (supliment la raportul

de expertiză).

Această variantă

de trecere, ce presupune costuri ridicate, nu este posibilă în prezent pentru reclamanți,

deoarece rândul 4 de porți ale pârâtei este amplasat și pe această cale de acces

(supliment la raportul de expertiză).

Instanța de apel

a constatat că la momentul vânzării parțiale a imobilelor SC S. SA către SC C. SRL,

vânzătorul SC S. SA, prin lichidator, a constituit servitute de trecere gratuită

în favoarea tuturor dobânditorilor ulteriori de bunuri imobile de la această societate

[art. 5 lit. e) și f) din contractul de vânzare-cumpărare din 21 septembrie

2001 încheiat între SC S. SA, prin lichidator judiciar B.C., și SC C. SRL].

Ca urmare, reclamanții,

ca dobânditori ulteriori ai imobilelor - magazii SL 55 și SC 58, sunt titularii

unui drept de servitute de trecere pe terenul proprietatea pârâtei.

Cum la încheierea

contractului de vânzare-cumpărare din 21 septembrie 2001, pârâta, devenită proprietar

al aleii de trecere, a consimțit la asigurarea dreptului de servitute de trecere

în favoarea tuturor dobânditorilor ulteriori, deci și a reclamanților, are obligația

de a se abține de la orice faptă care ar limita, îngrădi sau încălca acest drept.

Or, pârâta a edificat

o cușcă pentru câini, o anexă (aplecătoare) din material metalic și patru rânduri

de porți metalice pe aleea de acces din incinta fostei SC S. SA, astfel încât trecerea

reclamanților este practic imposibilă.

S-a reținut că

afirmațiile pârâtei privind calitatea de proprietar a aleii corespund realității,

însă dreptul de proprietate asupra acesteia este afectat de servitutea de trecere,

cu privire Ia care pârâta a convenit, liber, Ia momentul încheierii contractului

de vânzare-cumpărare.

Nu a fost primită

afirmația pârâtei în conformitate cu care dacă reclamanții ar fi dorit să-și asigure

accesul prin aleea proprietatea lor, trebuia să achiziționeze parte din ea, așa

cum au făcut și ceilalți proprietari.

Susținerile pârâtei

că servitutea vizează numai conducte de gaz, apă, canal și instalații electrice

nu au fost reținute, întrucât din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare rezultă

atât dreptul de servitute de trecere pentru instalațiile electrice de gaz, apă și

canal care traversează bunul imobil, cât și dreptul de servitute de trecere în favoarea

tuturor dobânditorilor de bunuri imobile de la SC S. SA.

Cât privește susținerile

potrivit cărora prin cererea de chemare în judecată reclamanții nu au sesizat instanța

cu o cerere de constatare servitute de trecere, întemeiată pe dispozițiile art.

618 - 819 C. civ., s-a reținut că reclamanții au solicitat lăsarea liberă a aleii

de acces, deci respectarea dreptului de servitute de trecere, astfel încât pronunțarea

este făcută în limitele învestirii.

Nici susținerile

pârâtei că există posibilitatea unei alte căi de acces nu au putut fi primite, pe

de o parte, pentru faptul că, Ia cumpărarea proprietății, aceasta și-a asumat obligația

de respectare gratuită a servituții de trecere constituită în favoarea dobânditoriior

ulteriori de imobile, iar pe de altă parte, pentru că, așa cum a relevat și raportul

de expertiză, varianta de acces prin incinta SC L. SA presupune amenajări cu costuri

foarte ridicate.

În temeiul

art. 274 C. proc. civ., partea aflată în culpă procesuală a fost obligată la plata

sumei de 2.730 RON reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat, onorariu

expert și taxă timbru).

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC C. SRL Slatina, aducându-i următoarele critici:

I. Instanța de

apel a acordat mai mult decât au cerut reclamanții, în sensul că deși obiectul procesului

I-a constituit „obligația de a face”, instanța de apel a acordat un drept de servitute

de trecere reclamanților, cu toate că aceștia nu au formulat o astfel de cerere.

Potrivit art.

294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare

în judecată și nici nu se pot face cereri noi, acest text de lege fiind încălcat

de către instanța de apel, care a calificat, direct în apel, cererea reclamanților

ca fiind o cerere în constatare servitute de trecere.

Prin această calificare

a fost încălcat și dreptul la apărare al pârâtei, care nu și-a putut face apărări

nici în fața primei instanțe, nici în fața instanței de apel cu privire la calificarea

dată cererii de chemare în judecată.

II. Instanța de

apel a interpretat în mod greșit actele de proprietate ale recurentei-pârâte și

a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic ale acestora.

Astfel, în mod

greșit, instanța de apel a apreciat că dreptul de proprietate al pârâtei ar fi afectat

de o servitute de trecere, pe care aceștia ar fi consimțit-o prin contractului de

vânzare-cumpărare din 21 septembrie 2001.

Recurenta-pârâtă

susține faptul că prin art. 5 lit. d), e) și f) din contract, nu s-a constituit

o servitute de trecere pentru viitorii dobânditori de imobile de la SC S. SA, servitutea

referindu-se doar la instalațiile electrice, de gaz, apă și canal.

De asemenea, instanța

de apel nu a ținut seama de prejudiciul pe care îl suportă pârâta prin obligarea

sa la ridicarea unor construcții și prin afectarea dreptului său de proprietate,

prin servitutea dispusă.

Recurenta-pârâtă

a menționat faptul că a cheltuit mari sume de bani pentru amenajarea respectivei

căi de acces, această alee nepretându-se la transport auto de mare greutate și gabarit,

mai ales că există și altă cale de acces la magaziile reclamanților, chiar dacă

aceasta este mai lungă.

Analizând decizia

recurată, prin raportare Ia criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul

este nefondat, pentru următoarele considerente:

nu poate fi reținută.

Așa după cum a

arătat și instanța de apel, prin cererea introductivă, reclamanții au solicitat

lăsarea liberă a aleii de acces situată în Slatina, str. C., nr. 31, iar demolarea

și ridicarea construcțiilor a fost solicitată tocmai pentru ca respectiva alee să

rămână liberă, iar reclamanții să poată avea acces la imobilele proprietatea lor,

pe respectiva alee.

Prin urmare, instanța

de apel a calificat corect cererea introductivă, neschimbând obiectul cererii de

chemare în judecată.

Pârâta a avut

posibilitatea să-și facă apărarea, de altfel în primă instanță cererea a și fost

respinsă, tocmai pe considerentele invocate, în apărare, de pârâtă, aceasta având

posibilitatea ca și în apel să-și formuleze apărările pe care le-a crezut de cuviință.

a doua critică nu poate fi reținută.

Deși recurenta

a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceasta tinde să schimbe starea

de fapt reținută de către instanța de apel, critica sa vizând, ca atare, temeinicia

deciziei recurate, or, în calea de atac, extraordinară, a recursului nu se poate

analiza netemeinicia deciziei recurate, ci doar nelegalitatea acesteia, pct. 10

și 11 ale art. 304 C. proc. civ., fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

Având în vedere

cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul, ca nefondat.

În baza art. 274

C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată Ia 2.000 RON cheltuieli de judecată

către intimații-reclamanți F.L. și F.M.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC C. SRL Slatina împotriva deciziei nr. 129/2012 din

20 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă

SC C. SRL Slatina la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți

F.L. și F.M.L.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2013.