ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1270/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 3284 din 9 mai 2011, Curtea

de Apel București a respins contestația formulată de reclamantul M.G.F., în

contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Uniunea

Națională a Barourilor din România - Baroul Suceava, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Decizia nr. 61

din 30 septembrie 2010 emisă de Baroul Suceava a fost respinsă cererea

formulată de către reclamant având ca obiect primirea în profesia de avocat cu

scutire de examen, cu motivarea că petentul M.G.F. nu a dovedit îndeplinirea

condiției de vechime neîntreruptă în activitate de 10 ani - calculați

retroactiv de la momentul înregistrării cererii de primire în profesia de

avocat.

S-a mai reținut în

considerentele sentinței atacate că prin Decizia nr. 973 din 10 noiembrie

12.2010 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România a fost

respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de către reclamant împotriva

Deciziei nr. 61 din 30 septembrie 2010 emisă de Baroul Suceava.

Din analiza actelor

de la dosar, prima instanță a constatat că reclamantul a îndeplinit funcția de

consilier juridic pe o perioadă de nouă ani, o lună și zece zile, la SC B.T. SA

Rădăuți și SC F. SA Falcău, iar din data de 1 august 2006 a încheiat cu SC C.

SRL un contract individual de muncă cu timp de lucru parțial, având la acest

loc de muncă o vechime de unsprezece luni și zece zile.

Curtea de Apel a

apreciat că nu se pot reține susținerile reclamantului potrivit cărora perioada

celor zece ani impusă prin normele statuate în art. 16 alin. (2) lit. b) din

Legea nr. 51/1995, s-ar calcula prin însumarea perioadelor în care s-au

îndeplinit în paralel diferite funcții juridice, potrivit acestui raționament

urmând a i se lua în calcul cei 9 ani și o lună plus încă 11 luni și 10 zile.

Concluzionând, prima

instanță a constatat că decizia atacată este legală și temeinică, întrucât

derularea concomitentă a mai multor contracte nu este de natură a modifica

vechimea în muncă a reclamantului, care rămâne de 9 ani și o lună la data

soluționării cererii sale, vechimea calculată pentru fiecare loc de muncă în

parte, producând consecințe doar sub aspectul cuantumului veniturilor pe care

le poate obține acesta.

Împotriva Sentinței

nr. 3284 din 9 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul M.G.F., criticând-o ca

nelegală și netemeinică întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

S-a apreciat în

motivele de recurs că prima instanță nu a avut în vedere dispozițiile C. muncii

și ale Legii nr. 51/1995, referitoare la vechimea în muncă, reținând greșit că

recurentul nu îndeplinește această cerință legală.

Recursul este

nefondat și va fi respins.

Examinând actele

dosarului și motivele de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție reține

următoarele:

Recurentul-reclamant

a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 973/2010 eliberată de Consiliul

Uniunii Naționale a Barourilor din România întrucât i-a fost respinsă cererea

pentru primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

Din ansamblul

probator admis și administrat coroborat cu dispozițiile legale în materie Legea

nr. 554/2004 și Legea nr. 51/1995, rezultă fără posibilitate de tăgadă că

argumentul care a stat la baza emiterii actului administrativ contestat se

referă la faptul că recurentul nu a făcut dovada vechimii de 10 ani în profesia

de jurisconsult.

Din actele prezentate

ca probatorii rezultă că acesta a fost angajat ca jurist la 22 mai 2001, astfel

încât referitor la vechimea prevăzută de art. 16 din Legea nr. 51/1991, această

condiție se împlinea la 22 mai 2011.

Recurentul susține că

a mai existat un contract de muncă care însă nu apare în actele oficiale

(carnetul de muncă) și oricum nu are valoare din punct de vedere al vechimii

atâta vreme cât se suprapune peste perioada calculată din 22 mai 2001 la zi.

Vechimea în muncă se

calculează în ani și deci nu poate fi primită această pretenție a recurentului

în raport de prevederile legale în materie.

Recurentul a înțeles

eronat că potrivit art. 16 alin. (4) din statutul profesiei de avocat, perioada

celor 10 ani s-ar calcula prin însumarea perioadelor, ci impunându-se o vechime

de 10 ani neîntreruptă într-o funcție juridică.

Derularea

concomitentă a mai multor contracte nu este de natură să-i modifice vechimea în

muncă a recurentului care are 9 ani și o lună la data soluționării cererii.

Prin decizia atacată

s-au respins deci corect pretențiile recurentului-reclamant conform Legii nr.

51/1995 art. 16 alin. (2) lit. b) și a tuturor actelor anexate în cauză.

Corect prima instanță

a apreciat că trebuie avută în vedere o vechime neîntreruptă de 10 ani într-o

funcție juridică, contractele de muncă ale sale derulându-se concomitent și nu

în continuitatea lor.

Față de aceste

considerente Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată

este legală, motiv pentru care se va respinge recursul declarat de M.G.F. ca

nefondat conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.G.F. împotriva Sentinței nr. 3284 din 9 mai 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 martie 2012.

Procesat de GGC - AS