ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5320/2009

Asupra recursului comun

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

1.Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe.

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel

Suceava la data de 26

ianuarie 2009, reclamantul V.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Baroul

Suceava și U.N.B.R., anularea deciziei din 13 noiembrie 2008 emisă de Baroul Suceava

și obligarea acestor autorități la primirea sa în profesie, cu scutire de examen.

Prin aceeași cerere, în contradictoriu cu pârâții T.V. și A.N., reclamantul a solicitat

și obligarea acestora la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 RON.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a arătat că în mod greșit Baroul Suceava a apreciat că nu îndeplinește

condițiile prevăzute de art. 16 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat, raportat

la art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, întrucât prin însumarea perioadelor

în care a lucrat în funcții juridice, rezultă o perioadă de peste 37 de ani, din

care în ultimii 8 ani a îndeplinit activitatea de asistent judiciar iar împrejurarea

că a fost și ofițer de securitate nu poate fi interpretată ca o nedemnitate a profesiei

de avocat.

Reclamantul a precizat

că împotriva deciziei din 13 noiembrie 2008 a formulat contestație la U.N.B.R. dar

această autoritate nu i-a răspuns în termenul de 30 de zile prevăzut de legea contenciosului

administrativ.

În susținerea capătului

de cerere privind acordarea daunelor morale, reclamantul a arătat că prin mențiunile

făcute în decizia atacată i s-au adus grave prejudicii morale privind imaginea publică

și poziția socială.

Prin întâmpinarea depusă

la dosarul cauzei, pârâtul Baroul Suceava a susținut că perioada de 10 ani, prevăzută

de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, se referă la ultimii 10 ani

de activitate neîntreruptă, calculați retroactiv de la momentul înregistrării cererii

de primire în profesie - în cauză, această condiție nefiind îndeplinită, până la

data înregistrării cererii reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire

de examen, (23 iunie 2008) activitatea neîntreruptă calculată retroactiv, desfășurată

de acesta în funcția de consilier juridic și asistent judiciar,fiind de numai 8

ani și 3 luni. Pârâtul a mai arătat că activitatea anterioară datei de 30

martie 2008, în care reclamantul a făcut parte din cadrele active ale M.A.S., S.R.I.

- nu constituie o activitate îndeplinită în funcția de judecător, procuror, notar

public, consilier juridic sau jurisconsult, astfel încât, în mod evident, în cauză

nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 16 alin. (4) din Statutul profesiei

de avocat.

Curtea de Apel Suceava,

prin sentința civilă nr. 74 din 30 martie 2009, a admis acțiunea reclamantului V.T.

formulată în contradictoriu pârâții Baroul Suceava și U.N.B.R., și a dispus anularea

deciziei a Baroului Suceava și obligarea celor doi pârâți la emiterea unei decizii

prin care să dispună primirea reclamantului în profesia de avocat, cu scutire de

examen și înscrierea acestuia în Tabloul Avocaților. Prin aceeași sentință, curtea

a respins ca nefondată cererea de acordare daune morale formulată de reclamant împotriva

pârâților T.V. și A.N.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în esență, faptul că reclamantul a avut o perioadă cumulată

în funcțiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, din care

în mod cert ultimii 10 ani au avut caracter de activitate neîntreruptă.

A reținut instanța faptul

că cerința vechimii neîntrerupte a fost reglementată prin hotărârea congresului

avocaților nr. 6/2008, hotărâre, care în pofida dispozițiilor imperative ale

art. 81 din Legea nr. 51/1995, nu a fost publicată în M. Of. al României Partea

I,

astfel încât

aceasta nu poate produce efecte juridice, fiind inexistentă și inopozabilă reclamantului.

În aceste condiții, Curtea

de Apel a avut în vedere conținutul art. 16 alin. (4) din forma publicată în M.

Of., în vigoare la data depunerii cererii de către reclamant în care se stipulează

că perioada de 10 ani se calculează prin însumarea perioadelor în care s-a îndeplinit

oricare din funcțiile cerute de lege, prin raportare la acest text reclamantul îndeplinind

cu prisosință condițiile.

Instanța a apreciat că,

deși Uniunii Naționale a Barourilor i s-a recunoscut prin lege un drept de reglementare,

acest drept poate fi exercitat doar în condițiile legii și cu respectarea acesteia,

fiind inadmisibil ca prin statut să se extindă sau să se restrângă aplicarea dispozițiilor

Legii nr. 51/1995.

Totodată, Curtea a arătat

că, în lipsa unor elemente care să caracterizeze negativ comportamentul, activitatea

sau persoana reclamantului, împrejurarea că acesta a fost angajat al S.R.I. nu constituie,

în sine, un caz de nedemnitate și nici nu instituie o prezumție de nedemnitate care

să împiedice primirea acestuia în profesia de avocat.

Împrejurarea că reclamantul

a îndeplinit timp de 8 ani funcția de asistent judiciar, funcție pe care o pot deține

doar persoanele care se bucură de o bună reputație și faptul că în cauză, nu a fost

făcută dovada existenței vreunuia din cazurile de nedemnitate prevăzute de art.

13 din Legea nr. 51/1995, au fost interpretate de instanță ca elemente ce demonstrează

faptul că, în cauză, nu există motive care să îl facă pe reclamant nedemn pentru

profesia de avocat.

În ceea ce privește solicitarea

reclamantului de acordare a daunelor morale, Curtea de Apel a apreciat că, întrucât

în cuprinsul deciziei atacate acestuia nu i s-a imputat nicio faptă concretă, susceptibilă

de a-i leza onoarea sau demnitatea sau aptă să atragă oprobiul public, se impune

respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat.

2.Recursul comun al pârâților-recurenți.

Împotriva acestei sentințe

pârâții Baroul Suceava și U.N.B.R. au declarat recurs.

În esență, soluția primei

instanțe a fost criticată pentru a fi fost pronunțată cu nesocotirea prevederilor

legale incidente, respectiv a art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 și

a art. 16 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat astfel cum a fost modificat

prin art. I din hotărârea congresului avocaților din 21 iunie 2008, în sensul că

perioada de 10 ani prevăzută de art. 16 alin. (2) lit. b) din lege se referă la

ultimii 10 ani de activitate neîntreruptă, calculați retroactiv de la momentul înregistrării

cererii de primire în profesie. S-a mai arătat că hotărârile congresului avocaților

sunt aplicabile de la data adoptării, nefiind necesară pentru intrarea în vigoare

publicarea lor în M. Of., dispozițiile art. 61 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 neprevăzând

o asemenea condiție, astfel că hotărârea primei instanței fiind fundamentată pe

o concluzie contrară, nu poate fi legală.

În fine, s-a mai susținut

că activitatea anterioară datei de 30 martie 2008 când reclamantul-intimat a făcut

parte din cadrele active ale M.A.S., S.R.I., nu constituie o activitate îndeplinită

în funcția de judecător, procuror, notar public sau consilier juridic/jurisconsult,

astfel încât în mod evident nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 16

alin. (4) din Statutul profesiei de avocat, concluziile instanței și pe acest aspect

fiind eronate.

3.Soluția instanței de

control judiciar.

Analizând sentința atacată

prin prisma criticilor prezentate de cei doi recurenți, circumscrise motivului de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la prevederile legale

incidente din materia supusă analizei cât și sub toate aspectele, potrivit art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat și

se impune a fi respins ca atare, în considerarea celor în continuare arătate.

Înalta Curte apreciază,

în acord cu instanța de fond, că reclamantul – intimat a îndeplinit la data formulării

cererii de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, (23 iunie 2008)

toate condițiile impuse de norma legală incidentă, în forma în vigoare la acea dată,

respectiv de art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 51/1995, cu modificări, astfel

că decizia din 13 noiembrie 2008 emisă de autoritățile recurente apare ca fiind

nelegală și cu justețe a fost anulată prin sentința recurată.

Prima instanță a interpretat

corect condiția prevăzută de art. 16 alin. (4) din statutul profesiei de avocat

în sensul că perioada de 10 ani se calculează prin însumarea perioadelor în care

solicitatul a îndeplinit oricare din funcțiile cerute de lege criticile recurenților

pe acest aspect fiind nefondate.

În cazul reclamantului

care a avut o perioadă cumulată de 37 de ani în profesie nu se putea așadar, concluziona

decât în sensul că acesta îndeplinea cerința textului sus-arătat, condiția vechimii

neîntrerupte fiind reglementată, după cum cu justețe s-a remarcat, printr-o hotărâre

a congresului avocaților, nepublicată, și care nu poate avea prevalență, în virtutea

principiului ierarhiei actelor normative, față de textul de lege în care o astfel

de distincție nu se operează.

De altfel și în punctul

de vedere depus la dosar de către recurenți, în interpretarea art. 16 din Legea

nr. 51/1995 republicată, cu modificări se conchide că esența dispoziției legale

în discuție este aceea că până la data primirii în profesie de avocat solicitatul

să fi îndeplinit efectiv, timp de cel puțin 10 ani una din funcțiile respective.

Nefondate sunt și criticile

recurenților vizând pretinsa nelegală echivalare de către prima instanță a funcțiilor

deținute de reclamant în cadrul S.R.I. cu funcția de consilier juridic, câtă vreme

actele dosarului, respectiv adresele din 16 octombrie 2000 și din 15 martie 2002

emise de U.M. Suceava și potrivit H.G. nr. 526/2006, atestă că perioada lucrată

ca ofițer în securitate și în cadrul S.R.I. este considerată vechime în funcția

de consilier juridic, și în prezent o astfel de funcțiune având o astfel de titulatură

în statul de funcțiuni, (de consilier juridic) și cu atât mai mult cu cât au fost

exercitate chiar atribuțiunile specifice unei astfel de poziții.

Înalta Curte apreciază

că și considerentele primei instanțe vizând buna reputație și inexistența cazurilor

de nedemnitate sunt judicioase și legal determinate astfel că le va însuși ca atare.

Față de cele arătate,

în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge așadar ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Baroul Suceava și de U.N.B.R. împotriva sentinței civile nr. 74 din 30 martie

2009 a Curții de Apel Suceava, secția contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 24 noiembrie 2009.