ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1030/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1030/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 388 din 10 iunie 2008
pronunțată în dosarul nr. 1228/104/2008 al Tribunalului Olt, secția
comercială și de contencios administrativ, s-a respins ca
inadmisibilă acțiunea precizată formulată de reclamanta SC
S. SRL Slatina împotriva pârâtei SC L.F. SA Slatina, prin lichidator judiciar, SC
E.C.G. SPRL Slatina.
Pentru a pronunța această
soluție prima instanță a reținut în esență
că reclamanta a solicitat, prin cererea de chemare în judecată,
precizată ulterior obligarea pârâtei la încheierea contractului de
vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafață de 75,4 mp aferent
spațiului comercial situat administrativ în Caracal, dobândit prin actul
de adjudecare încheiat în urma licitației organizate la 24 mai 2005 de R.
Bank.
Spațiul comercial din litigiu a
aparținut pârâtei – societate debitoare în dosarul de faliment din 2004,
iar ca urmare a realizării creanțelor bugetare a fost scos la
licitație publică de creditoarea C.A.S. Olt, fiind adjudecat de SC
A.I. SRL și ulterior a făcut obiectul mai multor vânzări succesive,
dar terenul aferent construcției nu a fost vândut conform mențiunilor
exprese din contractele de vânzare-cumpărare.
Acest teren a fost înstrăinat
de pârâtă în cadrul procedurii falimentului prin contractul încheiat la 10
octombrie 2005, iar în dosarul nr. 2432/104/2007 reclamanta a solicitat
anularea acestuia însă acest litigiu nu a fost finalizat situație în
care, arată tribunalul cererea reclamantei de obligare a pârâtei la
încheierea altui contract pentru același bun este inadmisibilă.
Prin decizia comercială nr. 42
din 6 mai 2009 pronunțată în dosarul nr. 1228/104/2008 a Curții
de Apel Alba-Iulia, secția comercială, instanța investită
ca urmare a strămutării cauzei de la Curtea de Apel Craiova,
secția comercială, s-a admis apelul reclamantei SC S. SRL Slatina, cu
consecința modificării sentinței în sensul admiterii
acțiunii precizate și obligării pârâtei SC E.C.G. SPRL Slatina
să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare pentru terenul
din litigiu, precum și la plata a câte 1.000.000 lei (rol) pe zi de
întârziere, până la încheierea contractului, cu 19,65 lei cheltuieli de
judecată către reclamantă.
Pentru a proceda în acest mod,
instanța de apel a arătat că terenul și construcția
asupra căruia reclamanta are un drept de proprietate au fost separate de
pârâtă prin intermediul înregistrărilor efectuate în cartea
funciară cu scopul de a da aparență de legalitate
vânzărilor succesive și în scopul evingerii reclamantei, deși
imobilul, în întregime, face parte din fondul de comerț al reclamantei, în
sensul Legii nr. 99/1999, astfel că pârâta este datoare să
restabilească ordinea juridică prin obligarea la încheierea
contractului de vânzare-cumpărare cu reclamanta, potrivit art. 1073 – art.
1077 C. civ. sub sancțiunea unor daune cominatorii pentru fiecare zi de
neexecutare.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs pârâtele SC L.F. SA Slatina, societate în insolvență
prin lichidator judiciar SC E.C.G. SPRL și SC E.C.G. SPRL, în nume
propriu, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304
pct. 1, 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.
În mod concret, recurentele
invocă faptul că instanța de apel nu a fost alcătuită
potrivit dispozițiilor legale motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304
pct. 1 în considerarea faptului că față de obiectul cererii
introductive constând în obligarea debitoarei falite la încheierea unui
contract de vânzare-cumpărare în temeiul dispozițiilor art. 11 din
Legea nr. 85/2006, în speță, competența materială a
soluționării cauzei revenea judecătorului sindic, hotărârea
fiind supusă căi de atac a recursului, la curtea de apel, în complet
de 3 judecători, conform reglementărilor specifice procedurii
insolvenței.
A doua critică, întemeiată
pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., vizează nelegalitatea
deciziei din perspectiva dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,
în condițiile în care, instanța de apel fără a pune în
discuția părților, pe cale de excepție a constatat
nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la
data de 10 octombrie 2005, având ca obiect terenul din litigiu încheiat între
debitoarea falită SC L.F. SA Slatina prin lichidator judiciar și
cumpărătorul Constantin Marcel fără ca acesta să fie
parte în proces.
În plus, arată recurentele,
reclamanta a renunțat conform precizării de acțiune la
capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare
anterior menționat, situație în care, prin decizia recurată,
instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, ceea ce atrage
incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Totodată, curtea de apel, în
baza unor considerente străine naturii pricinii și fără
suport probator a stabilit că lichidatorul judiciar al debitoarei a
acționat în frauda intereselor reclamantei pentru a o evinge, deși o
atare argumentare este străină chiar și de situația de fapt
susținută de reclamantă, decizia recurată fiind, prin
urmare, nelegală potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
De asemenea, arată recurentele
invocând dispozițiile art. 304 pct. 8, instanța de apel în mod eronat
a schimbat natura vădit neîndoielnică a actului juridic dedus
judecății considerând că reclamanta are calitatea de creditoare
a unei obligații asumate de pârâtă în lipsa existenței vreunei
convenții în acest sens, situație în care, temeiul de drept avut în
vedere, respectiv dispozițiile art. 1073 – art. 1077 C. civ., este
inaplicabil speței.
Prin ultimul motiv de recurs se
invocă faptul că instanța de apel încălcând
dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. a schimbat calitatea
părților, deoarece reclamanta și-a formulat acțiunea în
contradictoriu cu pârâta SC L.F. SA prin lichidator judiciar, astfel că
obligarea lichidatorului judiciar – care nu a fost parte în proces, la fond, în
nume propriu, - la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, precum
și omisiunea pronunțării hotărârii și cu privire la
pârâta inițială, constituie motiv de nelegalitate a deciziei potrivit
art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În același context obligarea la plata
daunelor cominatorii contravine dispozițiilor art. 5803 alin. (5) C. proc.
civ., care prevăd expres situațiile în care acestea pot fi acordate,
ipoteze ce nu se regăsesc în speță.
Analizând recursul declarat prin
prisma motivelor invocate și dispozițiile legale anterior
menționate, Curtea, constată că este fondat.
Cu privire la primul motiv de
recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., se impune
precizarea că dezvoltarea criticii relevă incidența pct. 3 al
aceluiași articol, respectiv încălcarea competenței materiale a
judecătorului sindic, critică ce nu este însă întemeiată
pentru că acțiunea reclamantei nu a fost formulată în cadrul
procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 ci în condițiile dreptului
comun, cu consecința că hotărârea pronunțată fiind
supusă căii de atac a apelului, a fost corect soluționată
de instanță în compunerea prevăzută de lege.
Referitor însă la celelalte
motive de nelegalitate se va reține că, în speță reclamanta
SC S. SRL Slatina a solicitat obligarea pârâtei SC L.F. SA prin lichidator
judiciar SC E.C.G. SPRL Slatina obligarea la încheierea contractului de
vânzare-cumpărare pentru terenul aferent spațiului comercial dobândit
ca urmare a licitației din 24 mai 2005, acțiunea fiind respinsă
de tribunal ca inadmisibilă pentru considerentele arătate anterior.
Investită cu soluționarea
apelului reclamanta, curtea de apel admițând apelul a modificat
sentința primei instanțe cu consecința obligării lichidatorului
judiciar SPRL EUROCONSULT GROUP Slatina la încheierea contractului pentru
terenul din litigiu, deși acesta a avut calitatea de reprezentant al
pârâtei aflate în insolvență și nu de parte.
Procedând în acest mod,
instanța de apel a încălcat prevederile art. 294 alin. (1) C. proc.
civ. potrivit cărora în apel nu se poate schimba calitatea
părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, în
afara excepțiilor care nu sunt considerate cererii noi. Pe de altă
parte, confundând calitatea de reprezentant cu aceea de parte în proces a
lichidatorului, instanța a omis să se pronunțe în
legătură cu pârâta SC L.F. SA Slatina, care de altfel, pe parcursul
soluționării apelului nu a mai fost citată în această
calitate, modificându-se în acest fel atât cadrul procesual și limitele
stabilite de reclamantă prin acțiunea formulată cât și
calitatea părților, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.
9 C. proc. civ.
Din această perspectivă
sunt incidente și dispozițiile art. 312 alin. (3) și (5) C.
proc. civ. deoarece soluționarea cauzei în condițiile arătate
echivalează cu o necercetare a fondului, situație în care se impune
admiterea recursurilor, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre
rejudecare în primă instanță Tribunalului Alba, în considerarea
faptului că și prima instanță a respins acțiunea
fără a examina cauza în fond.
În acest context, analizarea
celorlalte critici nu se mai impune, însă potrivit art. 315 alin. (3) C.
proc. civ. instanța de fond în rejudecare va cerceta motivele și
apărările formulate urmând a administra la cererea părților
sau din oficiu probele necesare și utile cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtele
SC L.F. SA Slatina, prin lichidator SC E.C.G. SPRL Slatina, și SC E.C.G.
SPRL Slatina, împotriva deciziei nr. 42/A/2009 din 6 mai 2009,
pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială,
pe care o casează și în consecință:
Admite apelul declarat de reclamanta
SC S. SRL Slatina împotriva sentinței nr. 388 din 10 iunie 2008,
pronunțată de Tribunalul Olt, secția comercială și de
contencios administrativ, pe care o desființează și trimite
cauza spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul Alba, Secția
comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 16 martie 2010.