ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1693/2008

Deliberând asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 207 din 3

martie 2004, Tribunalul Prahova a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a Prefecturii Prahova invocată de intimată și a respins acțiunea

formulată în contradictoriu cu Prefectura Prahova, pentru lipsa calității

procesuale pasive.

A fost respinsă, ca neîntemeiată,

contestația formulată de contestatorul I.I., în contradictoriu cu pârâta

Primăria comunei Bălțești.

Apelul declarat de contestator

împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 1776 din 1

iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești, iar Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin decizia civilă nr. 5230 din 29 mai 2006, a admis recursul declarat de

contestator, a casat decizia instanței de apel, precum și sentința primei

instanțe și a trimis cauza, spre rejudecare, Tribunalului Prahova.

Instanța de recurs a reținut că, în

cauză, s-a făcut dovada că 2 construcții și o parte din terenul aferent,

proprietatea reclamantului, au fost preluate în anul 1970 fără titlu valabil și

fără respectarea dispozițiilor legale. Preluarea a fost abuzivă, potrivit art.

2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, iar reclamantul a dovedit că este persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii, în sensul acestei legi.

Rejudecând pricina, Tribunalul

Prahova, prin sentința civilă nr. 1624 din 19 decembrie 2006, a admis în parte

contestația precizată, formulată de contestatorul I.I., în contradictoriu cu

Primăria Bălțești, a anulat dispoziția nr. 429 din 31 mai 2002 emisă de

intimată și a constatat existența dreptului contestatorului de a beneficia de

măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul imposibil de

restituit în natură, situat în comuna Bălțești, județul Prahova, alcătuit

dintr-o prăvălie cu o cameră, o casă cu 2 camere, antreu, magazie, fânar,

identificat potrivit raportului de expertiză tehnică în construcții, ing. C.R.,

constând în despăgubiri al căror cuantum urmează să fie calculat de Comisia

Centrală.

A fost admisă excepția lipsei

calității procesuale pasive a intimatei Prefectura Prahova, a fost respinsă

contestația formulată în contradictoriu cu această intimată și a fost obligată

Primăria comunei Bălțești la 1000 RON cheltuieli de judecată către contestator.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 841 din 28

octombrie 1969, contestatorul a cumpărat de la numita P.V. un imobil situat în

comuna Bălțești, județul Prahova, alcătuit din teren în suprafață de 1500 mp, o

prăvălie cu o cameră edificată din gradele și acoperită cu tablă și o casă din

gradele învelită cu țiglă, cu 2 camere, antreu, o magazie și un fânar.

Potrivit convenției din 5 februarie

1964, fosta Gospodărie Agricolă Colectivă 1 Mai Bălțești a predat în folosința

Cooperativei de Consum Bălțești terenul în suprafață de 1000 mp, iar la data de

6 martie 1970 contestatorul a dat o declarație, în care a menționat că își

exprimă consimțământul ca din terenul proprietatea sa situat în comuna Bălțești

să pună la dispoziția Cooperativei de Consum Bălțești terenul afectat pentru

accesul la Complexul Comercial ce urma să fie edificat. În declarație există

precizarea că acceptarea s-a făcut cu condiția să demoleze clădirile existente

pe terenul său până la data de 1 iunie 1970, în vederea asigurării spațiului de

locuit până la construirea unei case.

S-a mai reținut, că din analiza

probelor rezultă că atât predarea terenului, cât și demolarea construcțiilor au

avut un caracter abuziv, deoarece asemenea operațiuni nu au avut la bază un act

normativ sau un act autentic în baza căruia contestatorul să fi transmis în mod

legal dreptul de proprietate asupra terenului și să-și manifeste în mod valabil

voința de a demola construcțiile.

De aceea, contestatorul este

îndreptățit la măsuri reparatorii și pentru construcțiile demolate în anul

1970.

De altfel, martorii au declarat că

materialele de construcție au fost folosite de Cooperativa de Consum Bălțești,

contestatorul neputând ridica aceste materiale.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia civilă nr. 292 din 11 iunie 2007, a respins apelul declarat de Primăria

comunei Bălțești împotriva acestei sentințe, reținând că motivele invocate de

apelantă „constituie probleme de drept care au fost definitiv și irevocabil

soluționate prin decizia civilă nr. 5230 pronunțată de instanța de recurs la

data de 29 mai 2006”, prin care s-a stabilit că preluarea imobilului

proprietatea contestatorului, format din teren și construcție, s-a realizat

fără titlu valabil. Prin aceeași decizie, s-a stabilit că, în condițiile

preluării abuzive, contestatorul „a dovedit că este persoană îndreptățită, în

înțelesul Legii nr. 10/2001, la măsuri reparatorii”, iar instanța de trimitere,

prin soluția pronunțată, a respectat întocmai dispozițiile deciziei de casare.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Primăria Bălțești care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat

că instanța de apel și cea de fond nu au făcut o analiză corectă, „prin prisma

legislației specifice în materie”, în sensul că în anul 1970 Consiliul popular

al comunei Bălțești nu a avut nici o implicare directă în operațiunea

preluării. Preluarea s-a efectuat de fostul U.J.C.C. Prahova, cooperativele de

consum fiind singurele entități cu statut semiprivat. Bunurile dobândite intrau

în patrimoniul acestora, iar F. Prahova, beneficiara preluării terenului în

anul 1970, a înstrăinat și înstrăinează active care îi aparțin în conformitate

cu Legea nr. 109/1996.

Recurenta a mai susținut că

instanțele nu au reținut că, potrivit Legii nr. 215/2001, Primăria comunei

Bălțești nu are personalitate juridică, „nu poate sta în fața instanței de

judecată”, nu are bunuri proprii și nu poate emite dispoziții, iar instanța de

apel confirmă că Tribunalul Prahova a respectat „poruncile” stabilite prin

decizia de casare, fără să rețină că, de fapt, instanța supremă a casat

sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare, deoarece „nu a fost

cercetat fondul cauzei”. Instanța de apel nu a dorit să soluționeze apelul prin

prisma probelor administrate, invocând „probleme de drept” și contribuind la

îmbogățirea fără justă cauză a contestatorului, inclusiv prin acordarea

cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina Primăriei Bălțești.

Recursul va fi respins, pentru

considerentele la care ne vom referi în continuare.

Deși, potrivit art. 77 din Legea nr.

215/2001, republicată, primăria este o structură cu activitate permanentă care

aduce la îndeplinire efectivă hotărârile consiliului local și dispozițiile

primarului, soluționând problemele curente ale localității în care

funcționează, în cadrul de aplicare al Legii nr. 10/2001, anterior modificării

și completării acestei legi prin Legea nr. 247/2005, primăriei i-a fost

conferită calitatea de entitate obligată la restituire.

Articolul 20 alin. (3) din Legea nr.

10/2001 dispunea „În cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin

echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a

primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București”.

Deoarece, potrivit textului citat,

primăria era entitatea obligată la restituire, notificarea formulată de

contestator a fost adresată recurentei pârâte, care a soluționat-o prin

dispoziția contestată, iar la data de 18 iunie 2002, când a fost atacată

dispoziția prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova, recurenta avea

calitate procesuală pasivă.

Prin art. 21 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, republicată, se conferă calitate de entitate obligată la restituire

unității administrativ-teritoriale (dispoziția se emite tot de primar), însă

aceste prevederi nu înlătură calitatea pe care primăria a avut-o, potrivit

legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.

Susținerile recurentei că fostul

Consiliu popular al comunei Bălțești nu a avut vreo implicare în preluarea

imobilelor și că preluarea s-a făcut de către fostul U.J.C.C. sunt făcute direct

în recurs.

În declarația de apel nu s-au făcut

asemenea susțineri și, pentru că această critică este formulată

omisso medio

,

nu va fi analizată.

Așa cum corect s-a reținut prin

decizia atacată, faptul preluării abuzive a celor două construcții șia unei

părți din terenul aferent a fost reținut de Înalta Curte de Casație și Justiție

prin decizia civilă nr. 5230 din 29 mai 2006. Casarea cu trimitere a fost

decisă pentru că instanțele „au rezolvat procesul fără a intra în cercetarea

fondului”, însă în decizia de casare s-a constatat că, „reclamantul a dovedit

că este persoană îndreptățită, în înțelesul Legii nr. 10/2001, la măsuri

reparatorii” și că nu a fost cercetat fondul pentru că s-a motivat greșit că

preluarea nu a fost abuzivă.

Cu ocazia rejudecării au fost

aplicate corect prevederile art. 315 C. proc. civ. de către prima instanță,

instanța de apel a avut în vedere problemele de drept rezolvate de Înalta

Curte, privind preluarea abuzivă a imobilului (teren și 2 construcții) potrivit

art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 și calitatea intimatului-reclamant de

persoană îndreptățită la măsuri reparatorii. Obligarea recurentei-reclamante la

plata cheltuielilor de judecată, prin sentința tribunalului, păstrată prin

decizia atacată, s-a făcut în raport de prevederile art. 274 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de pârâtă va fi respins, iar, conform art. 274 C. proc. civ.,

recurenta va fi obligată să plătească intimatului I.I. cheltuielile de judecată

efectuate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

pârâta Primăria comunei Bălțești împotriva deciziei nr. 292 din 11 iunie 2007 a

Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurenta să plătească intimatului I.I. suma de 1000 lei reprezentând

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2008.