ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1489/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 1 iunie 2005, reclamanta SC M.C. SRL București a chemat în judecată pe pârâta SC P.C. SA București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună încheierea contractului de vânzare cumpărare imobil construcții situat în București, potrivit contractului de prestări servicii nr. 461/2000. Prin sentința civilă nr. 8920 din 25 octombrie 2006, Tribunalul București a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată. Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 292 din 4 iunie 2007, a respins apelul reclamantei, ca nefondat. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, potrivit art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată întrucât greșit instanțele au considerat că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 346/2004. Recursul reclamantei este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea lucrărilor și probatoriilor aflate la dosarul cauzei se constată că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat în temeiul contractului de prestări servicii încheiat la data de 15 mai 2002, având ca obiect (art. 1) prestarea de servicii reciproce între părți în vederea realizării, policlinicii veterinare și laborator sanitar veterinar și analize de laborator sanitar veterinare, în spațiul special amenajat în imobilul menționat în acțiune.

Este de reținut că potrivit art. 3 din contract părțile au convenit efectuarea de prestații reciproce, reclamanta să realizeze obiectivele propuse la standarde prevăzute de lege, să realizeze analizele de laborator sanitar-veterinar necesare pârâtei și să plătească separat utilitățile consumate; iar pârâta să pună la dispoziție spațiul amenajării obiectivelor de mai sus, să se îngrijească de buna funcționare a laboratorului și să realizeze toate analizele sanitar-veterinare ale produselor numai în cadrul laboratorului respectiv. Având în vedere cele reținute de părți prin contract privind activitățile și obligațiile reciproce se constată că obiectul acestuia nu poate fi calificat ca fiind un contract de închiriere, cum eronat a motivat reclamanta, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 1420 și 1429 C. civ.

În această situație, nu poate fi primită susținerea reclamantei recurente de a se face aplicațiunea Legii nr. 346/2004 privind vânzarea imobilului în litigiu, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legii privind deținerea spațiului comercial în baza unui contract de închiriere, de locație de gestiune sau asociere în participație, așa cum corect au reținut instanțele atât în fond cât și în apel. Cu alte cuvinte, cât timp părțile au încheiat un contract de prestări servicii reciproce, cu un obiect complex, acesta excede aplicațiunii dispozițiilor Legii nr. 346/2004, criticile formulate în recurs neîndeplinind condițiile art. 304, pct. 7, 8 și 9, așa cum greșit susține reclamanta. Astfel că recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.C. SRL București împotriva deciziei nr. 292 din 4 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2008.