ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1489/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

La data de 1 iunie 2005,

reclamanta SC M.C. SRL București a chemat în judecată pe pârâta SC P.C. SA

București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună încheierea

contractului de vânzare cumpărare imobil construcții situat în București,

potrivit contractului de prestări servicii nr. 461/2000.

Prin sentința civilă nr. 8920

din 25 octombrie 2006, Tribunalul București a respins acțiunea reclamantei, ca

nefondată.

Curtea de Apel București,

prin decizia comercială nr. 292 din 4 iunie 2007, a respins apelul reclamantei,

ca nefondat.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, potrivit art. 304 pct. 7,

8 și 9 C. proc. civ., solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a

fost formulată întrucât greșit instanțele au considerat că nu sunt aplicabile

dispozițiile Legii nr. 346/2004.

Recursul reclamantei este

nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea lucrărilor și

probatoriilor aflate la dosarul cauzei se constată că raporturile comerciale

dintre părți s-au derulat în temeiul contractului

de

prestări servicii încheiat la data de 15 mai

2002, având ca obiect (art.

1) prestarea de servicii reciproce între părți în vederea realizării,

policlinicii veterinare și laborator sanitar veterinar și analize de laborator

sanitar veterinare, în spațiul special amenajat în imobilul menționat în

acțiune.

Este de reținut că potrivit art.

3 din contract părțile au convenit efectuarea de prestații reciproce,

reclamanta să realizeze obiectivele propuse la standarde prevăzute de lege, să

realizeze analizele de laborator sanitar-veterinar necesare pârâtei și să

plătească separat utilitățile consumate; iar pârâta să pună la dispoziție

spațiul amenajării obiectivelor de mai sus, să se îngrijească de buna

funcționare a laboratorului și să realizeze toate analizele sanitar-veterinare

ale produselor numai în cadrul laboratorului respectiv.

Având în vedere cele

reținute de părți prin contract privind activitățile și obligațiile reciproce

se constată că obiectul acestuia nu poate fi calificat ca fiind un contract de

închiriere, cum eronat a motivat reclamanta, întrucât nu sunt îndeplinite

condițiile art. 1420 și 1429 C. civ.

În această situație, nu

poate fi primită susținerea reclamantei recurente de a se face aplicațiunea

Legii nr. 346/2004 privind vânzarea imobilului în litigiu, întrucât nu sunt

îndeplinite condițiile legii privind deținerea spațiului comercial în baza unui

contract de închiriere, de locație de gestiune sau asociere în participație,

așa cum corect au reținut instanțele atât în fond cât și în apel.

Cu alte cuvinte, cât timp

părțile au încheiat un contract de prestări servicii reciproce, cu un obiect

complex, acesta excede aplicațiunii dispozițiilor Legii nr. 346/2004, criticile

formulate în recurs neîndeplinind condițiile art. 304, pct. 7, 8 și 9, așa cum

greșit susține reclamanta.

Astfel că recursul

reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC M.C. SRL București împotriva deciziei nr. 292 din 4 iunie 2007

a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 mai 2008.