ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3510/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 6 februarie 2007, reclamanta SC M.A. SRL București a chemat în judecată pe pârâta Asociația P.B. București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate legalitatea contractului din 22 mai 2002 încheiat cu pârâta, precum și nulitatea contractului încheiat de pârâtă cu SC K.A. SRL. Prin sentința comercială nr. 13679 din 20 noiembrie 2007, Tribunalul București a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantei, având în vedere dispozițiile art. 111 C. proc. civ., întrucât cererea în constatare nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 182 din 3 aprilie 2008, a respins apelul reclamantei, ca nefondat. Împotriva acestei hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., și a solicitat, în esență, admiterea acțiunii sale întrucât deși a încheiat cu pârâta contractul din 22 mai 2002, pentru închirierea în scopuri publicitare a unor suprafețe situate pe terasa imobilului, a aflat că aceleași suprafețe au fost închiriate și altei societăți – SC K.A. SRL, situație în care acest contract trebuia anulat. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Examinând susținerile pe care reclamanta le reiterează prin recursul de față în raport de lucrările dosarului, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea sau modificarea hotărârii atacate întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute expres de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., pe care recurenta, de altfel, nici nu-l indică ca temei legal al acestei căi de atac. În speță, se constată că instanțele au făcut o corectă aplicațiune a dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., care prevăd că partea care are interes poate face o cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, cererea neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Cum contractul de închiriere cu pârâta, ce se solicita a se constata ca fiind legal, nu a fost contestat, nu s-a solicitat anularea sau rezilierea lui, reclamanta nu are deschisă calea acțiunii în constatare, așa cum corect s-a reținut de instanțe. În ceea ce privește constatarea nulității contractului încheiat de pârâtă cu altă societate (SC K.A.

SRL) trebuie reținut că această parte nu a fost chemată în judecată de recurenta - reclamantă, iar faptul că pârâta nu a depus acest contract în dosar, este lipsit de relevanță, întrucât nu poate fi analizată legalitatea unui raport juridic dintre pârâtă și un terț, pe calea acțiunii de față. Cu alte cuvinte, având în vedere relativitatea efectelor hotărârii judecătorești, în situația în care chemarea în judecată privește doar una din părțile unui contract, nu poate fi soluționată o acțiune prin care un terț față de contract solicită constatarea nulității absolute a acestuia, așa cum s-a reținut și prin hotărârea pronunțată în apel. Având în vedere cele de mai sus, recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

Față de această soluție, potrivit art. 274 C. proc. civ., reclamanta va fi obligată la cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.A. SRL București împotriva deciziei nr. 182 din 3 aprilie 2008 a Curții de Apel București. Obligă recurenta la 2.380 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 25 noiembrie 2008.