ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3510/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 6 februarie 2007, reclamanta SC M.A. SRL

București a chemat în judecată pe pârâta Asociația P.B. București, pentru ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se constate legalitatea contractului din 22

mai 2002 încheiat cu pârâta, precum și nulitatea contractului încheiat de

pârâtă cu SC K.A. SRL.

Prin sentința comercială nr.

13679 din 20 noiembrie 2007, Tribunalul București a admis excepția

inadmisibilității acțiunii și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantei,

având în vedere dispozițiile art. 111 C. proc. civ., întrucât cererea în

constatare nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Curtea de Apel București,

prin decizia comercială nr. 182 din 3 aprilie 2008, a respins apelul

reclamantei, ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești, reclamanta a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 299 și

urm. C. proc. civ., și a solicitat, în esență, admiterea acțiunii sale întrucât

deși a încheiat cu pârâta contractul din 22 mai 2002, pentru închirierea în

scopuri publicitare a unor suprafețe situate pe terasa imobilului, a aflat că

aceleași suprafețe au fost închiriate și altei societăți – SC K.A. SRL,

situație în care acest contract trebuia anulat.

Recursul este nefondat

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Examinând susținerile pe

care reclamanta le reiterează prin recursul de față în raport de lucrările

dosarului, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea sau

modificarea hotărârii atacate întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre

situațiile prevăzute expres de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., pe care

recurenta, de altfel, nici nu-l indică ca temei legal al acestei căi de atac.

În speță, se constată că

instanțele au făcut o corectă aplicațiune a dispozițiilor art. 111 C. proc.

civ., care prevăd că partea care are interes poate face o cerere pentru

constatarea existenței sau neexistenței unui drept, cererea neputând fi primită

dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Cum contractul de închiriere

cu pârâta, ce se solicita a se constata ca fiind legal, nu a fost contestat, nu

s-a solicitat anularea sau rezilierea lui, reclamanta nu are deschisă calea

acțiunii în constatare, așa cum corect s-a reținut de instanțe.

În ceea ce privește

constatarea nulității contractului încheiat de pârâtă cu altă societate (SC

K.A. SRL) trebuie reținut că această parte nu a fost chemată în judecată de

recurenta - reclamantă, iar faptul că pârâta nu a depus acest contract în

dosar, este lipsit de relevanță, întrucât nu poate fi analizată legalitatea

unui raport juridic dintre pârâtă și un terț, pe calea acțiunii de față.

Cu alte cuvinte, având în

vedere relativitatea efectelor hotărârii judecătorești, în situația în care

chemarea în judecată privește doar una din părțile unui contract, nu poate fi

soluționată o acțiune prin care un terț față de contract solicită constatarea

nulității absolute a acestuia, așa cum s-a reținut și prin hotărârea pronunțată

în apel.

Având în vedere cele de mai

sus, recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

Față de această soluție,

potrivit art. 274 C. proc. civ., reclamanta va fi obligată la cheltuieli de

judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC M.A. SRL București împotriva deciziei nr. 182

din 3 aprilie 2008 a Curții de Apel București.

Obligă recurenta la 2.380

lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 25 noiembrie 2008.